← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ioan

Ioan 18 — cu Coke

Ioan 18Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie20 min
Deschidere
În orele liniștite ale acestei zile ne întoarcem din nou la Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie. Ca tovarăș de încredere al lui Wesley și primul episcop metodist, Coke a scris cu căldură pastorală și învățătură atentă pentru ca credincioșii obișnuiți să Îl întâlnească pe Domnul lor mai profund în textul sacru. Reflecțiile sale asupra patimii ne invită să zăbovim acolo unde povestea evangheliei devine cea mai solemnă, încrezându-ne că același Duh care l-a călăuzit pe evanghelist ne va călăuzi inimile astăzi.
Citește

Citire

Să citim acum capitolul al optsprezecelea din Evanghelia după Ioan, auzind din nou cum Domnul a fost trădat, cercetat și predat guvernatorului. Să citim încet și cu rugăciune, îngăduind narațiunii să se desfășoare fără grabă, pentru ca greutatea acestor ore să se odihnească asupra sufletului și să ne pregătească pentru studiul care urmează.
Studiu
Coke începe prin a introduce capitolul. Introducere. CAP. XVIII. Iuda Îl trădează pe Isus. Ostașii cad la pământ. Petru taie urechea lui Malhus. Isus este prins și dus la Ana și Caiafa. Lepădarea lui Petru. Isus cercetat înaintea lui Caiafa: judecata Sa înaintea lui Pilat: împărăția Sa. Iudeii cer ca Baraba să fie eliberat. Anno Domini 33. El consideră apoi preștiința Domnului despre fiecare împrejurare. Versetul 4. Ioan 18:4. Isus, știind toate cele ce aveau să vină, etc. — Care urmau să vină. Domnul nostru nu numai că știa în general că va suferi moartea, dar, firește, ca Dumnezeu-om, era cunoscător al tuturor împrejurărilor particulare de ocară și groază care aveau să însoțească suferințele Sale; pe care, în consecință, le-a vestit dinainte pe larg; (Vezi Matei 20:18-19 și locurile paralele;) deși multe dintre aceste împrejurări erau pe cât de întâmplătoare se poate închipui. Este cu neputință să pătrundem cum se cuvine purtarea eroică a Domnului nostru Isus, fără a purta cu noi această împrejurare. Criticii sunt în extaz la vitejia lui Ahile, care merge la războiul troian, când știa, după Homer, că va cădea acolo. Dar trebuie să aibă un mod de gândire foarte josnic acela care nu vede o fortitudine infinit mai mare în purtarea Domnului nostru în această mare împrejurare, când împrejurarea de față, sugerată atât de judicios, deși atât de modest, de Sfântul Ioan, este luată în seamă cum se cuvine. Apoi reflectă asupra puterii arătate înaintea cetei care Îl aresta. Versetul 6. Ioan 18:6. S-au dat înapoi și au căzut la pământ. — Fiindcă se aflau printre ei cărturari și preoți, aceștia trebuie să fi citit despre nimicirea acelor cete care veniseră să prindă pe prorocul Ilie, 2 Regi 1:10; 2 Regi 1:12. — fapt care semăna atât de mult cu cel de față, încât este un uimitor exemplu al celei mai îndărătnice răutăți, că au îndrăznit să reînnoiască asaltul asupra lui Hristos după o experiență atât de simțită atât a puterii, cât și a îndurării Sale. Nimic nu pare mai probabil decât ca acești oameni să fi încercat să se convingă pe ei înșiși și pe însoțitorii lor că această ciudată respingere fusese săvârșită de vreun demon, în alianță cu Isus, care se împotrivea împlinirii dreptății asupra Lui; și poate că au pus-o pe seama proniei speciale a lui Dumnezeu, mai degrabă decât pe îngăduința lui Isus, faptul că nu suferiseră pagube mai mari. Cea mai stricată inimă are de obicei raționamentele ei pentru a-și susține noțiunile cele mai absurde și faptele cele mai criminale. Totuși, pentru toate mințile nepărtinitoare, această exercitare și suspendare a puterii Sale dumnezeiești erau dovezi suficiente că Domnul nostru nu putea fi prins fără consimțământul Său și că moartea Sa a fost o jertfă de bunăvoie. În cele din urmă examinează mărturia publică a Domnului înaintea marelui preot. Versetele 19-21. Ioan 18:19-21. Marele preot L-a întrebat atunci pe Isus — Curtea fiind constituită cum se cuvine, iar prizonierul așezat la bară, judecata a început către zorii zilei. Vezi Luca 22:66. Marele preot L-a întrebat pe Domnul nostru cine erau ucenicii Săi? cu ce scop îi adunase? dacă era ca să Se facă Împărat? și care era învățătura pe care le-o dădea? În aceste întrebări era multă viclenie; căci, fiindcă vina pusă pe seama Domnului nostru era că Se ridicase ca Mesia și înșelase poporul, ei se așteptau ca El să revendice acea demnitate în prezența lor și astfel, fără alte necazuri, L-ar fi condamnat îndată pe propria Sa mărturisire. Dar a sili un prizonier să mărturisească ceea ce i-ar putea lua viața fiind o metodă nedreaptă de procedură, Isus s-a plâns de ea cu dreptate și le-a cerut să dovedească prin martori cele ce I le puneau în seamă. „Am vorbit pe față, cât privește felul; pururea, sau neîncetat, cât privește timpul; în sinagogă și în templu, cât privește locul; în ascuns n-am spus nimic; — nici un punct de învățătură pe care să nu-l fi învățat în public.” Era spre marea cinste a caracterului Domnului nostru faptul că toate faptele Sale se săvârșeau în public, sub ochii chiar și ai vrăjmașilor Săi; pentru că, dacă ar fi dus la îndeplinire vreo înșelăciune, iubitorii de adevăr și de bunătate ar fi avut astfel prilejuri din belșug să-L descopere. În apărarea Sa, așadar, El a apelat, cu frumoasă potrivire, la acea parte a caracterului Său.
Considerați

Considerare

Coke insistă asupra înțelesului bunei mărturisiri înaintea lui Pilat. Tu ești Împărat? — În al treilea rând, putem observa că Mântuitorul nostru declară că marea Sa lucrare de a veni în lume a fost să mărturisească și să întărească acest adevăr important și fundamental — că El era Împărat; sau, în alte cuvinte, că El era Mesia: În al patrulea rând, că oricine ar fi urmaș al adevărului și ar intra pe calea adevărului și a fericirii, ar primi această învățătură despre El, că El era Mesia. Aceasta este ceea ce Sfântul Pavel numește buna mărturisire, despre care îi spune lui Timotei că Isus a mărturisit-o înaintea lui Ponțiu Pilat. 1 Timotei 6:13. Și pe drept o numește astfel; căci Domnul nostru n-a tăgăduit adevărul ca să-Și scape viața, ci le-a dat tuturor urmașilor Săi un exemplu vrednic de toată imitarea lor. El încheie îndemnând la o dragoste atentă față de adevărul pe care Hristos a venit să-l mărturisească. O atenție grijulie și imitarea acestei bune mărturisiri vor fi cea mai bună dovadă pe care o putem da că iubim adevărul și cea mai bună metodă pe care o putem lua ca să ne familiarizăm cu el: Iar de o importanță atât de infinită este adevărul pentru toate interesele noastre cele mai bune și mai dragi, încât el merită cu siguranță cercetarea atentă și patronajul zelos al celor mai mari și mai ocupați dintre oameni.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața mea sunt ispitit să ascund ceea ce Hristos a făcut limpede? Cum vorbește răbdarea lui Isus sub lovituri nedrepte propriilor mele reacții când sunt nedreptățit? În ce feluri sunt invitat să iubesc adevărul mai mult decât propria mea siguranță sau reputație?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, după ce am citit și am studiat aceste ore sfinte, dă-ne aceeași dragoste statornică care L-a susținut pe Fiul Tău. Fie ca mărturia lui Thomas Coke să ne amintească faptul că adevărul nu trebuie niciodată tăgăduit de frica oamenilor. Întărește-ne inimile ca să Te mărturisim pe față, să purtăm nedreptatea cu blândețe și să prețuim mai presus de toate împărăția care nu este din lumea aceasta. Ține-ne aproape de cruce în ziua aceasta, ca să umblăm în lumina adevărului Tău și să-i aducem și pe alții la aceeași cunoștință mântuitoare. Prin Hristos, Împăratul nostru, ne rugăm. Amin.

Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →