Eterniseed › Curriculum › Evrei
Evrei 12 — cu Maclaren
Deschidere
Astăzi deschidem Maclaren's Expositions of Holy Scripture pe capitolul 12 din Evrei. Expunerea sa atentă ne călăuzește prin chemarea apostolului de a alerga cursa pusă înaintea noastră. Cu claritate și profunzime Maclaren arată cum fiecare credincios poate lepăda ceea ce împiedică și își ațintește privirile asupra lui Isus. Cuvintele sale ne invită să examinăm atât greutățile pe care le purtăm cât și păcatul care se lipește atât de strâns. Pe măsură ce ascultăm descoperim putere proaspătă pentru răbdare. Lăsați perspectivele sale să ne apropie de tronul harului și să ne echipeze pentru cursa dinainte.
Citește
Citire
Luați un moment liniștit pentru a citi capitolul 12 din Evrei în întregime. Lăsați cuvintele să se așeze în inima voastră înainte de a ne întoarce la expunerea lui Maclaren. Observați mai ales chemarea de a lepăda orice greutate și păcatul care ne împresoară atât de ușor și îndemnul de a privi la Isus. Citiți încet, poate cu voce tare, permițând pasajului să vorbească direct situației voastre actuale. Când terminați, reveniți aici gata să studiați cu Maclaren.
Studiu
Maclaren începe prin a urmări succesiunea logică din îndemnul de a alerga cursa.
Există o serie regulată de gânduri în această propoziție și în una sau două care o urmează: 'Să lepădăm orice greutate și păcatul care ne împresoară atât de ușor și să alergăm cu răbdare cursa care ne este pusă înainte - privind la Isus.' Adică, dacă vrem să alergăm bine, trebuie să alergăm ușori; dacă vrem să alergăm ușori, trebuie să privim la Hristos. Îndemnul central este: 'Să alergăm cu răbdare'; singura cale de a face aceasta este 'lepădarea oricărei greutăți și a păcatului'; iar singura cale de a lepăda greutățile și păcatele este 'privind la Isus.' Desigur, apostolul nu se referă la un anumit fel de greșeală când spune 'păcatul care ne împresoară atât de ușor.' El vorbește despre păcat în general - orice fel de greșeală. Nu este, așa cum auzim uneori cuvintele citate greșit, 'acel păcat care ne împresoară cel mai ușor.' Potrivit acestui pasaj, orice păcat este un păcat care împresoară.Maclaren distinge apoi între greutăți și păcate care trebuie lepădate amândouă.
Este caracteristica oricărui fel de greșeală că ne înconjoară, că stă mereu la pândă și ne pândește. Întregul păcat, deci, în toate formele sale, trebuie lepădat dacă vrem să alergăm cu răbdare această cursă rânduită. Dar apoi, pe lângă aceasta, mai este ceva de lepădat pe lângă păcat. Este 'orice greutate' pe lângă orice greșeală - două lucruri distincte, menite să fie deosebite. Lepădarea amândurora este la fel de necesară pentru cursă. Figura este destul de clară. Noi, ca alergători, trebuie să aruncăm haina care ne înfășoară - adică 'păcatul care ne împresoară ușor'; și apoi, pe lângă aceasta, trebuie să lepădăm orice altceva care ne îngreunează pentru cursă - adică anumite obiceiuri sau înclinații din noi. Avem deci de considerat aceste trei puncte: întâi, există piedici care nu sunt păcate. În al doilea rând, dacă vrem să alergăm, trebuie să lepădăm aceste piedici.Maclaren definește apoi diferența dintre piedicile care nu sunt păcate și păcatul însuși.
În primul rând, există piedici care nu sunt păcate. Distincția pe care o face scriitorul este foarte importantă. Păcatul este ceea ce, prin însăși natura sa, în toate împrejurările, de oricine ar fi făcut, fără a ține seama de consecințe, este o călcare a legii lui Dumnezeu. O 'greutate' este ceea ce, îngăduit în sine, legitim, poate o binecuvântare, exercitarea unei puteri pe care Dumnezeu ne-a dat-o - este, din anumite motive, o piedică și un obstacol în alergarea noastră în cursa cerească. Un cuvânt descrie acțiunea sau obiceiul prin esența sa cea mai intimă, celălalt îl descrie prin consecințele sale accidentale. Păcatul este păcat, oricine l-ar face; dar greutățile pot fi greutăți pentru mine și nu greutăți pentru tine. Păcatul este păcat în orice grad ar fi făcut; dar greutățile pot fi greutăți când sunt în exces și ajutoare, nu piedici, când sunt cu măsură.Maclaren arată apoi cum lucrurile legitime devin greutăți când sunt abuzate în inimă.
Unul este un lucru legitim întors spre o întrebuințare greșită; celălalt este întotdeauna, pretutindeni și de oricine ar fi săvârșit, o călcare a legii lui Dumnezeu. Atunci, care sunt aceste greutăți? Primul pas în răspunsul la această întrebare trebuie făcut amintindu-ne că, potrivit imaginii din acest text, le purtăm cu noi și trebuie să le lepădăm de la noi. Este drept să spunem atunci că întreaga clasă a greutăților nu sunt atât de mult împrejurări exterioare care pot fi întoarse spre rău, cât sentimentele și obiceiurile minții prin care abuzăm de marile daruri și îndurări ale lui Dumnezeu și întoarcem ceea ce a fost rânduit spre viață în moarte. Lepădarea despre care se vorbește nu este atât de mult îndepărtarea de la noi a anumitor lucruri care ne înconjoară și care pot deveni ispite, cât lepădarea dispozițiilor din noi care fac ca aceste lucruri să devină ispite.
Considerați
Reflectare
Maclaren se îndreaptă spre singura putere suficientă pentru a lepăda orice greutate.
Ei bine, suntem întăriți, fără îndoială, prin însăși fapta; dar apoi, nu este de nici un folos decât în măsura în care ne face mai potriviți pentru înaintarea pozitivă care urmează după ea. La ce folosește alergătorului să se ducă la linia de start și să arunce orice greutate, și apoi să stea pe loc? El își leapădă hainele ca să alerge. Noi ne golim inimile; dar inima goală este posomorâtă, rece și întunecată: ne golim inimile ca Hristos să le umple. Asta nu este tot: Hristos trebuie să fi început să le umple înainte ca noi să le putem goli. 'Privind la Isus' este singurul mijloc al unei lepădări de sine temeinice și absolute. Orice altă predare decât cea întemeiată pe dragoste față de El și credință în El nu este decât o lucrare de suprafață și alungă boala subtilă în adâncuri.Maclaren încheie descriind restaurarea plină de har care urmează unei astfel de predări.
Așa cum frunzele vechi cad în mod natural din copac când mugurii noi ai primăverii încep să se ivească, lăsați noua afecțiune să vină și să locuiască în inima ta și să o alunge pe cea veche. 'Leapădă orice greutate' - 'privind la Isus.' Atunci vei descoperi de asemenea că jertfa și mutilarea omului celui vechi a fost desăvârșirea omului. Vei descoperi că orice renunți pentru Hristos primești înapoi de la Hristos, mai bun, mai frumos, mai binecuvântat, sfințit până în adâncul său, o bucurie și o posesiune pentru totdeauna. Căci El nu va îngădui ca vreun dar pus pe altarul Său să nu ne fie dat înapoi. El nu va avea nici un om schilodit în slujba Sa.
Răspunde
Răspuns
Unde în cursa voastră actuală simțiți o greutate care trebuie numită și eliberată? Cum ar putea ațintirea privirilor voastre mai statornic asupra lui Isus să schimbe felul în care priviți acea greutate astăzi? Ce pas practic unic de încredere puteți face înainte ca ziua să se sfârșească?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Isuse, îți mulțumim pentru cursa pusă înaintea noastră și pentru cuvântul limpede care ne îndeamnă să alergăm cu răbdare. Dă-ne har să lepădăm orice greutate și păcatul care se lipește atât de strâns. Ațintește-ți privirile noastre mai deplin asupra Ta, ca să găsim atât putere cât și bucurie pe cale. Unde ne-am agățat de daruri bune în chip greșit, slăbește-ne strânsoarea și umple inimile noastre cu Tine însuți. Fă ca orice jertfă să fie dulce pentru că ne apropie mai mult de Tine și restituie-ne la timpul Tău tot ce renunțăm de dragul Tău. Ține-ne privind la Tine până când cursa se va sfârși și Te vom vedea față în față. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →