Eterniseed › Curriculum › Leviticul
Levitic 17-18 — cu Matei Henry
Deschidere
Expunerea atentă a lui Matei Henry asupra Leviticului 17–18 ne invită să zăbovim asupra sfințeniei pe care Dumnezeu o cere poporului Său. În aceste capitole Domnul păzește caracterul sacru al ispășirii și puritatea relațiilor omenești. Perspectiva pastorală a lui Henry ne ajută să vedem cum rânduielile străvechi continuă să modeleze inima care dorește să umble cu Dumnezeu astăzi. Când deschidem comentariul său descoperim nu doar istorie ci îndrumare vie pentru credincioșia legământului. Cuvintele sale să ne atragă mai aproape de Domnul care își pune poporul deoparte.
Citește
Citire
Acordă acum timp pentru a citi Leviticul capitolele 17 și 18 încet și cu rugăciune. Observă chemarea repetată de a cinsti altarul și de a respinge practicile stricate ale popoarelor înconjurătoare. Lasă avertismentele solemne și promisiunile pline de har să se așeze în duhul tău. Cere Duhului să-ți pregătească inima pentru perspectivele pe care le va dezvolta Matei Henry.
Studiu
Henry începe prin a rezuma cele două interdicții centrale ale capitolului 17.
După legea privitoare la ispășirea ce trebuia făcută pentru tot Israelul de marele preot la cortul întâlnirii cu sângele taurilor și al țapilor în acest capitol avem două interdicții necesare pentru păstrarea cinstei acelei ispășiri. I. Ca nici o jertfă să nu fie adusă de altcineva decât preoții nici în alt loc decât la ușa cortului întâlnirii și aceasta sub pedeapsa morții vers. 1-9. II. Ca nici un sânge să nu fie mâncat și aceasta sub aceeași pedeapsă vers. 10 etc.Henry prezintă apoi structura generală a capitolului 18.
Aici este I. O lege generală împotriva oricărei conformări la obiceiurile stricate ale păgânilor vers. 1-5. II. Legi particulare 1. Împotriva incestului vers. 6-18. 2. Împotriva poftelor bestiale și a idolatriei barbare vers. 19-23. III. Întărirea acestor legi din pricina ruinei canaaniților vers. 24-30.Reflectând asupra poruncilor morale Henry subliniază autoritatea lor durabilă.
După diverse rânduieli ceremoniale Dumnezeu revine aici la întărirea preceptelor morale. Cele dintâi sunt încă de folos pentru noi ca tipuri cele din urmă rămân obligatorii ca legi. Avem aici 1. Autoritatea sacră prin care aceste legi sunt promulgate: 'Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru' (v. 1 4 30) și 'Eu sunt Domnul' v. 5 6 21. 'Domnul care are dreptul să conducă pe toți Dumnezeul vostru care are un drept deosebit să vă conducă pe voi.' Iehova este izvorul ființei și de aceea izvorul puterii al cărui suntem pe care suntem datori să-L slujim și care este în stare să pedepsească toată neascultarea. 'Dumnezeul vostru cu care v-ați învoit în care sunteți fericiți față de care stați sub cele mai înalte obligații imaginabile și față de care sunteți răspunzători.' 2. O avertizare strictă de a ne feri de a păstra relicvele idolatriei Egiptului unde locuiseră și de a primi infecția idolatriei Canaanului unde se duceau acum v. 3. Acum când Dumnezeu prin Moise îi învăța rânduielile Sale era 'aliquid dediscendum' ceva de dezvățat pe care îl suguseră cu laptele în Egipt o țară vestită pentru idolatrie: 'Să nu faceți după faptele țării Egiptului.' Ar fi cea mai mare absurditate în sine să păstreze o asemenea afecțiune pentru casa robiei încât să fie conduși în închinarea lor de obiceiurile ei și cea mai mare ingratitudine față de Dumnezeu care îi eliberase atât de minunat și cu har. Ba chiar ca și cum ar fi conduși de un duh de contradicție ar fi în primejdie chiar după ce primiseră aceste rânduieli ale lui Dumnezeu de a admite obiceiurile rele ale canaaniților și de a moșteni viciile lor odată cu pământul lor. De această primejdie sunt avertizați aici: 'Să nu umblați după rânduielile lor.' Atât de mare tiran este obiceiul încât practicile lor sunt numite rânduieli și au devenit rivale chiar cu rânduielile lui Dumnezeu iar poporul care se mărturisea al lui Dumnezeu era în primejdie de a primi lege de la ei. 3. O poruncă solemnă de a păzi judecățile rânduielile și orânduirile lui Dumnezeu v. 4 5. La această poruncă și la multe altele asemenea David pare să se refere în numeroasele rugăciuni și mărturisiri pe care le face privitoare la legile lui Dumnezeu în Psalmul 119. Observă aici (1.) Marea regulă a ascultării noastre — rânduielile și judecățile lui Dumnezeu. Pe acestea trebuie să le păzim ca să umblăm în ele. Trebuie să le păstrăm în cărțile noastre și să le păstrăm în mâinile noastre ca să le practicăm în inimile și viețile noastre. Aduceți-vă aminte de poruncile lui Dumnezeu ca să le faceți Ps. 103 18. Trebuie să rămânem în ele ca în calea noastră de călătorie să ne ținem de ele ca de regula după care lucrăm să le păstrăm ca pe comoara noastră ca pe lumina ochilor noștri cu cea mai mare grijă și prețuire. (2.) Marele avantaj al ascultării noastre: 'Căci dacă un om le face va trăi prin ele' adică 'va fi fericit aici și în veșnicie.' Avem motive să mulțumim lui Dumnezeu [1.] Că aceasta este încă în vigoare ca o promisiune cu o interpretare foarte favorabilă a condiției. Dacă păstrăm poruncile lui Dumnezeu cu sinceritate deși nu ajungem la desăvârșirea fără păcat vom descoperi că calea datoriei este calea mângâierii și va fi calea spre fericire. Evlavia are făgăduința vieții 1 Tim. 4 8. Înțelepciunea a zis: 'Păzește poruncile Mele și vei trăi' iar dacă prin Duhul omorâm faptele trupului (care sunt pentru noi ca obiceiurile Egiptului pentru Israel) vom trăi. [2.] Că nu este în vigoare în natura unui legământ astfel încât cea mai mică călcare să ne excludă pentru totdeauna de la această viață. Apostolul citează aceasta de două ori ca opus credinței pe care o descoperă evanghelia. Este descrierea dreptății care este prin lege 'omul care le face va trăi în ele' (Rom. 10 5) și este folosit pentru a dovedi că legea nu este din credință Gal. 3 12. Schimbarea pe care a făcut-o evanghelia este în ultimul cuvânt: tot omul care le face va trăi dar nu va trăi în ele căci legea nu putea da viață fiindcă nu o puteam păzi desăvârșit era slabă prin firea pământească nu în ea însăși dar acum omul care le face va trăi prin credința în Fiul lui Dumnezeu. Își va datora viața harului lui Hristos nu meritului propriilor sale fapte vezi Gal. 3 21 22. Cel drept va trăi dar vor trăi prin credință prin virtutea unirii lor cu Hristos care este viața lor.
Considerați
Considerare
Henry încheie arătând cum se aplică legea în epoca prezentă.
IV. Cum stă acum problema și ce folos să facem din această lege. 1. Este sigur că jertfele duhovnicești pe care trebuie să le aducem acum nu sunt limitate la un singur loc. Mântuitorul nostru a lămurit aceasta (Ioan 4 21) iar apostolul (1 Tim. 2 8) potrivit profeției că în orice loc se va aduce tămâie Mal. 1 11. Acum nu mai avem templu sau altar care să sfințească darul nici unitatea evangheliei nu stă într-un loc ci într-o inimă și în unitatea duhului. 2. Hristos este altarul nostru și cortul adevărat (Evrei 8 2 13 10) în El Dumnezeu locuiește printre noi și în El jertfele noastre sunt plăcute lui Dumnezeu și numai în El 1 Pet. 2 5. A ridica alți mijlocitori sau alte altare sau alte jertfe ispășitoare înseamnă în fapt a ridica alți dumnezei. El este centrul unității în care se întâlnesc tot Israelul lui Dumnezeu. 3. Totuși trebuie să avem respect față de închinarea publică a lui Dumnezeu să nu părăsim adunările poporului Său Evrei 10 25. Domnul iubește porțile Sionului mai mult decât toate locuințele lui Iacov și așa trebuie să facem și noi vezi Ezech. 20 40. Deși Dumnezeu va primi cu har jertfele noastre de familie nu trebuie să neglijăm din această pricină ușa cortului întâlnirii.Trecând la timpurile evangheliei Henry afirmă forța continuă a acestor precepte morale.
Aceste legi se referă la a șaptea poruncă și fără îndoială sunt obligatorii pentru noi sub evanghelie căci sunt în armonie cu însăși lumina și legea firii: unul dintre articole acela al unui om care are soția tatălui său apostolul îl vorbește ca pe un păcat care nici nu se pomenește printre neamuri 1 Cor. 5 1. Deși unele dintre incesturile interzise aici erau practicate de anumite persoane printre păgâni totuși erau dezaprobate și detestate în afară de acele națiuni care deveniseră barbare și erau cu totul date unor patimi josnice. Observă
Răspunde
Răspuns
Unde în viața mea sunt ispitit să tratez lucrurile sfinte ca pe lucruri obișnuite? Cum păzește cinstirea ispășirii lui Hristos alegerile mele zilnice? În ce relații mă cheamă Domnul la o mai mare curăție și integritate?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne plin de har mulțumesc pentru hotarele clare pe care le-ai pus ca să protejezi închinarea noastră și relațiile noastre. Învață-ne să prețuim sângele ispășirii mai presus de orice lucru mai mic. Păzește-ne inimile de idolatrille subtile care ne înconjoară încă. Dă-ne curaj să umblăm în rânduielile Tale și să trăim prin ele. Fie ca unitatea poporului Tău să fie întărită când ne adunăm la singurul altar adevărat Isus Hristos. Plămădește-ne într-un popor marcat de sfințenie și dragoste. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →