Eterniseed › Curriculum › 2 Samuel
2 Samuel 7-8 — cu Simeon
Deschidere
În spiritul via media, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de înțelepciune omiletică anglicană. În discursurile despre 2 Samuel 7–8, Simeon ne conduce de la recunoștința uimită a lui David la puterea vie a promisiunilor lui Dumnezeu, arătând cum inima care primește milostivirea divină este mișcată atât la închinare cât și la rugăciune. Cuvintele sale ne invită să stăm, ca David, înaintea Domnului și să găsim în legământ propria noastră garanție pentru o implorare îndrăzneață și răbdătoare.
Citește
Citire
Să citim acum capitolele 7 și 8 din 2 Samuel, acordând atenție legământului pe care Dumnezeu îl face cu David și răspunsului regelui de recunoștință umilă și mijlocire. În timp ce ascultăm, Duhul să ne pregătească inimile să primim expunerea lui Simeon asupra acelorași îndurări.
Studiu
Simeon începe prin a-l așeza pe David înaintea Domnului în uimire recunoscătoare.
Versetele 18-19. DISCURS: 314 RECUNOȘTINȚA LUI DAVID 2 Samuel 7:18-19. Atunci regele David a intrat și s-a așezat înaintea Domnului și a zis: Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule? și ce este casa mea, ca să mă fi adus până aici? Și aceasta a fost încă un lucru mic în ochii Tăi, Doamne Dumnezeule; dar ai vorbit și despre casa robului Tău pentru un timp îndelungat. Și este acesta felul omului, Doamne Dumnezeule? Este o mângâiere nu mică să reflectăm că dispozițiile inimilor noastre sunt observate de Dumnezeu și, dacă sunt bune, sunt bineplăcute în ochii Lui. Sunt multe dorințe și scopuri sfinte pe care nu le putem împlini; totuși ele sunt primite înaintea lui Dumnezeu ca și cum ar fi fost duse la îndeplinire. David concepuse o dorință și o hotărâre de a zidi o casă pentru Dumnezeu, pentru ca chivotul, care era simbolul prezenței divine, să nu mai locuiască în corturi, în timp ce el însuși locuia într-o casă de cedru.Apoi desfășoară îndurările promise care depășesc orice înaintare personală.
]; ales în preferință, nu numai față de toată familia sa, ci și față de întreaga națiune; păstrat în mijlocul nenumăratelor primejdii; înălțat la timpul potrivit pe tronul pregătit pentru el; făcut biruitor peste toți vrăjmașii săi; și adus la o stare de putere, bogăție și prosperitate fără egal [Notă: ver. 9.]. La o revizuire a acestor îndurări, nu putea decât să fie uimit de bunătatea divină față de el sau să se abțină de la a o proclama cu admirație extatică.] 2. Îndurările promise încă mai departe lui — [Dumnezeu promisese că va avea un fiu, căruia i se va da onoarea de a zidi un templu; da, mai mult, că și Mesia va ieși din coapsele sale și va sta pe tronul său pentru totdeauna [Notă: ver. 12–14 cu Evrei 1:5.].Trecând la al doilea discurs, Simeon arată cum promisiunile înseși devin garanția pentru rugăciune.
Versetul 27. DISCURS: 315 PROMISIUNILE O ÎNCURAJARE LA RUGĂCIUNE 2 Samuel 7:27. Tu, Doamne al oștirilor, Dumnezeul lui Israel, Te-ai descoperit robului Tău, zicând: Îți voi zidi o casă: de aceea robul Tău a găsit în inima lui să se roage această rugăciune către Tine. DACĂ am judeca după distanța infinită care există între Creator și creaturile Sale, și mai ales între un Dumnezeu sfânt și omul păcătos, am spune că este zadarnic, dacă nu impios, să ne închipuim că vreo cerere a noastră ar putea intra în urechile lui Iehova sau că El ar putea fi îndemnat în vreun fel să o observe cu privirile Sale favorabile. Într-adevăr, dacă Dumnezeu nu ne-ar fi poruncit, din propria Sa milostivire suverană, să ne întindem nevoile înaintea Lui și nu ne-ar fi asigurat de un răspuns la implorările noastre, Beelzebul însuși ar putea spera la fel de bine la primire în rugăciune ca și noi.Apoi declară că promisiunile sunt atât garanția noastră pentru a cere cât și siguranța noastră pentru a primi.
Cum ar fi posibil ca noi, creaturi păcătoase, să îndrăznim să cerem astfel de binecuvântări din mâinile lui Dumnezeu? Dar Dumnezeu le-a promis pe toate. Nu este niciun lucru de care un suflet nemuritor să aibă nevoie, care să nu fie subiectul unei promisiuni exprese în Cuvântul lui Dumnezeu — — — Mai mult, El permite creaturilor Sale păcătoase să vină la El „ca aducători-aminte ai Săi”. Prin acest nume însuși sunt desemnați oamenii Săi care se roagă [Notă: Isaia 62:6-7. Vezi versiunea marginală.]; și fiecare dintre ei este autorizat să-și întindă promisiunile înaintea Lui, zicând: „Adu-Ți aminte de Cuvântul Tău către robul Tău, în care m-ai făcut să nădăjduiesc [Notă: Psalmii 119:49.];” și „fă-mi mie după cum ai zis [Notă: ver. 11, 16.]” — — —] 2. Siguranța noastră pentru a primi — [Dumnezeu este cu totul imuabil, atât în natura Sa [Notă: Maleahi 3:6; Iacov 1:17.
Considerați
Considerare
Simeon apasă minunea dragostei alese a lui Dumnezeu ca temei al răspunsului nostru.
Dar ceea ce dăruiește Dumnezeu, dăruiește pentru totdeauna: și moartea, departe de a ne termina fericirea, ne aduce în cea mai deplină și veșnică bucurie a ei. „Iată deci ce fel de dragoste este aceasta cu care ne-a iubit Tatăl!” Cu adevărat, dacă David a fost cu totul copleșit de favorurile acordate lui, cu mult mai mult putem fi noi, ale căror obligații sunt atât de infinit mai mari și mai permanente decât ale sale.] 2. Cât de slabă și rece este dragostea noastră față de El! [Vezi-l pe David venind în prezența Dumnezeului său și așezându-se în templu înaintea Lui. Mintea lui este cu totul apăsată de un sentiment de recunoștință, și cuvintele par cu totul inadecvate să-și exprime sentimentele. Totuși, cu toate că obligațiile noastre față de Dumnezeu depășesc infinit pe ale sale, cât de rar L-a văzut Dumnezeu pe noi în postura lui David!În cele din urmă, el îndeamnă la așteptare răbdătoare asupra promisiunilor odată ce au fost primite în inimă.
Aceasta ne va da încredere înaintea lui Dumnezeu; și ne va asigura în mod infailibil un răspuns de pace: căci „aceasta este încrederea pe care o avem în El, că dacă cerem ceva după voia Sa, El ne ascultă: și, dacă știm că El ne ascultă, orice cerem, știm că avem cererile pe care le-am dorit de la El [Notă: 1 Ioan 5:14-15.].”] 3. Trebuie să așteptăm cu răbdare împlinirea lor — [Dumnezeu poate să nu răspundă, nici la timpul, nici în felul în care duhurile noastre nerăbdătoare ar dori. Dar deși putem cere de la El, nu trebuie să-I dictăm. Trebuie să așteptăm timpul Său și să lăsăm totul la dispoziția Sa. Sfinții din vechime „au văzut promisiunile de departe și au fost convinși de ele și le-au îmbrățișat [Notă: Evrei 11:13.].” Astfel trebuie să facem și noi. Timpurile și anotimpurile trebuie lăsate lui Dumnezeu, care singur știe ce va fi în cele din urmă cel mai bun pentru noi.
Răspunde
Răspuns
Unde te-a lăsat milostivirea legământului lui Dumnezeu uimit, așa cum l-a lăsat pe David? Cum prețuiești promisiunile astfel încât ele să-ți poată modela rugăciunile? În ce domeniu ești invitat să aștepți cu credință răbdătoare împlinirea lor?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne al oștirilor, Dumnezeul lui Israel, care ai vorbit promisiuni nespus de mari și prețioase robilor Tăi, dă-ne același duh de recunoștință și îndrăzneală pe care l-ai dat lui David. Fă-ne să stăm înaintea Ta în adorare smerită, să pledeăm Cuvântul Tău cu încredere sfântă și să așteptăm cu răbdare statornică până când fiecare promisiune se va împlini în Hristos. Așa să ne formezi inimile după a Ta, ca să Te cinstim în toate lucrurile și să fim cinstiți de Tine, prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →