Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa
Cele șapte potire și judecățile drepte ale lui Dumnezeu
Deschidere
Acum cei șapte îngeri varsă potirele, iar mânia care fusese ținută înapoi este slobozită asupra pământului, mării, râurilor, soarelui, tronului fiarei, Eufratului și văzduhului. Este cel mai întunecat capitol pe care l-am citit — bube și sânge, căldură arzătoare, limbi roase, o mare grindină de pietre de talant. Și totuși Sfântul Andrei din Cezareea îl citește cu o reținere extraordinară. El nu zăbovește asupra groazei de dragul ei; citește pedepsele ca pe niște judecăți drepte și măsurate, aude în ele propria dreptate a lui Dumnezeu mărturisită de îngerii Săi și îndreaptă fiecare scenă spre pocăință. De două ori în acest capitol potirele cad și oamenii 'nu s-au pocăit' ci 'au blasfemiat' — iar Andrei face din această împietrire, nu din suferință, adevărata tragedie. Balamaua capitolului este un singur cuvânt al lui Hristos așezat în mijlocul mâniei: 'Iată, vin ca un hoț. Fericit este cel ce veghează.' Acea fericire este locul unde Andrei vrea ca ochii noștri să se odihnească.
Citește
Citire
Citiți Apocalipsa 16 — glasul cel mare din templu, 'Mergi și varsă cele șapte potire ale mâniei lui Dumnezeu pe pământ.' Primul potir aduce 'o bubă rea și dureroasă' peste cei ce purtau semnul fiarei; al doilea preface marea 'în sânge ca de mort'; al treilea preface râurile în sânge, iar îngerul apelor strigă: 'Drept ești, Doamne… pentru că ai judecat aceste lucruri.' Un glas de la altar răspunde: 'adevărate și drepte sunt judecățile Tale.' Al patrulea potir dogorește pe oameni cu foc, totuși 'nu s-au pocăit'; al cincilea întunecă tronul fiarei, iar ei 'și-au ros limbile de durere' și 'au blasfemiat'; al șaselea usucă Eufratul pentru regii de la răsărit, iar trei duhuri necurate ca broaștele ies să adune regii la 'războiul acelei mari zile a lui Dumnezeu Atotputernicul.' Apoi vine parola de veghe — 'Iată, vin ca un hoț. Fericit este cel ce veghează și își păzește hainele' — și adunarea la Armaghedon. Al șaptelea potir este vărsat în văzduh, un glas mare strigă 'S-a sfârșit' și se face un cutremur puternic; cetatea cea mare se împarte; Babilonul bea potirul mâniei; insulele fug și cade o mare grindină, iar oamenii tot blasfemiază.
Studiu
Prima grijă a Sfântului Andrei este ca noi să nu confundăm aceste judecăți cu cruzimea dumnezeiască. Când al treilea înger preface râurile în sânge, un înger izbucnește în laudă — iar Andrei explică de ce un înger ar cânta lui Dumnezeu pentru o plagă: este răzbunarea sfinților uciși, dreptatea răspunzând nedreptății cu aceeași măsură.
unul dintre ei, pus peste ape, se spune că laudă pe Dumnezeu pentru vrednica pedeapsă adusă asupra celor ce au călcat legea, pentru că le-a dat să bea sânge celor ce și-au mânjit mâinile cu sângele sfinților.Potirul însuși, vasul mâniei, Andrei îl citește nu ca pe o chinuire arbitrară, ci ca pe o bubă ce se înrăutățește dinăuntru — boala sufletului făcută vizibilă:
Potirul aici, ca și cupa, este luat ca o acțiune punitivă; care, când este vărsat de înger, a produs o bubă rea — însemnând durerea ce se înrăutățește în inimă ca o supurație, care va răsări în inimile apostaților. Iar când al șaptelea potir aduce marele cutremur, Andrei aude nu sfârșitul materiei lumii, ci transfigurarea ei — zguduirea care face loc lumii ce va să fie:
iar cutremurul înseamnă transformarea lucrurilor existente, după cum a spus și Apostolul: 'Încă o dată voi zgudui nu numai pământul, ci și cerul' (Evrei 12:26).
Considerați
Cugetare
Chiar în mijlocul potirelor, Hristos rostește un cuvânt care schimbă cheia de la groază la veghere: 'Iată, vin ca un hoț. Fericit este cel ce veghează și își păzește hainele.' Sfântul Andrei nu lasă 'hainele' să rămână o metaforă fără dinți; el numește exact ce păstrează cel ce veghează:
A veghea și a păzi hainele înseamnă a fi treaz în faptele bune; căci acestea sunt hainele sfinților, iar cel ce este lipsit de ele trebuie să se rușineze ca gol și plin de rușine.Aici este inima Apocalipsei cumpătate a lui Andrei: pedepsele nu sunt ca să le potrivim pe un calendar, ci ca să le citim ca pe o chemare la trezvie. El înfruntă chiar și taina grea a celor ce suferă și tot blasfemiază, ținând împreună dreptatea lui Dumnezeu cu nemărginita milă a lui Dumnezeu — știind că chinul veșnic este real pentru că Hristos l-a vestit, totuși refuzând să-l facă altceva decât refuzul liber ales al sufletului:
Căci nu din necesitate, ci prin voia lor sunt pedepsiți pentru aceasta.Cugetarea acestui capitol, deci, nu este speculație despre potire, ci o întrebare pusă nouă acum: sunt hainele noastre curate și suntem treji?
Răspunde
Răspuns
Citiți acest capitol și rezistați la două ispite deodată. Prima este să te încânți de catastrofă, să tratezi potirele ca pe un spectacol sau un cod de descifrat. Sfântul Andrei nu face niciodată aceasta; citește cu sobrietate, simbolic, cu ochii pe inimă, nu pe titluri. A doua ispită este deznădejdea, ca și cum mânia ar fi ultimul cuvânt. Dar îngerii înșiși cântă 'Drept ești' peste judecăți, iar Hristos Însuși stă în mijlocul lor cu o binecuvântare asupra celui ce veghează. Așadar, lasă capitolul să-și facă lucrarea potrivită: să te trezească. Tragedia aici nu este niciodată suferința ca atare; este că oamenii au fost loviți și 'nu s-au pocăit' — că și-au ros limbile și au blasfemiat când un singur cuvânt de căință ar fi schimbat totul. Nu fi printre ei. Păzește-ți hainele — adică 'fii treaz în faptele bune.' Spală-ți acum veșmintele duhovnicești, cât mai ține ziua milei, ca atunci când va veni ca un hoț să nu fii găsit gol, ci îmbrăcat și gata, cu candela unei vieți plăcute lui Dumnezeu arzând strălucitor.
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Dumnezeule Atotputernic, adevărat și drept în toate judecățile Tale, Care vii ca un hoț noaptea peste o lume adormită: fă-ne treji, Te rugăm, și păzește-ne hainele nepătate, ca să nu umblăm goi în ziua venirii Tale. Unde inimile noastre s-au înrăutățit cu păcat ascuns, deschide rana și vindec-o; unde s-au împietrit, frânge-le cu darul lacrimilor. Nu îngădui să fim loviți și să rămânem nepocăiți, nici să blasfemiem în durerea noastră, ci preface fiecare pedeapsă în căință și fiecare durere într-o întoarcere la Tine. Spală-ne veșmintele duhovnicești mai albe decât zăpada și taie fitilul candelelor unei vieți împodobite cu milostenie, ca împreună cu Preacuratul și neprihănitul Mire al sufletelor noastre să intrăm în cămara Lui de nuntă. Căci Tu ești un Dumnezeu milostiv și iubești pe oameni, Hristoase, și Ție înălțăm slavă, împreună cu Tatăl Tău cel fără de început și cu Preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →