Eterniseed › Curriculum › Iov
Știu că Răscumpărătorul meu este viu
Deschidere
De pe gunoi, lipsit de copii, avere și sănătate, și acum rănit de chiar prietenii care veniseră să-l mângâie, Iov se ridică la culmea tuturor cuvântărilor sale. 'Știu că Răscumpărătorul meu este viu și… în carnea mea îl voi vedea pe Dumnezeu.' Biserica Răsăriteană a auzit de mult în acest strigăt al unui om 'pus în mijlocul lumii păgâne' o profeție a Învierii însăși — mormântul gol prevăzut de pe mormanul de cenușă. Sfântul Grigore cel Mare, Dialogistul, îl citește pe Iov aici purtând chiar accentele lui Hristos și ale Bisericii Sale: părăsit de ai săi, precum Domnul a fost; și mărturisind, împotriva oricărei aparențe de stricăciune, că Răscumpărătorul trăiește și că carnea care cade în țărână va învia din nou. Această lecție îl urmează pe Grigore în acea mărturisire și lasă răspunsul sumbru al lui Țofar (Iov 20) să măsoare, prin contrast, cât de scurtă este cu adevărat biruința celor nelegiuiți.
Citește
Citește Iov 19 — durerea lui Iov că prietenii săi 'mă sfărâmă cu cuvinte'; lamentarea sa că Dumnezeu i-a îndepărtat pe frații săi, că rudele și prietenii apropiați l-au părăsit și l-au uitat, că până și slugile și casa îl socotesc străin; rugămintea sa 'Miluiți-mă, miluiți-mă, o, voi, prietenii mei, căci mâna lui Dumnezeu m-a atins'; și apoi mărturisirea cea mare care o încununează pe toate — 'O, de-ar fi scrise acum cuvintele mele!… Căci știu că Răscumpărătorul meu este viu și că va sta în ziua de apoi pe pământ: și… în carnea mea îl voi vedea pe Dumnezeu, pe care îl voi vedea pentru mine însumi și ochii mei îl vor privi și nu altul.' Apoi citește Iov 20 — răspunsul amar al lui Țofar că 'biruința celui nelegiuit este scurtă și bucuria fățarnicului doar o clipă.'
Studiu
Studiază
Grigore aude întreaga lamentare a lui Iov — 'El mi-a îndepărtat frații de la mine… cunoscuții mei sunt cu adevărat înstrăinați de mine' — împlinită în Hristos, despre care Ioan spune 'A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit.' Așadar, când Iov ajunge la mărturisirea sa, Grigore remarcă cuvântul precis pe care îl alege: nu Creator, ci Răscumpărător.
Căci cel ce nu spune 'Creator' ci 'Răscumpărător' vorbește în chip lămurit despre Acela care după ce a creat toate lucrurileS-a arătat întrupat ca să ne izbăvească de moartea veșnică. Împotriva ochilor lumii care vedeau doar un om biciuit, răstignit, mort, Iov mărturisește pe Domnul cel viu. Grigore pune credința în gura lui Iov:
Eu, cu credință sigură, cred că El trăiește după moarte; mărturisesc cu glas neșovăielniccă Răscumpărătorul meu este viu. Iar din învierea Capului, mădularele își trag nădejdea:
învierea pe care a arătat-o în propria Sa Persoană o va împlini într-o zi și în noi înșine. Acesta este chiar scopul Paștelui:
Astfel Răscumpărătorul nostru a suferit moartea ca să nu ne temem a muri; a arătat învierea ca să avem o nădejde sigură că suntem în stare a învia.
Considerați
Cugetă
Dar Iov nu se oprește la suflet; el numește 'pielea mea', 'carnea mea', 'ochii mei'. Grigore nu va îngădui ca nădejdea să fie subțiată într-o nălucă. El își amintește cum a disputat tocmai acest punct cu Eutihie al Constantinopolului, care învăța că trupul înviat va fi impalpabil, mai subtil decât aerul — și Grigore a răspuns din Evanghelie, unde Domnul cel înviat Și-a oferit oasele și carnea spre a fi pipăite. Așadar el mărturisește un trup înviat întreg, nici nălucă, nici străin:
carnea noastră după înviere va fi în același timp și aceeași și diferită, aceeași în privința firii, diferită în privința slavei, aceeași în realitatea ei, diferită în puterea ei. Acum întoarce-te la Țofar (Iov 20). Cuvintele sale împotriva fățarnicului sunt adevărate, chiar dacă le aruncă greșit asupra unui om sfânt. Cei nelegiuiți adună o înfățișare exterioară care piere odată cu ei; căci ceea ce prețuiesc cei răi, sfinții văd prin el.
Căci bucuriile vieții de acum, pe care cei nedrepți le socotesc mare bine, bărbații drepți le privesc ca pe gunoi. Pusă alături de nădejdea veșnică a lui Iov, biruința fățarnicului este, precum spune Grigore, asemenea unui vârf de condei — pus și ridicat în aceeași clipă.
Răspunde
Când cei mai apropiați ți se întorc — când mângâietorii rănesc și rudele uită — Iov te învață unde să stai. El nu i-a blestemat pe prietenii săi; s-a rugat pentru ei, numind chiar pe prigonitorii săi 'prietenii mei' și a atribuit suferința sa nu lui Satana ci 'mâinii lui Dumnezeu', știind că nimic nu l-a atins decât cu îngăduința Domnului pe care L-a iubit. Apoi, cu nimic rămas, a mărturisit totul: Răscumpărătorul meu este viu. Fă din aceasta temelia ta. Credința Învierii nu este o dorință ci o cunoaștere — 'știu', spune Iov — și ajunge până în carnea care suferă și va eșua într-o zi. Refuză să-ți petreci viața clădind scurta slavă a fățarnicului, arătarea care piere 'ca gunoiul'. Clădește în schimb pe Acela care a suferit moartea ca să nu te temi a muri. Iar când ești ispitit să pizmuiești pe cei nelegiuiți mulțumiți, amintește-ți care bucurie este 'doar o clipă' și care nădejde este 'pusă în sânul meu' pentru totdeauna.
Roagă-te
O, Hristoase Dumnezeul nostru, Răscumpărătorul cel viu, care ai fost părăsit de ai Tăi și lepădat de oameni, ca să aduni pe cei părăsiți în mila Ta: dăruiește-ne credința sigură a fericitului Iov, care de pe mormanul de cenușă Te-a mărturisit viu și a nădăjduit să Te vadă în chiar carnea sa. Tu ai suferit moartea ca să nu ne temem a muri și ai arătat Învierea ca să nădăjduim a învia; fă-ne părtași ai acelei nădejdi și păzește-ne de scurta biruință a lumii care piere ca un vis. Înviază trupurile noastre în ziua slavei Tale — aceleași în fire, transfigurate în puterea Ta — ca cu ochii noștri, și nu ai altuia, să Te privim. Ție, împreună cu Tatăl Tău cel fără de început și cu Duhul Tău cel preasfânt și bun și de viață dătător, slavă, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →