Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 145-146 — cu John Calvin
Deschidere
Astăzi intrăm în bogatele reflecții ale lui John Calvin despre Psalmii 145 și 146. Expunerea atentă a lui Calvin ne atrage în chemarea susținută a lui David la laudă și în desfășurarea manifestării milei puterii și domniei drepte a lui Dumnezeu. Prin aceste capitole Calvin arată cum constanța bunătății divine invită la recunoștință continuă din partea fiecărei generații. Cuvintele sale ne invită să trecem dincolo de recunoașterea trecătoare într-o practică de-o viață de a binecuvânta numele lui Dumnezeu. Pe măsură ce urmăm îndrumarea lui Calvin descoperim motive proaspete de a ne încrede în Regele care susține pe cei ce cad și satură orice lucru viu. Lăsați perspectivele sale să ne modeleze închinarea și să ne întărească speranța.
Citește
Citire
Acum citim Psalmii 145 și 146 cu glas tare permițând textului să vorbească înainte de a ne întoarce la comentariul lui Calvin. Ascultați chemarea repetată de a binecuvânta numele lui Dumnezeu pentru totdeauna și imaginile concrete ale grijii sale pentru toată creația. Observați cum psalmistul trece de la hotărârea personală la mărturia universală a lucrărilor lui Dumnezeu. Lăsați cuvintele să se așeze în inima voastră ca pregătire pentru studiul care urmează.
Studiu
Calvin începe prin a examina scopul lui David de a-i îndemna pe alții la laudă.
1. Te voi înălța Dumnezeul meu și Împăratul meu. David nu atât spune ce ar face el însuși cât îndeamnă și îndeamnă pe toți ceilalți la acest serviciu religios de a aduce lui Dumnezeu laudele cuvenite numelui său. Scopul cu care declară că Dumnezeu este binefăcător față de copiii oamenilor este de a-i îndemna să cultive o recunoștință evlavioasă insistă asupra necesității de a persevera în exercițiu căci deoarece Dumnezeu este constant în extinderea îndurărilor ar fi foarte nepotrivit ca noi să slăbim în laudele sale. Astfel cum le dă poporului său temei nou pentru a-l lăuda tot așa îi stimulează la recunoștință și la exercitarea ei de-a lungul întregului curs al vieții lor. Folosind termenul zilnic el denotă perseverența în exercițiu. Apoi adaugă că dacă ar trăi printr-o succesiune de veacuri nu ar înceta niciodată să acționeze în acest mod. Repetițiile folosite tind foarte mult să dea accent limbajului său. Cum este probabil ca Psalmul să fi fost scris într-un timp când împărăția lui David era într-o stare înfloritoare circumstanța merită remarcată că numindu-l pe Dumnezeu Împăratul său el le dă atât lui însuși cât și altor prinți pământești locul cuvenit și nu permite niciunei distincții pământești să interfereze cu slava cuvenită lui Dumnezeu.Calvin arată apoi cum măreția de nepătruns a lui Dumnezeu formează adevărata fântână a laudei.
Acest lucru devine și mai manifest în versetul care urmează unde vorbind despre măreția lui Dumnezeu ca nemăsurabilă el arată că noi îl lăudăm pe Dumnezeu în mod drept doar când suntem umpluți și copleșiți de o admirație extatică a imensității puterii sale. Această admirație va forma fântâna din care vor purcede laudele noastre drepte față de el potrivit măsurii capacității noastre.La versetul 7 Calvin se îndreaptă spre revărsarea rostirii bunătății lui Dumnezeu.
7. Ei vor vorbi etc. Cum verbul nv nabang înseamnă propriu-zis a țâșni unii presupun că aplicat la vorbire înseamnă nu doar vorbire simplă ci o rostire revărsată ca apa care curge dintr-un izvor iar verbul yrnnv yerannenu la sfârșitul versetului corespunde acestuia însemnând a striga sau a cânta tare. A celebra memoria bunătății Domnului este același lucru cu a readuce în memorie ceea ce am experimentat personal din bunătatea sa. Nu putem nega pretenția lui Dumnezeu la laudă în toate excelențele sale dar suntem cel mai sensibil afectați de astfel de dovezi ale milei sale părintești pe care le-am experimentat noi înșine. David folosește așadar această considerație atrăgătoare pentru a ne îndemna mai ușor și mai bucuros să ne angajăm în laudele lui Dumnezeu sau mai degrabă conform cuvântului figurativ deja folosit să izbucnim în celebrarea lor.
Considerați
Considerare
Calvin leagă dreptatea căilor lui Dumnezeu de experiența credinciosului privind încercarea și judecata.
17. Iehova este drept în toate căile sale. El nu vorbește acum doar despre bunătatea lui Dumnezeu în a asigura tuturor creaturilor sale hrana zilnică ci cuprinde alte părți ale providenței sale ca în corectarea oamenilor pentru păcatele lor înfrânarea celor răi încercarea răbdării poporului său sub cruce și guvernarea lumii prin judecăți care adesea ne sunt de nepătruns. Temeiul pe care i se atribuie aici lauda lui Dumnezeu poate părea unul comun fiind în gura fiecăruia dar în nimic nu se arată mai mult înțelepciunea decât în a ține cu tărie adevărul că Dumnezeu este drept în toate căile sale astfel încât să păstrăm în inimile noastre un simțământ neștirbit al acestuia în mijlocul tuturor necazurilor și confuziilor. Deși toți recunosc că Dumnezeu este drept cei mai mulți oameni de îndată ce sunt cuprinși de aflicțiune se ceartă cu asprimea sa dacă dorințele lor nu sunt împlinite imediat devin nerăbdători și nimic nu este mai comun decât a auzi dreptatea sa pusă sub acuzare. Cum este pretutindeni abuzată de imputările necinstite pe care oamenii le aruncă asupra ei aici este foarte propriu apărată de un astfel de tratament ingrat și afirmată ca constantă și neșovăitoare oricât de tare ar vorbi cuvântul împotriva ei. Se adaugă în mod expres în toate căile și lucrările sale căci nu reușim să dăm lui Dumnezeu cinstea cuvenită dacă nu recunoaștem un curs consistent de dreptate în întregul progres al lucrării sale. Nimic nu este mai dificil în timpul necazului când Dumnezeu pare să ne fi părăsit sau ne necăjește fără cauză decât a ne reține sentimentele corupte de a izbucni împotriva judecăților sale așa cum ni se spune despre împăratul Mauricius într-un pasaj memorabil al istoriei că văzându-și fiii uciși de trădătorul rău și perfid Phocas și fiind pe cale de a fi dus el însuși la moarte a strigat 'Tu ești drept Dumnezeule și drepte sunt judecățile tale!' Cum acest om de caracter nu rău a opus un astfel de scut încercărilor crude cu care s-a întâlnit trebuie să învățăm să punem o frână spiritelor noastre și să dăm întotdeauna dreptății lui Dumnezeu cinstea cuvenită. David merge totuși și mai departe sugerând că Dumnezeu chiar când pare a fi cel mai aspru este atât de departe de a fi crud încât temperează cele mai grele judecăți ale sale cu echitate și îndurare.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața voastră zilnică simțiți invitația de a binecuvânta numele lui Dumnezeu fără încetare? Cum afectează accentul lui Calvin pe măreția de nepătruns a lui Dumnezeu modul în care abordați închinarea? În ce dificultate prezentă sunteți invitați să vă încredeți că Dumnezeu rămâne drept în toate căile sale?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Dumnezeul nostru, a cărui împărăție dăinuiește din generație în generație și a cărui stăpânire este peste toate lucrările Tale, dăruiește-ne harul de a lăuda Numele Tău în veci pentru măreția puterii Tale și abundența dragostei Tale statornice. Prin mila Ta suverană, susține-ne în credincioșia legământului, ca să Te chemăm în adevăr, să încredințăm mila Ta fiecărei făpturi și să ne odihnim în judecățile Tale drepte chiar și când mâna Ta este ascunsă. Formează inimile și buzele noastre să declare slava Ta din generație în generație, prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →