Eterniseed › Curriculum › Matei
Matei 11 — Eterniseed (Catolic cu deuterocanonic)
Deschidere
În mărturia care se desfășoară a Evangheliei lui Matei Biserica aude glasul Botezătorului ajungând peste distanța zidurilor închisorii la Cel ale cărui sandale el a refuzat odinioară să le dezlege. Acest schimb aparține memoriei vii a credincioșilor unde ultimul dintre profeți întâlnește împlinirea fiecărei făgăduințe. Liturghia așază aceste versete aproape de încheierea Adventului când poporul așteptător al lui Dumnezeu încă întreabă împreună cu ucenicii lui Ioan dacă Răscumpărătorul mult așteptat a venit cu adevărat. În cadrul vieții sacramentale a Bisericii întrebarea nu este niciodată doar istorică; este aceeași cercetare pe care catehumenul o aduce la izvor și penitentul o aduce la tribunalul milei. Preacurata Fecioară care a păstrat toate acestea în inima ei stă ca model al celei care nu a avut nevoie de alt semn odată ce cuvântul îngerului a fost dat. Prin ochii Părinților pasajul descoperă atât smerenia precursorului cât și autoritatea blândă a Fiului care își confirmă misiunea nu prin argument ci prin lucrările pe care profeții le-au vestit. În această lumină jugul pe care Hristos îl oferă este deja jugul noului legământ purtat în comuniunea sfinților și hrănit la altar.
Citește
Citire
Citește întregul capitol al unsprezecelea din Matei încet îngăduind ritmului de întrebare și răspuns să-ți modeleze rugăciunea. Observă cum trimișii lui Ioan sunt trimiși nu pentru a satisface o nesiguranță privată ci pentru a lăsa lucrările Mesiei să vorbească de la sine. Ia seama la binecuvântările rostite peste cei care nu se scandalizează de felul venirii lui Hristos. Fii atent la lauda gingașă a Domnului despre Botezător și la trecerea bruscă la cetățile nepocăite. Lasă invitația finală de a lua jugul să se așeze în inimă ca liniștea de după Sanctus. Urmărește mai ales felul în care mila și judecata stau una lângă alta așa cum stau de fiecare dată când Biserica proclamă Evanghelia la Liturghie.
Studiu
Capitolul se deschide cu ucenicii Botezătorului purtând o întrebare pe care Biserica a înțeles-o întotdeauna ca fiind pusă de dragul lor mai degrabă decât al său. Iisus răspunde fără afirmație directă arătând în schimb spre semnele pe care Isaia le vestise: orbii văd șchiopii umblă leproșii sunt curățiți morții învie și săracii primesc vestea cea bună. Aceste lucrări nu sunt dovezi private ci împliniri publice pe care liturghia încă le sărbătorește când Evanghelia este proclamată. Domnul se întoarce apoi către mulțimi și întreabă ce au ieșit să vadă în pustiu îndemnându-i de la simpla curiozitate spre recunoașterea celui mai mare profet. Totuși chiar și Ioan stă sub cel mai mic din împărăție căci împărăția s-a apropiat în persoana Fiului. Textul trece fără avertisment la imaginea copiilor din piață ilustrând cum generația de acum rezistă atât austerității lui Ioan cât și milei lui Iisus. Vaiurile rostite peste Horazin Betsaida și Capernaum urmează ca un avertisment sobru că familiaritatea cu minunile nu garantează pocăința. Tirul și Sidonul cetăți din afara legământului ar fi răspuns mai lesne. În mișcarea finală tonul se îmblânzește: Tatăl a ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și le-a descoperit celor asemenea copiilor. Iisus rostește apoi invitația care a răsunat prin secole de profesiune monahală și cateheză parohială: veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă. Jugul pe care îl pune pe umeri este al său și se dovedește ușor pentru că este purtat în comuniunea Bisericii unde harul oferă ceea ce puterea omenească nu poate. Tradiția vede aici tiparul vieții sacramentale: întrebarea credinței este răspunsă de lucrările lui Hristos lauda precursorului duce la chemarea la ucenicie iar jugul ușor este descoperit la altar unde același Domn care a rostit aceste cuvinte se dă pe sine ca hrană.
Considerați
Considerare
Același capitol răsună cu cântarea lui Sirah unde înțelepciunea își pune jugul peste cei care o caută și făgăduiește că jugul ei va deveni podoabă de aur. Iisus din Matei revendică acea înțelepciune pentru sine arătând cum dorul deuterocanonic își găsește răspunsul în Cuvântul Întrupat. Pasajul stă de asemenea într-o conversație tăcută cu Magnificatul unde Maria proclamă că Domnul a înălțat pe cei smeriți; săracii care primesc Evanghelia sunt tocmai aceia pe care Maica lui Dumnezeu îi declară fericiți. Liturgic textul apare în Oficiul Lecturilor din timpul Adventului pregătind pe credincioși să-l întâmpine pe Regele nou-născut cu același amestec de uimire și pocăință pe care l-au simțit ucenicii lui Ioan. Părinții au citit cetățile nepocăite ca pe un îndemn statornic pentru fiecare comunitate creștină care aude Evanghelia și totuși se agață de propriile căi. În economia sacramentală jugul este reînnoit de fiecare dată când credincioșii se apropie de Euharistie unde povara păcatului este schimbată pe dulceața vieții dumnezeiești.
Răspunde
Răspuns
Unde în împrejurările tale actuale te afli întrebând asemenea ucenicilor lui Ioan dacă Iisus este cu adevărat Cel care vine să mântuiască și cum ar putea lucrările milei pe care le vezi în Biserică să-ți servească drept răspuns? În ce feluri ascunse familiaritatea cu Evanghelia ți-a tocit capacitatea de uimire și ce simplu act de pocăință ar putea redeschide inima ta spre împărăția vestită celor asemenea copiilor? Cum ești invitat astăzi să schimbi jugul greu al încrederii în sine pe jugul blând al lui Hristos și ce pas concret spre taine ar permite ca acest schimb să înceapă?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase care ai răspuns trimișilor precursorului tău nu doar cu cuvinte ci cu semnele împărăției deja prezente dăruiește ca noi care auzim aceeași Evanghelie să recunoaștem lucrările tale printre noi. Ferește-ne de împietrirea care refuză atât austeritatea Botezătorului cât și mila pe care o întinzi păcătoșilor. Pune pe umerii noștri jugul care este al tău ca să găsim odihnă pentru sufletele noastre în comuniunea Bisericii tale. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria care a păstrat aceste taine în inima ei și a tuturor sfinților care au purtat jugul tău înaintea noastră îndrumă-ne zilnic la altar unde același Domn care a rostit aceste cuvinte se dă pe sine ca hrană și putere a noastră. Ție împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt fie slavă acum și pururea. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.