← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Împărați

1 Împărați 19-20 — cu Maclaren

1 Împărați 19-20Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Expositionile lui Alexander Maclaren asupra Sfintelor Scripturi deschid o fereastră către umanitatea crudă a lui Ilie după triumful său pe Carmel. În aceste capitole Maclaren urmărește prăbușirea bruscă a profetului, fuga sa în pustiu și întâlnirile blânde, dar cercetătoare, cu Dumnezeu care urmează. Expunerea sa atentă ne invită să observăm cum răbdarea dumnezeiască întâmpină descurajarea și cum însărcinări noi răsar din cenușa descurajării. Pe măsură ce ascultăm, descoperim că până și cei mai puternici slujitori ai lui Dumnezeu sunt susținuți nu de zelul lor propriu, ci de cuvântul și prezența susținătoare a Domnului.
Citește
Așază-te într-un loc liniștit și citește 1 Împărați 19-20 încet. Lasă narațiunea să te poarte de la amenințarea Izabelei prin călătoria singuratică a lui Ilie, provizia îngerului, vocea blândă și subțire la Horeb și continuarea surprinzătoare a planurilor lui Dumnezeu. Observă oscilațiile dintre disperare și chemarea reînnoită. Cere Duhului să-ți pregătească inima pentru ceea ce Maclaren va dezvălui din aceste scene străvechi.
Studiu

Studiază

Maclaren începe prin a urmări fuga profetului. I. Putem observa, mai întâi, fuga profetului 1 Împărați 19:3-8. Beer-Șeba, la hotarul sudic al regatului lui Iuda, era elocventă prin amintirile patriarhilor, dar deși era la aproape o sută de mile de Izreel, brațul Izabelei era suficient de lung pentru a-l atinge pe fugar acolo și de aceea el a pătruns mai adânc în pustiul sudic dezolant. Și-a lăsat în urmă slujitorul, „tânărul” său, cum spune originalul, pe care tradiția rabinică l-a identificat cu fiul înviat în mod miraculos al văduvei din Sarepta și a presupus că va deveni mai târziu profetul Iona. Astfel, singur, în afară de tovărășia propriilor sale gânduri sumbre și obosit de călătoria trudnică în deșertul bătut de soare, s-a adăpostit sub umbra unui tufiș solitar pe care ebraica îl numește cu emfază „un ienupăr” sau mai degrabă „plantă de mătură” și acolo valurile deprimării au trecut peste el. Maclaren examinează apoi plângerea profetului. Plângerea sa nu este de mirare, deși era greșită. Suprasolicitarea însăși a scenei de pe Carmel a adus reacția. Înălțimea crestei unui val măsoară adâncimea jgheabului următor și niciun spirit muritor nu se poate menține la înălțimea sublimă atinsă de Ilie când a înfruntat și a convertit singur o națiune. Necesitatea presupusă de a fugi, venind atât de imediat după victoria aparentă, i-a arătat cât de goală era schimbarea poporului. Ce s-a întâmplat cu toată fervoarea strigătului lor „Domnul, El este Dumnezeu!” dacă au putut să lase Izabelei puterea de a-și duce la îndeplinire amenințarea? Singurătatea și pustiul înfricoșător i-au sporit întunericul. Omul puternic devenise slab și era reflux cu el. Rugăciunea sa era capricioasă, nerăbdătoare, prezumțioasă. Ce drept avea el să hotărască ce era „destul”? Dacă dorea cu adevărat să moară, ar fi putut găsi moartea la Izreel și nu avea nevoie să călătorească o sută de mile pentru a căuta un mormânt. Era obosit de lucrarea sa și profund dezamăgit de ceea ce a concluzionat în grabă că era eșecul ei și, într-un acces de descurajare lipsită de credință, a uitat de reverență, supunere și ascultare. Maclaren se îndreaptă apoi spre viziunea de la Horeb. II. A doua etapă este viziunea de la Horeb 1 Împărați 19:9-14. Istoria lui Israel nu a atins Horeb de când Moise l-a părăsit și nu este lipsit de semnificație faptul că ne aflăm din nou pe acel pământ sfânt. Paralela dintre Moise și Ilie este foarte reală. Aceste două nume ies în evidență mai presus de toate celelalte în istoria teocrației, unul ca întemeietor al ei, celălalt ca restaurator al ei; amândoi distinși prin revelații speciale, amândoi înzestrați cu o forță excepțională de caracter și putere a Duhului; unul dătătorul de lege, celălalt capul ordinului profetic; amândoi având ceva deosebit în plecarea lor și amândoi stând împreună, în mărturia supremației lor în trecut și a inferiorității lor în viitor, lângă Isus pe Muntele Schimbării la Față. Asocierile locului sunt marcate de folosirea articolului hotărât, care este omis în Versiunea Autorizată, „peștera”, aceeași crăpătură din stâncă unde stătuse Moise. Observă, de asemenea, că cuvântul tradus „a poposit” înseamnă literal „a petrecut noaptea” și că, prin urmare, putem presupune că viziunea a venit la Ilie în întuneric. Maclaren continuă cu manifestările dumnezeiești care urmează. Cât de diferită este această tânguire slabă și păcătoasă asupra singurătății sale de menționarea eroică a acesteia pe Carmel, când doar îi întărea curajul! versetul 22. Manifestarea dumnezeiască care a urmat este evident menită să amintească de cea acordată lui Moise în același loc. „Domnul a trecut pe lângă” este aproape citat textual din Exodul 34:6 și adevărul care fusese proclamat în cuvinte lui Moise a fost întărit prin simbol lui Ilie. Dacă viziunea a fost noaptea, așa cum sugerează 1 Împărați 19:9, ea devine și mai impresionantă. Vântul aprig care urla printre vârfurile sălbatice, zguduitul care făcea munții să se clatine și flăcările care luminau peisajul sălbatic erau toate fenomene de același fel și exprimau deodată domnia lui Dumnezeu peste toate agențiile distructive ale naturii și simbolizau formele mai vehemente și tulburătoare de energie folosite de El pentru înaintarea scopurilor Sale în domeniul istoriei sau al revelației. Slujirea lui Ilie era de acest fel și el trebuia acum să învețe limitele lucrării sale și superioritatea unui alt tip, reprezentat de „sunetul blândei liniști”.
Considerați

Consideră

Maclaren extrage lecția blândeții din viziune. Este aceeași lecție pe care a învățat-o Moise acolo, când a auzit că Domnul este „un Dumnezeu plin de milă și îndurare, încet la mânie și bogat în îndurare și adevăr”. Ea a fost exemplificată în Elisei cel blând, succesorul lui Ilie. Ea a ajuns mult dincolo de timpul de atunci și a fost într-adevăr o profeție mesianică, declarând caracterul cel mai lăuntric al Aceluia în care „Domnul este”, într-un sens cu totul special. Ilie, ca profet, nu a adus nicio cunoștință nouă și nu a rostit nicio prezicere de anvergură; dar a primit una dintre cele mai profunde și mai clare profeții despre blândețea celui mai înalt Mesager al lui Dumnezeu și pe Horeb a văzut de departe ceea ce a văzut împlinit pe Muntele Schimbării la Față. Nici viziunea sa nu este epuizată de referința sa mesianică. Ea conține un adevăr veșnic pentru toți slujitorii lui Dumnezeu. Furtuna, cutremurul și focul pot fi precursorii lui Dumnezeu și sunt uneori necesari pentru a-I pregăti calea; dar blândețea este „locuința tronului Său” și Îi slujesc cel mai bine și sunt cei mai aproape de El pe care Îl slujesc cei care sunt blânzi la inimă și blânzi printre dușmani, „ca o doică care își îngrijește copiii”. Dragostea este biruitoarea, iar cele mai ascuțite arme ale creștinului sunt dragostea și smerenia. Maclaren încheie prin a reflecta asupra celor credincioși ascunși. În cele din urmă, revelarea celor șapte mii – un număr rotund, care exprimă atât sfințenia cât și numărul celor aleși, ascunși – mustră presupunerea grăbită că a fost lăsat singur, „credincios printre cei necredincioși”. Dumnezeu are mai mulți slujitori decât știm noi. Să ne ferim de a ne hrăni fie cu propria noastră dreptate, fie cu îngustimea sau cu slăbiciunea inimii cu fantezia că avem monopolul credincioșiei sau că suntem lăsați singuri să mărturisim pentru Dumnezeu.
Răspunde
Unde în propria ta poveste a urmat o descurajare bruscă după un sezon de intensitate spirituală? Cum ar putea provizia liniștită a Domnului să te întâmpine chiar și atunci când te simți cel mai singur? Ce nouă însărcinare ar putea pregăti Dumnezeu pentru tine odată ce furtuna și focul au trecut?
Roagă-te
Doamne milostiv, când dezamăgirea ne alungă în locuri pustii așa cum a făcut cu Ilie, susține-ne cu mâna Ta și vorbește inimilor noastre în șoapta blândă, nu în furtună. Înnoiește-ne tăria și însărcinarea prin Duhul Tău, păzindu-ne de mândrie și descoperindu-ne rămășița credincioasă pe care Ți-ai păstrat-o. Plămădește-ne în milă ca să umblăm cu smerenie înaintea Ta până vom vedea fața Ta. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →