← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Împărați

Când Altarele Se Rup

1 Împărați 13-14Ellen G. White — Conflictul veacurilor & Lucrări selectate20 min
Deschidere
În Profeți și Regi Ellen G. White deschide relatarea solemnă a diviziunii lui Israel și a ridicării lui Ieroboam, urmărind cum alegerile unui singur om au atras o întreagă națiune în marea controversă dintre loialitatea față de Dumnezeu și seducția închinării făurite de sine. Cuvintele ei ne invită să observăm interacțiunea dintre răbdarea divină și sfidarea umană, îndreptând întotdeauna spre binecuvântata speranță că Dumnezeu nu abandonează niciodată scopul Său de a răscumpăra un popor pentru Sine.
Citește

Citire

Cu inimile deschise către Duhul, să citim 1 Regi 13-14, ascultând glasul Domnului care trimite mesageri, rupe altare și încă pledează cu sufletele rătăcite. Opriți-vă adesea pentru ca narațiunea să vorbească atât despre avertizare cât și despre milă.
Studiu
White ne conduce în sala tronului unde Ieroboam se îndepărtează mai întâi de încredere. Ilustrație © Review and Herald Publ. Assoc. Așezat pe tron de cele zece seminții ale lui Israel care se răsculaseră împotriva casei lui David, Ieroboam, fostul slujitor al lui Solomon, se afla într-o poziție de a aduce reforme înțelepte atât în treburile civile cât și în cele religioase. Sub domnia lui Solomon el arătase aptitudine și judecată sănătoasă; iar cunoștințele dobândite în anii de slujire credincioasă îl pregăteau să conducă cu discernământ. Dar Ieroboam a eșuat în a-L face pe Dumnezeu încrederea sa. White stă cu profetul înaintea altarului nou ridicat la Betel. „Ieroboam a rânduit o sărbătoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea a lunii, asemenea sărbătorii care este în Iuda, și a adus jertfe pe altar. Așa a făcut el la Betel, jertfind vițeilor pe care îi făcuse; și a pus la Betel preoții înălțimilor pe care le făcuse.” Versetul 32. Îndrăzneata sfidare a regelui față de Dumnezeu prin această înlăturare a instituțiilor rânduite divin nu a fost lăsată să treacă fără mustrare. Chiar în timp ce el slujea și ardea tămâie la sfințirea altarului străin pe care îl ridicase la Betel, a apărut înaintea lui un om al lui Dumnezeu din regatul lui Iuda, trimis să-l denunțe pentru că îndrăznea să introducă noi forme de închinare. Profetul „a strigat împotriva altarului... și a zis: O, altarule, altarule, așa zice Domnul: Iată, un copil se va naște casei lui David, cu numele de Iosia; și pe tine va jertfi preoții înălțimilor care ard tămâie pe tine, și oase de oameni vor fi arse pe tine. White îl urmează pe rege în timp ce acesta își împietrește inima împotriva cuvântului trimis din Iuda. Zadarnică fusese încercarea lui Ieroboam de a învesti cu solemnitate sfințirea unui altar străin, al cărui respect ar fi dus la lipsă de respect față de închinarea lui Iehova în templul din Ierusalim. Prin mesajul profetului, regele lui Israel ar fi trebuit să fie condus la pocăință și la renunțarea la scopurile sale rele, care abăteau poporul de la adevărata închinare a lui Dumnezeu. Dar el și-a împietrit inima și a hotărât să urmeze o cale aleasă de el însuși. White urmărește umbra lungă care cade atunci când neascultarea rămâne nepocăită. Pedeapsa care l-a lovit pe mesagerul necredincios a fost o dovadă și mai mare a adevărului profeției rostite peste altar. Dacă, după ce a nesocotit cuvântul Domnului, profetul ar fi fost lăsat să meargă în siguranță, regele ar fi folosit acest fapt pentru a încerca să-și justifice propria neascultare. În altarul rupt, în brațul paralizat și în soarta teribilă a celui care a îndrăznit să nesocotească o poruncă expresă a lui Iehova, Ieroboam ar fi trebuit să discearnă nemulțumirea grabnică a unui Dumnezeu ofensat, iar aceste judecăți ar fi trebuit să-l avertizeze să nu persevereze în rău. Dar, departe de a se pocăi, Ieroboam „a făcut iarăși din cei mai de jos ai poporului preoți ai înălțimilor: pe oricine voia, îl sfințea, și el devenea unul dintre preoții înălțimilor.” Astfel el nu numai că a păcătuit mult el însuși, dar „a făcut pe Israel să păcătuiască;” și „lucrul acesta a devenit păcat pentru casa lui Ieroboam, până la a o nimici și a o distruge de pe fața pământului.” Versetele 33, 34; 14:16.
Considerați

Considerare

White ne atrage la inima lui Dumnezeu care caută să mântuiască mai degrabă decât să distrugă. Domnul caută să mântuiască, nu să distrugă. El se bucură de salvarea păcătoșilor. „Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu am nicio plăcere în moartea celui rău.” Ezechiel 33:11. Prin avertizări și îndemnuri El îi cheamă pe cei rătăciți să înceteze de la răutatea lor și să se întoarcă la El și să trăiască. El le dă mesagerilor Săi aleși o îndrăzneală sfântă, pentru ca cei care aud să se teamă și să fie aduși la pocăință. Cât de ferm l-a mustrat omul lui Dumnezeu pe rege! Iar această fermitate era esențială; în niciun alt fel relele existente nu ar fi putut fi mustrate. Domnul i-a dat slujitorului Său îndrăzneală, pentru ca o impresie durabilă să fie făcută asupra celor care au auzit. Mesagerii Domnului nu trebuie niciodată să se teamă de fața omului, ci să stea neclintiți pentru dreptate. Atâta timp cât își pun încrederea în Dumnezeu, nu au de ce să se teamă; căci Cel care le dă misiunea le dă și asigurarea grijii Sale protectoare. White ne ridică privirile spre rămășița credincioasă prin care scopul veșnic va fi totuși împlinit. Prin profeții Săi El le-a dat fiecărei ocazii de a opri valul apostaziei și de a se întoarce la El. În anii care aveau să urmeze după ruperea împărăției, Ilie și Elisei aveau să trăiască și să lucreze, iar apelurile tandre ale lui Osea și Amos și Obadia aveau să fie auzite în țară. Împărăția lui Israel nu trebuia să fie lăsată niciodată fără martori nobili ai puterii puternice a lui Dumnezeu de a mântui de păcat. Chiar și în orele cele mai întunecate unii aveau să rămână credincioși Conducătorului lor divin și în mijlocul idolatriei aveau să trăiască fără vină în ochii unui Dumnezeu sfânt. Acești credincioși erau numărați printre rămășița bună prin care scopul veșnic al lui Iehova avea să fie în cele din urmă împlinit.
Răspunde

Răspuns

Unde am permis fricii să-mi modeleze închinarea în loc să mă odihnesc în promisiunile lui Dumnezeu? Cum răspund atunci când Domnul trimite mustrare prin Cuvântul Său sau prin mesagerii Săi? În ce feluri pot întări speranța rămășiței rămânând loial lui Hristos astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne al oștirilor, Îți mulțumim pentru avertizările care încă răsună de la altarul rupt. Ferește-ne de calea pe care a ales-o Ieroboam și sădește în noi curajul omului lui Dumnezeu care a vorbit adevărul fără teamă. În această mare controversă, ține-ne aproape de Isus, singura noastră siguranță și binecuvântata noastră speranță. Fie ca noi să fim numărați printre rămășița credincioasă care refuză orice vițel de aur și trăiește doar pentru a slăvi Numele Tău până în ziua când El va reveni. Amin.

Ellen G. White — Conflictul veacurilor & Lucrări selectate · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →