Eterniseed › Curriculum › 2 Samuel
2 Samuel 1-2 — cu Benson
Deschidere
În spiritul cald al devoțiunii wesleyene ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Joseph Benson asupra Vechiului și Noului Testament. Expunerea atentă a lui Benson asupra capitolelor 1 și 2 din 2 Samuel ne invită să urmărim mâna Domnului în ridicarea lui David, să simțim greutatea durerii sfinte și să învățăm ascultarea care așteaptă sfatul divin. Fie ca același Duh care l-a călăuzit pe comentator să ne călăuzească inimile pe măsură ce ascultăm.
Citește
Citire
Să citim 2 Samuel capitolele 1 și 2 cu atenție liniștită, lăsând narațiunea durerii lui David, a dreptății sale și a căutării răbdătoare a Domnului să se așeze asupra sufletului înainte de a ne întoarce la reflecțiile lui Benson.
Studiu
Benson începe prin a relata raportul adus lui David.
Versetul 6. 2 Samuel 1:6. Iată, Saul se sprijinea de sulița sa, încercând să și-o treacă prin trup. Este clar că ceea ce i-a spus acest amalecit lui David a fost o poveste inventată; căci se spune explicit, în capitolul precedent, că Saul a căzut pe sabia sa. Cine era acest amalecit nu apare; dar, după cum observă Delaney, există întotdeauna un mare număr de vagabonzi care urmează taberele, și acest tânăr era probabil unul dintre ei. Afacerea lor este prada și jefuirea morților. Acest tânăr, se pare, își cunoștea meseria și i-a luat-o înainte filistenilor în jefuirea lui Saul. Întâlnind trupul său, l-a jefuit de podoabele sale regale și și-a croit drumul cel mai bun către David cu ele, pentru a se face bine văzut de el, deoarece era probabil să succeadă la tron: și a inventat o poveste cu astfel de circumstanțe pe care și le imagina că vor părea plauzibile și vor câștiga favoarea lui David.El dezvăluie apoi bocetul solemn compus de David.
Versetul 17. 2 Samuel 1:17. David a plâns cu acest bocet El și slujitorii săi plânseseră deja peste Saul și Ionatan, 2 Samuel 1:12. Dar acum a compus un cântec pentru un bocet public și universal, decât care nu se găsește nimic mai elegant și pasional în toată antichitatea. Izbucnirile de durere sunt atât de puternice, atât de patetice, atât de scurte, atât de variate, atât de neconectate, încât nicio durere nu a fost vreodată pictată în culori atât de vii și durabile. Și este un semn sigur și un efect frumos al acestei dureri că inima lui David a fost atât de înmuiată și topită de ea încât a pierdut toate urmele cruzimii lui Saul față de el. Nu-și amintea acum decât de omul curajos, de conducătorul viteaz, de prințul magnific, de regele numit de Dumnezeu, de stăpânul său odinioară îngăduitor, de tatăl Mihaelei și al Ionatanului său.Benson arată apoi cum David caută îndrumarea Domnului.
Versetul 1. 2 Samuel 2:1. David a întrebat de la Domnul Prin Urim. Când a dat un timp cuvenit durerii și jelirii sale pentru Saul și Ionatan, s-a adresat lui Dumnezeu, care îl numise la împărăție, ca să știe prin ce mijloace ar putea fi pus cel mai bine în posesia ei. Nu a întrebat dacă ar trebui să ia împărăția; căci Dumnezeu semnificase deja numirea Sa la aceasta, și David nu voia să-L ofenseze nici să dezonoreze rânduiala Sa prin întrebări inutile; ci doar unde și la ce timp ar trebui să intre în ea; dacă în Iuda, după cum presupunea, din cauza legăturii sale cu acel trib și a influenței sale în el, sau în vreun alt trib; căci nu-L limitează pe Dumnezeu, ci se hotărăște să urmeze exact instrucțiunile Sale. Astfel David începe de la capătul drept și își pune temelia în sfatul și ajutorul lui Dumnezeu. Astfel, în toate treburile noastre, trebuie să ne adresăm lui Dumnezeu prin rugăciune și implorare pentru îndrumarea și ajutorul Său.El continuă cu ungerea lui David de către bărbații lui Iuda.
Versetul 4. 2 Samuel 2:4. Bărbații lui Iuda au venit și l-au uns pe David rege Ei au făcut aceasta pe motive juste, deoarece nu numai suveranitatea fusese promisă acelui trib, dar David fusese desemnat și numit de Dumnezeu, și la porunca Sa expresă uns de Samuel la oficiul regal. Aceasta încetase de mult să fie un secret. Ionatan o cunoscuse perfect. Saul însuși nu fusese străin de ea; și Abner, generalul armatei sale, nu era ignorant de ea, după cum apare din cuvintele sale către Ișboșet, (2 Samuel 3:8-9,) și din mesajul său către bătrânii lui Israel; și era acum cunoscută universal, cel puțin bărbaților lui Iuda, și era rațiunea declarată pentru care l-au avansat pe David la tron. Și era o rațiune suficientă, voia lui Dumnezeu fiind obligatorie pentru toți, și toți fiind legați în mod indispensabil să o asculte. Aceasta fusese singura temelie a titlului lui Saul la împărăție, și pe acest temei doar israeliții îl acceptaseră ca rege al lor.
Considerați
Considerare
Benson subliniază dreptatea cerută de unsul Domnului.
Versetul 15. 2 Samuel 1:15. L-a lovit și a murit Abarbinel crede că, deoarece omul era amalecit, David a presupus că îl ucisese pe Saul din răzbunare pentru măcelul pe care îl făcuse amaleciților. Dar, dacă nu; dacă fapta era așa cum a declarat acest amalecit, și Saul i-a poruncit să-l omoare, 'David a judecat pe drept că Saul nu avea putere asupra propriei sale vieți; și, în consecință, nu ar fi trebuit să fie ascultat într-o astfel de poruncă: Dumnezeu și statul aveau tot atâta drept la viața sa când era obosit de ea ca și atunci când o iubea cel mai mult. Și, pe lângă toate acestea, se cuvenea ca David să-și justifice propria nevinovăție în fața lumii, printr-o execuție atât de publică: altfel, poate, ar fi fost marcat cu vina de a fi folosit pe acel ticălos pentru a-și ucide persecutorul. David, de asemenea, fără îndoială, a avut în vedere să descurajeze pe alții prin acest exemplu. Și-a consultat propria siguranță în aceasta, așa cum se spune că Cezar, prin restaurarea statuilor lui Pompei, și-a fixat-o pe a sa. Aceasta a fost o lecție înțeleaptă pentru prinți, și mulți dintre ei au profitat neîndoielnic de ea.' Delaney.El încheie prin a cântări motivele lui Abner în a ridica un rege rival.
Versetul 8. 2 Samuel 2:8. Abner l-a luat pe Ișboșet Abner nu era doar generalul lui Saul, ci și rudă apropiată a sa, și în acest caz interesul și ambiția sa, și poate și invidia, l-au influențat puternic. El știa că Ișboșet, dacă era avansat la suveranitate, ar avea doar numele de rege, în timp ce el însuși ar avea puterea. Apare, totuși, suficient din continuarea istoriei sale, că era bine familiarizat cu desemnarea divină a lui David la tron; dar dacă ar fi supus acum la ea, nu ar mai spera la comanda supremă a armatei. Ioab era în posesia acesteia sub David, și merita pe deplin să fie așa; și nu era probabil să-l înlocuiască pe el, un prieten încercat și rudă apropiată, (fiind fiul Zerueei, sora lui David,) pentru a face loc unui dușman inveterat recent împăcat.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața mea sunt tentat să acționez înainte de a întreba de la Domnul? Cum mă învață durerea lui David să cinstesc chiar și pe cei care s-au opus mie? În ce feluri ar putea invidia sau ambiția să-mi modeleze alegerile față de alții?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, așa cum Benson ne-a condus prin aceste capitole, dă-ne inimi ca a lui David care să jelească drept, să judece cu dreptate și să aștepte sfatul Tău. Ferește-ne de graba care izvorăște din ambiție sau frică. Fie ca același Duh care l-a uns pe David să ungă mersul nostru zilnic, ca să Te putem sluji pe Tine și poporul Tău cu puritate și curaj. Prin Hristos, Regele nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →