← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Evrei

Spre desăvârșire: Speranța ca ancoră înăuntrul vălului

Evrei 6Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur21 min
Deschidere
Evrei 6 începe cu o chemare pe care Răsăritul creștin a înțeles-o de mult ca fiind adresată fiecărui suflet obișnuit cu credința: 'părăsiți începuturile învățăturii lui Hristos și mergeți spre desăvârșire.' Nu trebuie să așezăm mereu temelia - pocăința, credința, botezul, învierea morților - ca și cum am fi veșnic începători; trebuie să zidim pe ea casa unei vieți sfinte. Apoi Pavel se întoarce spre mângâiere: Dumnezeu, care nu putea jura pe ceva mai mare, 'a jurat pe Sine' ca să întărească făgăduința Sa dată lui Avraam, pentru ca 'prin două lucruri neschimbătoare... să avem o puternică mângâiere.' Și ne dă una dintre cele mai iubite imagini din Scriptură despre acea mângâiere: speranța, 'ca o ancoră a sufletului, sigură și neclintită, care intră înlăuntrul vălului; unde Înainte-mergătorul a intrat pentru noi, adică Isus.' Hrisostom, predicând evreilor obosiți și șovăitori, scoate la iveală atât mustrarea cât și mângâierea - urcați mai sus și țineți-vă cu tărie.
Citește

Citire

Citiți Evrei 6 - chemarea de a părăsi învățăturile elementare și de a înainta spre desăvârșire, fără a așeza din nou temelia; avertismentul solemn privitor la cei care, după ce au fost odată luminați și au gustat darul ceresc, cad; pământul roditor care bea ploaia și este binecuvântat, față de pământul care rodește spini și este aproape de blestem; asigurarea 'suntem încredințați de lucruri mai bune despre voi', căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea și osteneala voastră de dragoste; chemarea la sârguință și la deplina asigurare a speranței până la sfârșit; neschimbarea sfatului lui Dumnezeu întărit prin jurământ; și speranța ca ancoră a sufletului, sigură și neclintită, intrând înlăuntrul vălului, unde Isus Înainte-mergătorul a intrat, mare preot în veac după rânduiala lui Melhisedec.
Studiu
Ce înseamnă 'a merge spre desăvârșire'? Hrisostom răspunde că nu înseamnă a părăsi credința, ci a zidi pe ea întreaga casă a unei vieți sfinte - căci credința este temelia, iar viața este clădirea ridicată pe ea. El aseamănă credința cu primele litere pe care trebuie să le învețe un copil: să avem cea mai bună viață. Căci precum în cazul literelor Alfa cuprinde totul, iar temelia cuprinde toată clădirea, tot așa și deplina încredințare cu privire la Credință cuprinde curăția vieții. Fără acea clădire, temelia rămâne goală și nefolositoare: Și fără aceasta nu este cu putință să fii creștin, precum fără temelii nu poate fi nicio clădire; nici îndemânare în literatură fără litere. Astfel primejdia nu este doar necredința, ci o credință care nu crește niciodată într-o viață schimbată - și împotriva acesteia Hrisostom este aspru: Așadar, chiar dacă am fi de zece mii de ani în credință, totuși dacă nu suntem tari în ea, suntem prunci; când arătăm o viață care nu se potrivește cu ea; când așezăm încă o temelie.
Considerați

Considerare

Dacă prima jumătate a capitolului ne cheamă în sus, a doua jumătate ne spune ce ne ține statornici în urcuș: speranța. Pavel o numește 'o ancoră a sufletului, sigură și neclintită', iar Hrisostom găsește imaginea aleasă cu precizie - nu o temelie, care se potrivește doar celor neclintiți, ci o ancoră, care întărește chiar corabia care este clătinată. Căci precum ancora, aruncată din corabie, nu îngăduie să fie purtată, chiar dacă zece mii de vânturi o agită, ci fiind întemeiată pe ea o face statornică, tot așa și speranța. Iar minunea acestei ancore este locul unde este aruncată: nu în adâncurile de jos, ci în cerul de sus, 'înlăuntrul vălului.' Speranța pune deja stăpânire pe ceea ce nu vedem încă. El arată că, pe când suntem încă în lume și nu am plecat încă din [această] viață, suntem deja printre făgăduințe. Căci prin speranță suntem deja în cer. Ancora ține pentru că Cel pe care îl apucă a mers înaintea noastră: Isus, Înainte-mergătorul, a intrat înlăuntrul vălului, iar un Înainte-mergător aleargă înainte doar al celor ce au să-l urmeze.
Răspunde

Răspuns

Întrebați-vă cu sinceritate: mai așezați încă temelia? Există un fel de viață religioasă care nu părăsește niciodată începutul - mărturisind mereu aceleași păcate, învățând mereu aceleași prime adevăruri, fără a ridica vreodată clădirea unei vieți schimbate pe ele. Cuvântul lui Hrisostom ustură tocmai pentru că este drept: zece mii de ani în credință și tot prunc, dacă viața nu se potrivește cu crezul. Așadar mergeți mai departe. Zidiți casa. Iar când vânturile se ridică - cum se vor ridica - nu căutați o temelie sub picioare, ci ancora aruncată deasupra capului. Speranța voastră nu este ancorată în împrejurările voastre, în puterea voastră sau chiar în statornicia voastră; este ancorată 'înlăuntrul vălului', unde Isus, Înainte-mergătorul vostru, a intrat deja. Corabia poate fi clătinată; nu va fi scufundată. Țineți cu tărie deplina asigurare a speranței până la sfârșit, 'căci prin speranță suntem deja în cer.'
Roagă-te

Rugăciune

O, Dumnezeule, care Ți-ai întărit sfatul prin jurământ ca să avem puternică mângâiere: trezește-mă din leneșă repetare a începuturilor și du-mă spre desăvârșire, ca pe temelia credinței să zidesc o viață sfântă plăcută Ție. Când vânturile încercării îmi agită sufletul, fă ca speranța mea să fie o ancoră sigură și neclintită, aruncată nu în cele ce pier, ci înlăuntrul vălului, unde Isus, Înainte-mergătorul meu, a intrat pentru mine. Fă-mă să pun stăpânire pe cele nevăzute încă, ca, chiar în timp ce umblu pe pământ, să fiu deja printre făgăduințele Tale, deja în cer prin speranță. Ție, Părinte, împreună cu Unul-Născut Fiul Tău, marele Preot, și cu Duhul Tău cel Sfânt, fie slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →