Eterniseed › Curriculum › Luca
Luca 5 — cu Ioan Calvin
Deschidere
În această lecție zilnică ne întoarcem la comentariul lui Ioan Calvin despre capitolul 5 din Luca, unde marele Reformator urmărește primii pași ai celor patru pescari care aveau să devină apostoli. Atenția atentă a lui Calvin la relatările Evangheliștilor dezvăluie atât contextul istoric cât și greutatea spirituală a chemării lui Hristos. Cuvintele sale ne invită să vedem oameni obișnuiți atrași într-o misiune extraordinară. Pe măsură ce îi urmăm expunerea, ni se amintește că același Domn cheamă și astăzi ucenici. Să lăsăm perspectivele lui Calvin să ne ghideze meditația asupra miracolului de la lac și chemarea de a pescui oameni.
Citește
Cităm acum în întregime capitolul 5 din Luca. Acordă câteva clipe de liniște pentru a auzi Cuvântul așa cum îl aud pescarii lângă apă. Observă mulțimea care se înghesuie, năvoadele goale și belșugul brusc care urmează unui singur cuvânt de la Isus. Lasă textul să se așeze înainte de a ne întoarce la expunerea lui Calvin asupra acelorași versete.
Studiu
Studiază
Calvin începe cu relatarea detaliată a lui Luca despre eveniment.
1. Și s-a întâmplat, în timp ce mulțimea Îl strângea, ca să audă cuvântul lui Dumnezeu, și El stătea lângă lacul Ghenizaret, 2. Și a văzut două corăbii stând [334] la lac: și pescarii coborâseră din ele și își spălau năvoadele. 3. Și intrând într-una din corăbii, care era a lui Simon, I-a cerut să o tragă puțin de la țărm: și așezându-Se, a învățat mulțimile din corabie. 4. Și când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: Trage la larg și aruncă-ți năvoadele pentru pescuit. 5. Și Simon răspunzând I-a zis: Învățătorule, trudind toată noaptea, n-am prins nimic: totuși la cuvântul Tău voi arunca năvodul. 6. Și când au făcut aceasta, au închis o mulțime mare de pești: și năvodul li s-a rupt. 7. Și au făcut semne tovarășilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină și să-i ajute. Și au venit și au umplut ambele corăbii, încât se scufundau. 8. Când Simon Petru a văzut aceasta, a căzut la genunchii lui Isus, zicând: Depărtează-Te de mine, Doamne, căci sunt om păcătos. [335] 9. Căci uimirea îl cuprinsese și pe el și pe toți cei cu el, din pricina pescuirii peștilor pe care o făcuseră: 10. Și tot așa Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, care erau tovarăși ai lui Simon. Și Isus zice lui Simon: Nu te teme: căci de acum vei prinde oameni. 11. Și aducând corăbiile la țărm și lăsând toate, L-au urmat.Calvin stabilește apoi că aceasta este aceeași chemare consemnată de ceilalți Evangheliști.
Că este aceeași istorie, care este dată de cei trei Evangheliști, se dovedește prin multe argumente: dar putem menționa unul, care va fi suficient pentru a mulțumi pe orice cititor care nu este certăreț. Toți trei sunt de acord în a afirma că Petru și Andrei, Iacov și Ioan au fost făcuți apostoli. Dacă ar fi fost chemați anterior, ar urma că au fost apostați, care și-au părăsit Stăpânul, au disprețuit chemarea și s-au întors la ocupația lor anterioară. Există doar această diferență între Luca și ceilalți doi, că el singur relatează miracolul, pe care ceilalți îl omit. Dar nu este neobișnuit ca Evangheliștii să atingă ușor o parte a unei tranzacții și să lase deoparte multe dintre circumstanțe. Prin urmare, nu există nicio absurditate în a spune că un miracol, care este relatat de unul, a fost trecut cu vederea de ceilalți doi. Și trebuie să avem în minte ceea ce spune Ioan, că, din nenumăratele miracole 'pe care le-a făcut Isus' (Ioan 21:25), a fost selectată doar o parte, care era suficientă pentru a dovedi puterea Sa divină și pentru a ne întări credința în El. Prin urmare, nu există niciun motiv de mirare dacă chemarea celor patru apostoli este atinsă ușor de Matei și Marcu, în timp ce ocazia ei este explicată mai pe deplin de Luca.Apoi, Calvin examinează natura miraculoasă a pescuirii.
Luca spune că Hristos a intrat într-o corabie care aparținea lui Petru și s-a retras la o distanță moderată de țărm, pentru ca să poată mai comod să se adreseze din ea mulțimilor, care se adunau din diverse locuri pentru a-L auzi; și că, după ce și-a îndeplinit slujba de învățare, a arătat o dovadă a puterii Sale divine printr-un miracol. Nu era un lucru neobișnuit, într-adevăr, ca pescarii să-și arunce năvoadele, în multe ocazii, cu puțin avantaj: și ca toată truda lor fără rod să fie răsplătită ulterior printr-o aruncare reușită. Dar s-a dovedit a fi un miracol prin această circumstanță, că nu prinseseră nimic în timpul întregii nopți (care, totuși, este mai potrivită pentru prinderea peștilor) și că brusc o mare mulțime de pești a fost adunată în năvoadele lor, suficientă pentru a umple corăbiile. Petru și tovarășii săi, prin urmare, concluzionează ușor că o pescuire, atât de mult dincolo de cantitatea obișnuită, nu a fost accidentală, ci le-a fost dăruită printr-o intervenție divină.Calvin continuă să explice sensul de a deveni pescari de oameni.
Luca 5:10. Căci după aceea vei prinde oameni. Cuvintele lui Matei sunt: Vă voi face pescari de oameni; iar cele ale lui Marcu sunt: Voi face ca voi să deveniți pescari de oameni. Ele ne învață că Petru și ceilalți trei nu au fost doar adunați de Hristos pentru a fi ucenicii Săi, ci au fost făcuți apostoli sau, cel puțin, aleși cu vederea la apostolat. Prin urmare, nu este doar o chemare generală la credință, ci o chemare specială la o slujbă anume, care este descrisă aici. Îndatoririle de instruire, recunosc, nu le sunt încă încredințate; dar totuși este pentru a-i pregăti să fie instructori [340] că Hristos îi primește și îi admite în familia Sa. Aceasta trebuie cântărită cu atenție; căci nu tuturor li se poruncește să-și părăsească părinții și ocupația anterioară și să-L urmeze literal [341] pe Hristos. Sunt unii cu care Domnul este mulțumit să-i aibă în turma și Biserica Sa, în timp ce altora le atribuie propria lor stare. Cei care au primit de la El o slujbă publică trebuie să știe că li se cere ceva mai mult decât de la indivizii particulari. În cazul altora, Domnul nostru nu face nicio schimbare în ceea ce privește modul obișnuit de viață; dar îi retrage pe acești patru ucenici de la ocupația din care își derivaseră până atunci subzistența, pentru ca să poată folosi munca lor într-o slujbă mai nobilă.
Considerați
Consideră
Calvin reflectă asupra uimirii lui Petru în prezența lui Hristos.
Luca 5:8. Depărtează-Te de mine, Doamne. Deși oamenii sunt dornici să caute prezența lui Dumnezeu, totuși, de îndată ce Dumnezeu apare, ei trebuie să fie loviți de teroare și aproape făcuți fără viață de frică și alarmă, până când El administrează mângâiere. Ei au cel mai bun motiv să-L cheme cu ardoare pe Dumnezeu, pentru că nu pot evita să simtă că sunt nenorociți, în timp ce El este absent de la ei: și, pe de altă parte, prezența Sa este înspăimântătoare, pentru că încep să simtă că nu sunt nimic și că sunt copleșiți de o masă imensă de rele. În acest fel, Petru Îl privește pe Hristos cu reverență în miracol și totuși este atât de copleșit de maiestatea Sa, încât face tot ce poate pentru a evita prezența Sa. Nici acesta nu a fost cazul doar cu Petru: căci aflăm, din context, că uimirea îi cuprinsese pe toți cei care erau cu el. De aici vedem că este firesc pentru toți oamenii să tremure la prezența lui Dumnezeu. Și aceasta ne este de folos, pentru a umili orice încredere nebunească sau mândrie care poate fi în noi, cu condiția să fie urmată imediat de o mângâiere liniștitoare. Și astfel Hristos ușurează mintea lui Petru printr-un răspuns blând și prietenos, zicându-i: Nu te teme. Astfel Hristos își cufundă propriul popor în mormânt, pentru ca apoi să-l ridice la viață. [339]Despre alegerea ucenicilor, Calvin scrie:
Hristos a ales meșteșugari aspri -- persoane nu doar lipsite de învățătură, ci inferioare în capacitate, pentru ca să-i poată instrui sau mai degrabă reînnoi prin puterea Duhului Său, astfel încât să-i depășească pe toți înțelepții lumii. El a intenționat să umilească, în acest fel, mândria cărnii și să prezinte, în persoanele lor, un exemplu remarcabil de har spiritual, pentru ca să învățăm să implorăm din cer lumina credinței, când știm că nu poate fi dobândită prin propriile noastre eforturi. Din nou, deși a ales persoane neînvățate și ignorante, nu le-a lăsat în acea condiție; și, prin urmare, ceea ce a făcut nu ar trebui să fie ținut de noi ca un exemplu, ca și cum acum ar trebui să hirotonisim pastori, care să fie apoi instruiți pentru îndeplinirea slujbei lor. Cunoaștem regula pe care El ne-o prescrie, prin gura lui Pavel, că nimeni nu ar trebui chemat la ea, decât dacă sunt 'apt să învețe' (1 Timotei 3:2). Când Domnul nostru a ales persoane de acest fel, nu a fost pentru că a preferat ignoranța învățăturii, așa cum fac unii fanatici, care se bucură de propria lor ignoranță și își închipuie că, în măsura în care urăsc literatura, se apropie mai mult de apostoli. El a hotărât la început, fără îndoială, să aleagă persoane disprețuite, pentru a umili mândria celor care cred că cerul nu este deschis celor neînvățați; dar le-a dat mai târziu acestor pescari, ca asociat în slujba lor, pe Pavel, care fusese educat cu grijă din copilărie.
Răspunde
Unde în munca ta zilnică simți invitația lui Hristos de a-L urma? Cum provoacă ascultarea imediată a lui Petru orice ezitare pe care o simți? Cum ar putea arăta pentru tine să lași ceva în urmă pentru a prinde alții pentru împărăție?
Roagă-te
Doamne Isuse, Tu încă stai lângă vieți obișnuite și rostești un cuvânt care schimbă totul. Dă-ne credința lui Petru ca să răspundem imediat, chiar când năvoadele au ieșit goale. Formează-ne prin Duhul Tău în pescari de oameni care să îndrepte pe alții spre mila Ta. Ferește-ne de a ne agăța de ceea ce trebuie să lăsăm în urmă. Fie ca chemarea Ta să ne modeleze munca, cuvintele și închinarea în această zi. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →