Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa
Pecetluirea Slujitorilor lui Dumnezeu și a Mulțimii în Alb
Deschidere
Între groaza pecetei a șasea și tăcerea celei de-a șaptea, Apocalipsa se oprește pentru a arăta lui Ioan ceva plin de gingășie: slujitorii lui Dumnezeu sunt pecetluiți înainte ca vânturile nenorocirii să fie dezlănțuite. Sfântul Andrei al Cezareei, citind Apocalipsa pentru Răsăritul creștin, vede în acest capitol mila care străbate toate judecățile. Patru îngeri țin în frâu cele patru vânturi; un alt înger, suindu-se de la răsăritul soarelui cu pecetea Dumnezeului celui viu, strigă ca pământul să nu fie vătămat până când slujitorii lui Dumnezeu vor fi pecetluiți pe frunțile lor. O sută patruzeci și patru de mii sunt pecetluiți din semințiile lui Israel — iar Andrei citește chiar numele patriarhilor ca pe un catalog al virtuților. Apoi Ioan vede o mare mulțime pe care nimeni nu o putea număra, din toată națiunea și limba, îmbrăcați în haine albe cu ramuri de palmier în mâini, strigând mântuire lui Dumnezeu și Mielului. Aceștia, i se spune, sunt cei care au ieșit din marele necaz și și-au spălat hainele albe în sângele Mielului. Sfântul Andrei ne învață să vedem aici Biserica cea una a îngerilor și a oamenilor, adunată, pecetluită și în siguranță.
Citește
Citire
Citiți Apocalipsa 7 — Ioan vede patru îngeri stând la cele patru colțuri ale pământului, ținând cele patru vânturi ca să nu bată pe pământ, pe mare sau pe vreun copac. Un alt înger se suie de la răsăritul soarelui, 'având pecetea Dumnezeului celui viu', și strigă celor patru îngeri să nu vatăme pământul sau marea sau copacii 'până ce vom fi pecetluit slujitorii Dumnezeului nostru pe frunțile lor'. Ioan aude numărul celor pecetluiți: o sută patruzeci și patru de mii din toate semințiile fiilor lui Israel, câte douăsprezece mii din fiecare seminție numită pe rând. După aceasta vede 'o mare mulțime, pe care nimeni nu o putea număra, din toate neamurile și semințiile și popoarele și limbile', stând înaintea tronului și a Mielului, îmbrăcați în haine albe cu ramuri de palmier în mâini, strigând: 'Mântuire Dumnezeului nostru care șade pe tron și Mielului'. Toți îngerii cad cu fețele la pământ și se închină lui Dumnezeu. Unul dintre bătrâni întreabă cine sunt aceștia în haine albe și de unde au venit; Ioan spune: 'Doamne, tu știi'. Bătrânul răspunde: 'Aceștia sunt cei care au ieșit din marele necaz și și-au spălat hainele și le-au făcut albe în sângele Mielului'; de aceea sunt înaintea tronului și slujesc lui Dumnezeu zi și noapte, și 'nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta', căci Mielul îi va paște și îi va duce la izvoarele vii ale apelor, iar Dumnezeu va șterge orice lacrimă de pe ochii lor.
Studiu
De ce sunt slujitorii lui Dumnezeu pecetluiți înainte ca nenorocirea să cadă? Sfântul Andrei aude în spatele acestei viziuni viziunea mai veche din Ezechiel, unde cei drepți sunt însemnați ca să nu piară împreună cu cei nedrepți — și notează că pecetea este necesară deoarece nici îngerii nu pot citi virtutea ascunsă a sfinților:
puterile sfinte de sus poruncesc îngerilor sfinți rânduiți la pedeapsă să nu facă nimic păcătoșilor până ce nu i-au deosebit, prin pecete, pe slujitorii adevărului.Pecetea însăși, spune Andrei, este pecetea Crucii dătătoare de viață, marcând pe cei credincioși de cei necredincioși. Totuși pecetea nu este o magie; ea lucrează numai cu cooperarea noastră de bunăvoie:
Din aceasta învățăm că și cei virtuoși au nevoie să fie întăriți prin ajutorul îngeresc înainte de începerea ispitelor, după puterea pecetei Duhului dată nouă, care totuși își arată puterea în măsura în care noi înșine arătăm activitate; dar dacă alții rămân fără ajutor, pricina stă în propria lor nevrere de a primi ajutorul.Iar cele douăsprezece mii egale din fiecare seminție sunt pentru Andrei un semn al rodniciei propovăduirii apostolice, secerișul grăuntelui care a căzut în pământ și a murit.
Considerați
Cugetare
Marea mulțime în haine albe este, pentru Sfântul Andrei, împlinirea întregii lucrări a harului — și el insistă că hainele lor albe au fost albe la prețul propriului lor sânge vărsat pentru Hristos:
prin vărsarea propriului lor sânge pentru Hristos au albit și vor albi veșmintele faptelor lor, iar ținând în mâini, ca semne ale biruinței, ramurile de palmier ale inimilor folositoare, drepte și curate, dansează în jurul tronului dumnezeiesc al odihnei dumnezeirii. Când și îngerii cad la pământ și se închină în jurul tronului, Andrei vede hotarul dintre cer și pământ desființat în Hristos:
Iată, Biserica cea una a îngerilor și a oamenilor!Iar făgăduințele rostite peste mulțime le citește ca sfârșitul oricărei ispite: foamea și setea care încetează, soarele și căldura care nu mai lovesc, sunt încercările acestei vieți depuse în cele din urmă. Ei vor fi păscuți lângă izvoarele curate ale înțelegerii dumnezeiești, adăpați de revărsarea fără zgârcenie a Duhului, în bucurie fără sfârșit.
Răspunde
Răspuns
Acest capitol este cuvântul de mângâiere al Evangheliei rostit în mijlocul furtunii. Înainte ca vânturile să bată, slujitorii lui Dumnezeu sunt pecetluiți; înainte ca marele necaz să copleșească, Mielul și-a adunat deja mulțimea nenumărată în alb. Sfântul Andrei nu te lasă să-ți închipui pecetea ca pe ceva făcut asupra ta în timp ce dormi: te întărește în măsura în care tu însuți arăți activitate, iar ajutorul ei este al tău dacă ești doar gata să-l primești. Așadar poartă semnul Crucii înaintea lumii fără rușine și cu îndrăzneală, și lasă faptele tale zilnice să fie haina albă pe care o speli în sângele Mielului. Necazul este real, dar este drumul de ieșire, nu sfârșitul; dincolo stau ramurile de palmier, izvoarele și mâna lui Dumnezeu ștergând orice lacrimă. Aparții, chiar acum, Bisericii celei una a îngerilor și a oamenilor. Trăiește ca unul deja pecetluit, deja făgăduit că nu vei mai flămânzi.
Roagă-te
Rugăciune
O, Dumnezeule al celor vii, care înainte ca vânturile nenorocirii să fie dezlănțuite pecetluiești pe slujitorii Tăi pe frunțile lor cu pecetea Crucii dătătoare de viață: pune semnul Tău asupra noastră și întărește-ne prin ajutorul sfinților Tăi îngeri înainte de începerea oricărei ispite. Fă-ne gata să primim ajutorul pe care ni-l dai, ca pecetea Duhului Tău să-și arate puterea în lucrările noastre, și dă-ne să purtăm semnul lui Hristos înaintea celor necredincioși fără rușine și cu îndrăzneală. Numără-ne printre marea mulțime pe care nimeni nu o poate număra, care a ieșit din marele necaz și și-a spălat hainele albe în sângele Mielului; adună-ne în Biserica cea una a îngerilor și a oamenilor, ca să-Ți slujim zi și noapte, să nu mai flămânzim și să nu mai însetăm, și să fim duși de Miel la izvoarele vii ale apelor, unde vei șterge orice lacrimă de pe ochii noștri. Ție, Mielului în mijlocul tronului, cu Tatăl și cu Duhul preasfânt, fie mântuire și binecuvântare și slavă și mulțumire și cinste și putere și tărie, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →