Eterniseed › Curriculum › Ieremia
Ieremia 27-28 — cu Ioan Calvin
Deschidere
În lecția de astăzi ascultăm din nou vocea lui Ioan Calvin în timp ce el deschide avertismentele profetice ale lui Ieremia. Munca răbdătoare verset cu verset a lui Calvin ne ajută să auzim atât severitatea cât și mila țesute prin lucrările lui Dumnezeu cu națiunile și regii. Comentariul său ne atrage în sala de judecată antică unde mândria este confruntată și încrederea smerită este invitată. Nu venim doar ca studenți ai istoriei, ci ca cei care au încă nevoie de același cuvânt care cheamă fiecare inimă să se supună. Fie ca expunerea atentă a lui Calvin să ne întărească sufletele și să ne mărească reverența față de Domnul care stăpânește peste fiecare tron.
Citește
Citire
Cu atenție liniștită, citiți capitolele 27 și 28 din Ieremia. Observați jugul pus peste multe națiuni și chemarea repetată de a sluji regelui Babilonului. Observați cum vocile false promit o cale mai ușoară în timp ce cuvântul adevărat insistă pe acceptarea smerită a timpului hotărât de Dumnezeu. Lăsați capitolele să se așeze în mintea voastră înainte de a ne întoarce la îndrumarea lui Calvin.
Studiu
Calvin începe prin a aborda hotărârea lui Dumnezeu peste națiuni.
Dumnezeu, după ce a revendicat pentru sine guvernarea întregului pământ și a arătat că este în puterea Lui să transfere împărățiile cui dorește, acum își declară hotărârea -- că va supune regelui Babilonului toate ținuturile vecine, chiar Tirul și Sidonul, țara Moabului, țara Amoniților, țara Edomului și chiar Iuda însăși. Dacă Ieremia ar fi început spunând că Dumnezeu i-a dat regelui Nebucadnețar aceste ținuturi, profeția nu ar fi fost primită atât de ușor, căci mândria ar fi fost ca un obstacol care să le închidă mințile și inimile. Dar prefața, așa cum s-a spus, a servit să arate că nu trebuie să creadă că pot sta împotriva voii lui Dumnezeu. După ce a coborât atunci marea înălțime care părea fixată în inimile lor, el declară acum că regele Nebucadnețar va fi stăpân peste Iuda precum și peste toate țările din jur, căci Dumnezeu l-a pus peste aceste ținuturi.El identifică apoi pe Nebucadnețar ca slujitor al lui Dumnezeu.
Nebucadnețar este numit apoi slujitorul lui Dumnezeu, nu pentru că ar fi fost vrednic de o asemenea cinste, deoarece niciodată nu a fost scopul lui să lucreze pentru Dumnezeu; dar a fost numit slujitor, pentru că Dumnezeu a hotărât să-l folosească în slujba Sa, așa cum sunt numiți în Psalm fiii lui Dumnezeu, cărora li s-a adresat cuvântul lui Dumnezeu, adică cărora El le-a dat autoritate să conducă. (Psalmul 82:6; Ioan 10:35.) Tot așa Nebucadnețar a fost slujitorul lui Dumnezeu, pentru că a fost înzestrat divin cu putere suverană. El nu știa acest lucru, nici nu s-a spus pentru el, nici nu a fost onorat cu un asemenea nume, ca și cum Dumnezeu l-ar fi privit ca pe unul din poporul Său; dar aceasta avea o referire la evrei și la toate celelalte națiuni, pentru ca ei să fie pe deplin convinși că Îl ascultă pe Dumnezeu smerindu-se și luând jugul regelui Babilonului, căci aceasta Îi plăcea lui Dumnezeu. Nu este nicio putere, spune Pavel, decât de la Dumnezeu, (Romani 13:1,) și acea sentință este derivată din acest principiu, că toată puterea este de la Dumnezeu; căci El dă puterea de a conduce și de a guverna cui dorește. Oricine, deci, este înzestrat cu puterea sabiei și cu autoritate publică, este slujitorul lui Dumnezeu, chiar dacă exercită tiranie și sunt tâlhari. Ei sunt slujitori, nu în ceea ce îi privește pe ei, ci pentru că Dumnezeu vrea ca ei să fie recunoscuți ca slujitorii Lui până când va veni timpul lor, conform celor ce urmează --Calvin adaugă apoi amenințarea pentru cei care rezistă.
După ce și-a promulgat hotărârea prin gura lui Ieremia, Dumnezeu adaugă acum o amenințare, pentru ca evreii precum și alții să ia de bunăvoie și cu minți resemnate și smerite jugul pus asupra lor. Profetul, într-adevăr, așa cum am spus, i-a avut în vedere mai ales pe evrei; dar a extins, ca din întâmplare, profeția sa la străini. Vedem deci de ce a fost adăugată această denunțare a pedepsei. Ar fi trebuit, într-adevăr, să fie de ajuns să spunem că Nebucadnețar era slujitorul lui Dumnezeu ca să supună Iuda; dar deoarece era un lucru greu pentru evrei să primească acel dușman, nici nu puteau fi îndemnați să i se supună, a devenit necesar să se adauge această amenințare: "Vedeți ce faceți, căci nu puteți fi mai tari decât Dumnezeu." Această amenințare este într-adevăr inclusă în versetul anterior; dar știm cât de înceți sunt oamenii să învețe, mai ales când vreo impresie falsă le-a preocupat mințile. Așadar, deoarece evreii au refuzat autoritatea lui Nebucadnețar, deși Profetul le-a mărturisit că el era slujitorul lui Dumnezeu, ei nu ar fi ezitat să se sustragă și să fie refractari, dacă nu li s-ar fi frânt această împietrire și îndărătnicie prin această amenințare.
Considerați
Considerare
Calvin reflectă asupra timpului hotărât pentru eliberare.
Dar acesta nu este lucrul principal; căci Profetul vorbește despre timpul monarhiei caldeene precum și despre rege, până când va veni timpul țării sale. Timpul țării a fost cel hotărât de cer; căci, așa cum pentru fiecare dintre noi există o limită fixă dincolo de care nimeni nu poate trece, tot așa trebuie să judecăm despre împărății. Așadar, așa cum viața fiecărui individ are limitele sale fixate, tot așa Dumnezeu a hotărât cu privire la imperiile întregului pământ; astfel viața și moartea fiecărei împărății și națiuni sunt în mâna și la voia lui Dumnezeu. Din acest motiv se spune acum că va veni timpul Caldeei, și apoi se adaugă și al regelui însuși. [182] Aceasta nu trebuie limitat la Nebucadnețar însuși; dar deoarece nepotul său îl reprezenta, timpul, deși nu strict, poate totuși fi spus în mod potrivit că a fost acela când Dumnezeu a pus capăt lui și puterii sale când Babilonul a fost luat de mezi și perși. Aceasta a fost, totuși, în același timp pentru mângâierea celor evlavioși; căci nu a fost scopul lui Dumnezeu să lase pe credincioși fără vreo alinare în necazul lor, ca nu cumva durerea să-i copleșească; când s-au văzut asupriți de caldeeni și într-un fel copleșiți, fără îndoială că disperarea ar fi putut să se strecoare și de aici ar fi putut urma murmurări și hule. A fost, așadar, scopul lui Dumnezeu să le atenueze într-o oarecare măsură amărăciunea când a adăugat că va veni timpul lui Nebucadnețar însuși, adică timpul în care el trebuia să piară. Așadar, când credincioșii l-au văzut luând în stăpânire toate ținuturile și temut de toate națiunile, ei nu trebuiau să deznădăjduiască, ci mai degrabă să-și extindă gândurile la acel timp despre care prezisese Ieremia, ca să primească oarecare alinare durerii lor și să poată purta cu mai multă resemnare crucea pusă asupra lor. În această expresie, deci, este inclusă o promisiune; căci speranța eliberării le-a fost pusă înainte, când au înțeles că vor veni curând inversări regelui Nebucadnețar.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața voastră simțiți un jug pe care sunteți tentați să-l refuzați? Cum ar putea amintirea numirii suverane a lui Dumnezeu a timpurilor să schimbe felul în care vă rugați despre presiunile actuale? Ce voci false sunteți cel mai înclinați să le credeți în loc de cuvântul clar al Scripturii?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Suveran, care rânduiești fiecare națiune și conducător după sfatul voinței Tale, dă-ne inimi umile ca să purtăm jugul pe care l-ai așezat asupra noastră și să ne încredem în disciplina Ta înțeleaptă și iubitoare. Păzește-ne de orice cuvânt măgulitor care ne-ar abate de la credincioșia Ta față de legământ și îndreaptă-ne privirile spre eliberarea pe care ai hotărât-o deja în Hristos. Prin Duhul Tău, formează în noi supunere liniștită și pocăință grabnică, până vom odihni în ziua răscumpărării promise. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →