Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa
Apocalipsa 19 — cu Matthew Henry
Deschidere
Astăzi îl primim pe Matthew Henry ca ghid al nostru prin viziunile maiestuoase ale capitolului 19 din Apocalipsă. Expunerea sa atentă deschide cântările cerești ale victoriei, ospățul de nuntă al Mielului și întoarcerea triumfătoare a lui Hristos ca Împărat al împăraților. Pe măsură ce Henry ne conduce, suntem invitați să ni se alăturăm corului de laudă și să ne fixăm privirile asupra Călărețului credincios și adevărat care judecă în dreptate. Fie ca aceste cuvinte antice să trezească speranță proaspătă și venerație sfântă în inimile noastre pe măsură ce ne pregătim să studiem împreună.
Citește
Citire
Înainte de a ne întoarce la comentariul lui Henry, acordă-ți timp să citești Apocalipsa 19 în întregime. Ascultă după Aleluia repetat care umple cerul, anunțul nunții Mielului și apariția calului alb al cărui Călăreț poartă numele Credincios și Adevărat. Lasă mișcarea capitolului de la triumf la nuntă la bătălie să se așeze în spiritul tău înainte de a explora perspectivele lui Henry.
Studiu
Henry începe prin a desfășura cântarea triumfătoare care răspunde chemării cerului de a se bucura de căderea Babilonului.
Căderea Babilonului fiind fixată, împlinită și declarată irecuperabilă în capitolul precedent, acesta începe cu un triumf sfânt asupra ei, în urma ordinului dat: Bucurați-vă de ea, cerule, și voi, sfinților apostoli și profeți, cap. xviii. 20. Ei răspund acum cu bucurie chemării; și aici aveți, 1. Forma mulțumirii lor, în acel cuvânt ceresc și cuprinzător, Aleluia, lăudați pe Domnul: cu acesta încep, cu acesta continuă și cu acesta încheie (v. 4); rugăciunile lor sunt acum prefăcute în laude, osanele lor se sfârșesc în aleluia. 2. Materia mulțumirii lor: ei Îl laudă pentru adevărul Cuvântului Său și dreptatea purtării Sale providențiale, mai ales în acest mare eveniment — ruina Babilonului, care fusese mamă, doică și cuib al idolatriei, desfrânării și cruzimii (v. 2), pentru care exemplu semnal de dreptate divină ei atribuie mântuire, slavă, cinste și putere Dumnezeului nostru. 3. Efectul acestor laude ale lor: când îngerii și sfinții au strigat Aleluia, focul ei a ars mai aprig și fumul ei s-a înălțat în veci de veci, v. 3. Cea mai sigură cale de a avea eliberările noastre continuate și împlinite este să dăm lui Dumnezeu slava pentru ceea ce a făcut pentru noi. A-L lăuda pe Dumnezeu pentru ceea ce avem este a ne ruga în modul cel mai eficient pentru ceea ce mai trebuie făcut pentru noi; laudele sfinților ațâță focul mâniei lui Dumnezeu împotriva dușmanului comun. 4. Armonia binecuvântată dintre îngeri și sfinți în această cântare triumfătoare, v. 4. Bisericile și slujitorii lor preiau sunetul melodios de la îngeri și îl repetă; căzând la pământ și închinându-se lui Dumnezeu, ei strigă: Amin, Aleluia.Henry explorează apoi nunta Mielului și îmbrăcămintea strălucitoare acordată miresei.
II. Ocazia acestei cântări; și aceea este domnia și stăpânirea acelui Dumnezeu atotputernic care și-a răscumpărat Biserica cu propriul Său sânge și o logodește acum cu Sine într-un mod mai public: Nunta Mielului a venit, v. 7. Unii cred că aceasta se referă la convertirea evreilor, care, după ei, va urma căderii Babilonului; alții, la învierea generală: prima pare mai probabilă. Acum, 1. Aveți aici o descriere a miresei, cum a apărut; nu în îmbrăcămintea veselă și strălucitoare a mamei desfrânatelor, ci în pânză fină, curată și albă, care este dreptatea sfinților; în veșmintele dreptății lui Hristos, atât imputată pentru îndreptățire cât și împărtășită pentru sfințire — stola, haina albă a iertării, înfierii și eliberării, și haina albă a purității și sfințeniei universale. Ea și-a spălat veșmintele și le-a făcut albe în sângele Mielului; și aceste podoabe nupțiale nu le-a cumpărat cu vreun preț al ei, ci le-a primit ca dar și har de la Domnul ei binecuvântat. 2. Ospățul de nuntă, care, deși nu este descris în mod deosebit (ca Mat. xxii. 4), totuși este declarat a fi astfel încât să-i facă fericiți pe toți cei chemați la el, chemați astfel încât să accepte invitația, un ospăț alcătuit din promisiunile Evangheliei, cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu, v. 9. Aceste promisiuni, deschise, aplicate, pecetluite și încredințate de Duhul lui Dumnezeu, în sfintele rânduieli euharistice, sunt ospățul de nuntă; și întregul trup colectiv al tuturor celor care iau parte la acest ospăț este mireasa, soția Mielului; ei mănâncă într-un singur trup și beau într-un singur Duh și nu sunt simpli spectatori sau oaspeți, ci se contopesc în partea logodită, trupul mistic al lui Hristos. 3. Transportul de bucurie pe care apostolul l-a simțit în sine la această viziune. A căzut la picioarele îngerului, ca să i se închine, presupunând că acesta este mai mult decât o creatură, sau având gândurile la prezent copleșite de vehemența afecțiunilor sale. Aici observați, (1.) Ce cinste a oferit îngerului: A căzut la picioarele lui, ca să i se închine; această prosternare era o parte a închinării externe, era o postură de adorare proprie. (2.) Cum a refuzat îngerul, și aceasta cu oarecare resentiment: 'Vezi să nu faci aceasta; ai grijă ce faci, faci un lucru greșit.' (3.) El a dat un motiv foarte bun pentru refuzul său: 'Sunt împreună-slujitor cu tine și cu frații tăi care au mărturia lui Iisus — sunt o creatură, egalul tău în slujbă, deși nu în fire; eu, ca înger și mesager al lui Dumnezeu, am mărturia lui Iisus, o însărcinare de a fi martor pentru El și de a mărturisi despre El, și tu, ca apostol, având Duhul profeției, ai aceeași mărturie de dat; și de aceea suntem în aceasta frați și împreună-slujitori.' (4.) El îl îndrumă spre singurul și adevăratul obiect al închinării religioase; și anume, Dumnezeu: 'Închină-te lui Dumnezeu și numai Lui.' Aceasta condamnă pe deplin atât practica papistașilor de a se închina la elementele pâinii și vinului, la sfinți și îngeri, cât și practica acelor socinieni și arieni care nu cred că Hristos este cu adevărat și prin fire Dumnezeu, și totuși Îi aduc închinare religioasă; și aceasta arată ce frunze de smochin jalnice sunt toate evaziunile și scuzările pe care le oferă în propria lor apărare: ei sunt astfel condamnați de idolatrie de un mesager din cer.Henry prezintă apoi descrierea maiestuoasă a Comandantului care conduce oștirile cerului.
I. Descrierea marelui Comandant, 1. Prin scaunul împărăției Sale; și acela este cerul; tronul Lui este acolo, și puterea și autoritatea Lui sunt cerești și dumnezeiești. 2. Echipajul Său: El este din nou descris ca șezând pe un cal alb, pentru a arăta echitatea cauzei și certitudinea succesului. 3. Atributele Sale: El este credincios și adevărat legământului și promisiunii Sale, El este drept în toate procedurile Sale judecătorești și militare, El are o perspectivă pătrunzătoare asupra tuturor forțelor și stratagemelor dușmanilor Săi, El are o stăpânire largă și întinsă, multe cununi, căci El este Împărat al împăraților și Domn al domnilor. 4. Armura Sa; și aceea este o haină înmuiată în sânge, fie sângele Său, prin care a cumpărat această putere mijlocitoare, fie sângele dușmanilor Săi, asupra cărora a biruit întotdeauna. 5. Numele Său: Cuvântul lui Dumnezeu, un nume pe care nimeni nu-l cunoaște pe deplin decât El Însuși, numai atât știm, că acest Cuvânt a fost Dumnezeu manifestat în trup; dar desăvârșirile Lui sunt de neînțeles de către orice creatură.
Considerați
Considerare
Henry încheie capitolul prin a scoate în evidență rezultatul sobru al bătăliei finale și avertismentul său pentru conducătorii pământești.
VII. Victoria câștigată de marele și gloriosul cap al Bisericii: fiara și prorocul mincinos, conducătorii armatei, sunt luați prizonieri, atât cel care i-a condus prin putere cât și cel care i-a condus prin politică și minciună; aceștia sunt luați și aruncați în lacul de foc, făcuți incapabili de a mai tulbura Biserica lui Dumnezeu; și urmașii lor, fie ofițeri fie soldați de rând, sunt dați execuției militare și făcuți ospăț pentru păsările cerului. Deși răzbunarea divină va cădea în principal asupra fiarei și prorocului mincinos, totuși nu va fi nicio scuză pentru cei care luptă sub steagul lor că au urmat doar pe conducătorii lor și au ascultat de porunca lor; deoarece au vrut să lupte pentru ei, trebuie să cadă și să piară împreună cu ei. Fiți înțelepți acum, dar, o, împăraților, fiți învățați, voi, conducători ai pământului; sărutați pe Fiul, ca nu cumva să Se mânie și să pieriți din cale, Ps. ii. 10, 12.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în viața ta ai nevoie cel mai mult de asigurarea că judecățile lui Dumnezeu sunt adevărate și drepte?
2. Cum trezește tabloul miresei îmbrăcate în pânză fină dorința ta de o puritate mai mare?
3. În ce fel te cheamă titlul de Împărat al împăraților și Domn al domnilor la o predare reînnoită astăzi?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne al oștirilor, înălțăm inimile noastre în laudă pentru triumful Fiului Tău descoperit în Apocalipsa 19, unde cerul răsună de aleluia și mireasa Mielului stă îmbrăcată în neprihănire fără pată. Îmbracă-ne cu aceeași neprihănire a lui Hristos, păzește-ne treji prin Duhul Tău pentru arătarea Sa și întărește speranța noastră în victoria deja asigurată prin Cuvântul Tău. Fie ca fiecare bătălie cu care ne confruntăm să fie întâmpinată cu încrederea plină de bucurie că Împăratul nostru domnește veșnic. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →