Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 141-142 — Eterniseed (Epoca Reformei / Protestantism istoric)
Deschidere
Psalmii 141 și 142 prezintă rugăciunile unuia care umblă sub legământul harului totuși se află asediat de dușmani și slăbiciune lăuntrică. În aceste capitole psalmistul îndreaptă fiecare cerere către Domnul suveran recunoscând că izbăvirea și păstrarea aparțin numai lui Dumnezeu. Rugăciunile se ridică dintr-o inimă care își cunoaște fragilitatea și puterea ispitei totuși se odihnește pe credincioșia neschimbătoare a Dumnezeului legământului care aude și acționează potrivit propriului său scop. Aici credinciosul învață că adevăratul refugiu se găsește nu în stratagema omenească ci în Domnul care rânduște toate lucrurile spre binele celor ce se tem de el. Psalmii servesc deci ca instruire în viața credinței arătând cum poporul legământului trebuie să aducă încercările cuvintele și chiar inimile lor înaintea tronului Celui Preaînalt.
Citește
Citire
Pe măsură ce acești psalmi sunt citiți luați seama la mișcarea repetată de la plângere la adresarea încrezătoare către Dumnezeu. Observați cum psalmistul caută stăpânirea dumnezeiască asupra vorbirii și inimii sale cum apelează la Domnul ca la cel ce primește rugăciunea și cum declară că Dumnezeu este partea sa chiar când orice alt refugiu eșuează. Notați progresia de la cererea personală din primul psalm la recunoașterea mai deplină a grijii suverane a lui Dumnezeu din al doilea. Urmăriți felul în care necazul împinge sufletul să se odihnească pe făgăduințele legământului mai degrabă decât pe ajutorul vizibil.
Studiu
Psalmul 141 se deschide cu un strigăt urgent ca Domnul să grăbească a auzi stabilind de la început că rugăciunea este mijlocul rânduit prin care slujitorul legământului întâmpină încercarea. Cererea ca rugăciunea să fie pusă înaintea lui Dumnezeu ca tămâie și ridicarea mâinilor ca jertfa de seară așază întregul act al implorării în ordinea dumnezeiește rânduită a închinării amintind cititorului că rugăciunea acceptabilă se sprijină pe rânduielile pe care Dumnezeu însuși le-a dat. Psalmistul cere apoi Domnului să pună o strajă gurii sale și să păzească ușa buzelor sale dezvăluind o conștientizare că necazul poate provoca vorbire neîngrădită sau planuri lăuntrice de răzbunare. Această cerere recunoaște suveranitatea lui Dumnezeu asupra limbii și inimii deopotrivă căci numai harul dumnezeiesc poate împiedica pe credincios să întoarcă răul cu rău. Cererea ulterioară ca inima să nu fie înclinată spre vreun lucru rău arată aceeași dependență de Dumnezeu pentru păstrarea lăuntrică. Când psalmistul se întoarce la soarta celor răi el nu ia răzbunarea în propriile mâini ci lasă judecata lor cu Domnul mărturisind astfel că rânduirea dreptății aparține numai lui Dumnezeu. Psalmul 142 continuă aceeași temă a necazului totuși înaintează mărturisirea mai departe. Psalmistul își varsă plângerea înaintea Domnului și își declară necazul arătând limpede că orice povară trebuie adusă direct la cârmuitorul suveran. Chiar când calea pare ascunsă și niciun om nu se îngrijește de sufletul său psalmistul afirmă că Domnul îi cunoaște calea. Această cunoaștere nu este simplă conștientizare ci cunoașterea activă legământească prin care Dumnezeu rânduște pașii poporului său. Declarația că Domnul este refugiul și partea psalmistului în țara celor vii întemeiază toată nădejdea în caracterul lui Dumnezeu mai degrabă decât în împrejurările schimbătoare. Făgăduința finală de laudă și așteptarea ca cei drepți să-l înconjoare pe slujitorul lui Dumnezeu arată spre îndreptățirea ultimă care aparține celor ce așteaptă pe Domnul. De-a lungul ambilor psalmi argumentul este consecvent: necazul expune slăbiciunea omenească totuși el împinge de asemenea sufletul să se odihnească pe Dumnezeul suveran și păzitor al legământului care singur poate păzi vorbirea rânduì inima și aduce izbăvire la timpul său hotărât.
Considerați
Considerare
Acești psalmi stau în continuitate cu mărturia mai largă a Scripturii că poporul lui Dumnezeu întâmpină necazul aruncându-se asupra Domnului. Aceeași rânduială apare în rugăciunile altor psalmisti care de asemenea mărturisesc pe Dumnezeu ca refugiu și parte. Noul Testament arată aceeași încredere desăvârșită în Hristos care în propria sa necaz s-a încredințat Tatălui și i-a învățat pe ucenicii săi să vegheze și să se roage ca să nu intre în ispită. Accentul Reformei asupra suveranității lui Dumnezeu în providență își găsește expresia clară aici căci psalmistul nu își imaginează că siguranța sa depinde numai de propria sa veghere ci de Domnul care păzește atât gura cât și inima. Cadrul legământeș este evident în apelul la mijloacele rânduite ale rugăciunii și în așteptarea ca cei drepți să înconjoare într-o zi pe slujitorul izbăvit arătând înainte spre comuniunea sfinților sub capul Hristos.
Răspunde
În ce încercare prezentă te afli ispitit să-ți aperi propria cauză mai degrabă decât să încredințezi vorbirea și inima păzirii Domnului? Cum provoacă mărturisirea psalmistului că Domnul îi cunoaște calea orice tendință de a măsura grija lui Dumnezeu numai prin împrejurările vizibile? În ce fel anume în ziua aceasta vei aduce plângerile tale înaintea lui Dumnezeu ca fiind singurul tău refugiu și parte?
Roagă-te
O Doamne care ești suveran peste orice încercare și credincios legământului tău dă-ne ca să aducem plângerile și slăbiciunile noastre direct la tine. Pune o strajă gurii noastre și păzește inimile noastre de orice înclinație rea ca să nu întoarcem răul cu rău ci să ne odihnim în dreapta ta judecată. Învață-ne să te privim ca partea și refugiul nostru când orice alt ajutor eșuează și întărește-ne să așteptăm izbăvirea ta rânduită. Păstrează-ne în comuniunea poporului tău și adu-ne la urmă la acea adunare a celor drepți care vor înconjura pe cei pe care tu i-ai izbăvit prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.