Eterniseed › Curriculum › Exodul
De la trestiile Nilului la Pământul Sfânt
Deschidere
În scrierile sale despre capitolele de început ale Exodului, Ellen G. White dezvăluie credincioșia tandră a lui Dumnezeu în cele mai întunecate ceasuri ale lui Israel. Cu o perspectivă plină de reverență, ea urmărește cum scopurile cerului s-au mișcat în tăcere prin rugăciunile unei mame, veghea unei surori și anii ascunși ai unui copil. Cuvintele ei ne invită să vedem marea controversă la lucru chiar și în curtea lui Faraon și să ne odihnim în promisiunea că Hristos, nădejdea noastră, va ridica mereu izbăvitori pentru poporul Său. Astăzi ascultăm din nou glasul ei în timp ce deschide consemnarea sfântă a vieții timpurii a lui Moise.
Citește
Cu inimi deschise ne întoarcem acum la Cuvântul viu. Să citim Exodul capitolele 1 și 2 cu încetineală, îngăduind Duhului să ne așeze lângă malul râului unde credința și teama s-au întâlnit. Pe măsură ce povestea asupririi, a curajului și a ocrotirii dumnezeiești se desfășoară, să simțim același Dumnezeu care a vegheat asupra lui Moise veghetând asupra noastră.
Studiu
Studiază
White ne atrage atenția asupra momentului în care decretul crud cade asupra caselor evreiești.
Împăratul și sfetnicii lui speraseră să supună pe israeliți prin muncă grea și astfel să le micșoreze numărul și să le zdrobească spiritul independent. Nereușind să-și împlinească scopul, au trecut la măsuri și mai crude. S-au dat porunci femeilor a căror îndeletnicire le oferea prilejul de a executa porunca, să nimicească la naștere copiii de parte bărbătească ai evreilor. Satana a fost cel care a pus la cale această chestiune. El știa că un izbăvitor urma să fie ridicat printre israeliți; și, îndemnându-l pe împărat să le nimicească copiii, nădăjduia să zădărnicească scopul dumnezeiesc. Dar femeile se temeau de Dumnezeu și nu au îndrăznit să execute porunca crudă. Domnul a aprobat purtarea lor și le-a binecuvântat. Împăratul, mâniat de eșecul planului său, a făcut porunca și mai urgentă și mai largă. Întreaga națiune a fost chemată să caute și să ucidă victimele sale neajutorate. 'Și Faraon a poruncit întregului său popor, zicând: Pe orice fiu care se va naște să-l aruncați în râu, iar pe orice fiică s-o lăsați vie.'Apoi ne conduce la malul râului unde este așezat sicriul unei mame printre trestii.
Mama a reușit să ascundă copilul timp de trei luni. Apoi, văzând că nu-l mai poate ține în siguranță, a pregătit un mic sicriaș din trestie, făcându-l etanș cu ajutorul noroiului și al smoalei; și, punând pruncul în el, l-a așezat printre trestii la malul râului. Nu a îndrăznit să rămână ca să-l păzească, ca nu cumva viața copilului și a ei să fie pierdute; dar sora lui, Miriam, a zăbovit în apropiere, părând nepăsătoare, dar urmărind cu îngrijorare ce se va întâmpla cu micul ei frate. Și mai erau și alți veghetori. Rugăciunile stăruitoare ale mamei încredințaseră copilul în grija lui Dumnezeu; și îngeri, nevăzuți, planau deasupra locului său de odihnă smerit. Îngerii au îndreptat-o pe fiica lui Faraon într-acolo. Curiozitatea i-a fost stârnită de coșulețul cel mic și, privind la copilul frumos dinăuntru, a citit povestea dintr-o singură privire. Lacrimile pruncului i-au trezit compasiunea și simpatia ei s-au îndreptat spre mama necunoscută care recursese la acest mijloc pentru a păstra viața prețiosului ei micuț. A hotărât că el trebuie să fie salvat; l-ar adopta ca pe al ei.White zăbovește cu mama credincioasă în timp ce ea modelează primii ani ai fiului ei pentru Dumnezeu.
Dumnezeu auzise rugăciunile mamei; credința ei fusese răsplătită. A fost cu adâncă recunoștință că ea a început acum sarcina ei sigură și fericită. Și-a folosit cu credincioșie prilejul de a-și educa copilul pentru Dumnezeu. Se simțea sigură că el fusese păstrat pentru vreo lucrare mare și știa că va trebui curând să fie dat mamei sale regale, ca să fie înconjurat de influențe care ar tinde să-l îndepărteze de Dumnezeu. Toate acestea au făcut-o și mai sârguincioasă și mai grijulie în instruirea lui decât în cea a celorlalți copii ai ei. A căutat să-i impregneze mintea cu frica de Dumnezeu și cu dragostea de adevăr și dreptate și s-a rugat cu ardoare ca el să fie păzit de orice influență corupătoare. I-a arătat nebunia și păcatul idolatriei și l-a învățat de timpuriu să se plece și să se roage Dumnezeului celui viu, care singur putea să-l asculte și să-l ajute în orice primejdie.
Considerați
Cugetă
White ne ridică privirile spre alegerea care prețuiește ocara lui Hristos mai presus de orice comoară pământească.
'Prin credință, Moise, când a ajuns în vârstă, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraon; alegând mai degrabă să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile păcatului pentru o vreme; socotind ocara lui Hristos mai mari bogății decât comorile Egiptului, căci se uita la răsplata care avea să fie dată.' Evrei 11:24-26. Moise era pregătit să ia întâietate printre cei mari ai pământului, să strălucească în curțile celui mai glorios regat al său și să mânuiască sceptrul puterii sale. Măreția sa intelectuală îl deosebește deasupra marilor bărbați ai tuturor veacurilor. Ca istoric, poet, filozof, general de armate și legiuitor, el stă fără egal. Totuși, cu lumea înaintea lui, a avut tăria morală de a refuza perspectivele măgulitoare ale bogăției, măreției și faimei, 'alegând mai degrabă să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile păcatului pentru o vreme'.Despre cununa nepieritoare văzută prin credință ea reflectează.
Moise fusese instruit cu privire la răsplata finală care urma să fie dată slujitorilor smeriți și ascultători ai lui Dumnezeu, iar câștigul lumesc a coborât la nesemnificația sa proprie în comparație. Palatul magnific al lui Faraon și tronul monarhului i-au fost oferite lui Moise ca îndemn; dar el știa că plăcerile păcătoase care îi fac pe oameni să-L uite pe Dumnezeu se aflau în curțile sale domnești. El a privit dincolo de palatul strălucitor, dincolo de cununa unui monarh, spre cinstele înalte care vor fi dăruite sfinților Celui Preaînalt într-o împărăție neîntinată de păcat. A văzut prin credință o cunună nepieritoare pe care Împăratul cerului avea să o așeze pe fruntea biruitorului. Această credință l-a făcut să se întoarcă de la cei mândri ai pământului și să se alăture națiunii smerite, sărace, disprețuite, care alesese să asculte de Dumnezeu mai degrabă decât să slujească păcatului.
Răspunde
Unde în viața mea mă cere Dumnezeu să am încredere în El când puterea omenească pare copleșitoare? Cum pot eu, asemenea Iochebedei, să semăn adevăr veșnic în inimile pe care El le-a așezat aproape de mine? Sunt eu gata, asemenea lui Moise, să schimb comorile acestei lumi pe ocara lui Hristos și pe nădejdea împărăției Sale care vine?
Roagă-te
Tată Milostiv, Te lăudăm pentru că ai izbăvit poporul Tău din primejdia Nilului pe pământul cel sfânt al prezenței Tale, descoperind grija și chemarea Ta suverană. Întărește-ne să umblăm în adevărul prezent, alegând răsplata veșnică în locul umbrelor trecătoare, și dă-ne odihna Sabatului în timp ce așteptăm binecuvântata nădejde a revenirii grabnice a lui Hristos. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →