← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Matei

Matei 9 — cu Benson

Matei 9Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
Iubiților, astăzi ne deschidem inimile către bogățiile Comentariului lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament, acel venerabil ghid wesleyan al Sfintei Scripturi. În capitolul 9 din Matei vedem pe Fiul milostiv al Omului mișcându-se printre bolnavi, păcătoși și îndurerați, revelând atât milostivirea Sa tandră cât și autoritatea Sa divină. Duhul care a uns pana lui Benson să ungă acum citirea noastră, ca credința să fie aprinsă și dragostea mărită.
Citește

Citire

Cu reverență liniștită să citim acum întregul capitol 9 din Matei, ascultând glasul Domnului care încă cheamă pe păcătoși, încă vindecă pe cei zdrobiți și încă poruncește ucenicilor Săi să se roage pentru lucrători. Să citim încet, oprindu-ne unde inima este mișcată, ca Cuvântul scris să devină Cuvânt viu în noi.
Studiu
Benson începe prin a examina minunea paraliticului și credința implicată. Versetul 1. Matei 9:1. A venit în cetatea Sa, și anume Capernaum. Și I-au adus un om bolnav de paralizie. Istoria acestei minuni este relatată în Marcu 2:1-13 și Luca 5:18-26, cu mai multe împrejurări decât sunt menționate aici de Matei, pe care cititorul este deci rugat să le consulte pentru o mai bună lămurire a celor consemnate aici. Iar Isus, văzând credința lor, atât a paraliticului cât și a celor care l-au adus, adică convingerea lor lăuntrică despre puterea Sa divină și încrederea în bunătatea Sa, a zis paraliticului: Fiule, titlu de tandrețe și condescendență, fii cu inimă bună; păcatele îți sunt iertate. Prin aceasta Isus a arătat atât paraliticului cât și celor care l-au adus: 1. că păcatul este izvorul tuturor relelor noastre; 2. că, fiind iertat păcatul, suferințele trupești nu ne pot face niciun rău real sau durabil; 3. că scopul principal al venirii Sale în lume a fost să-și mântuiască poporul de păcatele sale; 4. că iertarea păcatelor este consecința neșovăielnică a credinței în Hristos. Totuși, poate că Hristos a vorbit astfel, în parte, pentru a da scribilor și fariseilor prilej de vreo discuție. El continuă cu reacția fariseilor la faptul că Isus a luat masa cu vameși și păcătoși. Versetele 10-13. Matei 9:10-13. Pe când Isus ședea la masă în casă, și anume a lui Matei (vezi Marcu 2:15), care, dorind să-și arate deodată respectul față de Hristos și să le dea foștilor săi tovarăși și cunoștințe prilejul de a se bucura de conversația Sa instructivă, I-a făcut o mare ospătare, Luca 5:29. Și mulți vameși și păcătoși au venit și au șezut cu El, fiind invitați de Matei. Vameșii, sau colectorii de taxe pe care evreii le plăteau romanilor, erau infami pentru extorcările lor ilegale. Cu aceștia erau acum prezenți și alți câțiva păcătoși notorii. Când fariseii au văzut aceasta, când au observat că Isus mânca și vorbea deschis cu acești oameni, fiind ofensați, au zis: Pentru ce mănâncă Învățătorul vostru, etc. Astfel ei Îl întreabă de obicei pe Domnul nostru: De ce fac ucenicii tăi aceasta? iar ucenicilor: De ce face Învățătorul vostru? Benson se îndreaptă apoi către relatarea fiicei dregătorului și credința femeii cu scurgere de sânge. Versetele 18-19. Matei 9:18-19. Pe când vorbea aceste lucruri, și anume în casa lui Matei, iată, a venit un oarecare dregător. Dregătorii, în general, erau cei mai aprigi dușmani ai lui Hristos; totuși, unii dintre ei aveau un caracter diferit: Ioan 12:42. În special, acest dregător trebuie să fi avut o părere foarte favorabilă despre Isus și, într-adevăr, o mare credință în puterea Sa, altfel nu s-ar fi adresat Lui pentru ajutor în extrema de față, nici nu I-ar fi adus atâta cinste încât să I se închine sau să cadă înaintea Lui, zicând: Fiica mea este acum moartă sau, pe moarte: vezi Marcu 5:23. Dar vino și pune-ți mâna peste ea și va trăi. Această credință a lui era probabil întemeiată pe minunile pe care știa că Isus le săvârșise, căci Domnul nostru locuise deja de câteva luni în Capernaum. Și Isus s-a sculat, etc. Îndată ce acest dregător și-a făcut cererea, Hristos, gata oricând să ajute pe cei suferinzi, s-a ridicat de la masă și a mers împreună cu el, și tot așa au făcut și ucenicii Săi. Aflăm din Marcu și Luca că mult popor L-a urmat și pe El, fără îndoială în nădejdea de a vedea minunea, și L-a îmbulzit; adică L-a strâns în așa fel încât nu putea merge fără mare greutate.
Considerați

Considerare

Despre demonstrarea dumnezeirii, el insistă asupra dovezii duble din cunoașterea gândurilor și iertarea păcatelor. Versetele 3-8. Matei 9:3-8. Iată, unii dintre scribi (Luca adaugă: și farisei) au zis în ei înșiși, adică în inimile lor: Acest om hulește, atribuindu-și o putere (aceea de a ierta păcatele) care aparține numai lui Dumnezeu. Iar Isus, cunoscând gândurile lor, pe care, se pare, nu le-au declarat deschis (căci Marcu spune, Marcu 2:8: A cunoscut în duhul Său că ei cugetau astfel în ei înșiși), a zis: Pentru ce cugetați voi rău în inimile voastre, și anume despre Mine, din pricina acestor cuvinte pe care le-am rostit? Căci ce este mai ușor, etc. Nu dovedesc amândouă o putere dumnezeiască? Deci: dacă pot vindeca boala lui, pot ierta păcatele lui, mai ales că boala lui este consecința păcatelor lui, deci acestea trebuie îndepărtate, dacă aceea este. Dar ca să știți, să aveți dovadă evidentă, că Fiul Omului are putere pe pământ, chiar în starea Sa de umilință, de a ierta păcatele; atunci (întorcându-se de la ei) a zis paraliticului: Scoală-te, etc., și el s-a sculat. Astfel Isus le-a dat fariseilor o demonstrație dublă a dumnezeirii Sale: 1. arătând că le cunoștea gândurile; căci a cerceta inimile și a cunoaște gândurile omenirii nu este în puterea nici a oamenilor, nici a îngerilor, ci este prerogativa numai a lui Dumnezeu; 2. asumându-și și manifestând în mod incontestabil că poseda puterea de a ierta păcatele. Dar când mulțimea a văzut aceasta, s-a minunat. Toți s-au mirat, spune Marcu, și L-au slăvit pe Dumnezeu, etc. Așadar, ceea ce a fost pentru scribi un prilej de hulă, a fost pentru popor un îndemn de a-L lăuda pe Dumnezeu. Benson încheie secțiunea reflectând asupra învierii de către Hristos a trei persoane moarte pentru a-Și arăta puterea. Nu este nepotrivit să observăm aici că Hristos a înviat trei persoane moarte: acest copil, fiul văduvei și Lazăr; unul abia plecat, altul pe năsălie, al treilea mirosind în mormânt: ca să ne arate că niciun grad de moarte nu este atât de desperat încât să fie dincolo de ajutorul Său.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în propria mea viață am cea mai mare nevoie de cuvântul tandru: 'Fiule, fii cu inimă bună'? 2. Cum s-ar putea ca Domnul să mă invite să stau la masă cu cei pe care lumea îi numește păcătoși? 3. Ce situație 'moartă' aduc eu la Isus, încrezându-mă că El o poate învia printr-un cuvânt?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, care ai iertat pe paralitic și ai înviat copilul dregătorului, dă-ne aceeași credință care îi aduce pe prietenii noștri la picioarele Tale. Fă-ne pe noi medici ai milei mai degrabă decât judecători ai bolnavilor și învață-ne să postim și să ospătăm potrivit Duhului Tău. Înviază ce este mort în noi, deschide ochii orbi și trimite lucrători în secerișul Tău. În numele lui Isus, care încă umblă printre noi, Amin.

Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →