Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor
Faptele Apostolilor 12 — cu Benson
Deschidere
În spiritul cald al devoțiunii wesleyene ne întoarcem astăzi la Comentariul asupra Vechiului și Noului Testament al lui Joseph Benson. Cu atenție reverentă ascultăm cum acest credincios exeget metodist deschide al doisprezecelea capitol din Faptele Apostolilor, urmărind căile misterioase ale Providenței în mijlocul încercării și eliberării.
Citește
Citire
Să citim Faptele Apostolilor capitolul 12 încet și cu rugăciune, luând aminte la Duhul care a păstrat biserica primară prin primejdie și a ridicat martori credincioși chiar în umbra persecuției.
Studiu
Benson începe prin a examina versetele de deschidere ale capitolului.
Versetele 1-2. Faptele Apostolilor 12:1-2. Acum, cam pe vremea aceea, când Saul și Barnaba se pregăteau să plece la Ierusalim, ca să ducă acolo ce fusese strâns de creștinii din Antiohia, Irod și-a întins mâinile ca să chinuiască pe unii din biserică. Astfel de înțelepciune a amestecat Dumnezeu odihna și persecuția, succedându-se la timp și măsură potrivite. Acesta era Irod Agripa, așa cum îl numește explicit versiunea siriacă, primul fiind numele său sirian, iar al doilea numele său roman. Era nepotul lui Irod cel Mare, nepot al lui Irod Antipa, care l-a decapitat pe Ioan Botezătorul, frate al Irodiadei și tată al acelui Agripa înaintea căruia Sfântul Pavel și-a făcut mai târziu apărarea. Caligula l-a făcut rege al tetrarhiei unchiului său Filip, la care a adăugat mai târziu teritoriile lui Antipa. Claudiu l-a făcut de asemenea rege al Iudeii și a adăugat la acestea stăpânirile lui Lisania. Și l-a ucis pe Iacov, fratele lui Ioan. Astfel s-a împlinit profeția Domnului nostru că Iacov va bea din paharul Lui (Matei 20:23) și astfel unul dintre frați s-a dus la Dumnezeu primul, celălalt ultimul dintre apostoli. Este o observație justă a unui scriitor judicios că „această execuție timpurie a unuia dintre apostoli, după moartea Domnului nostru, ar ilustra curajul celorlalți în a continua slujirea lor, deoarece ar arăta evident că nici chiar toate puterile lor miraculoase nu i-au ferit de a muri prin sabia dușmanilor lor”.El continuă cu relatarea rugăciunii stăruitoare și a închisorii apostolului.
Versetele 5-6. Faptele Apostolilor 12:5-6. Petru, deci, până în ziua execuției sale, a fost ținut în închisoare sub paza continuă a soldaților menționați mai înainte. Dar rugăciune neîncetată (expresia originală, προσευχη εκτενης, înseamnă rugăciune stăruitoare și insistentă, precum și continuă) se făcea de către biserică pentru el, adică pentru eliberarea lui, totuși când rugăciunea lor a fost ascultată, abia au putut crede, Faptele Apostolilor 12:15. Dar de ce nu se rugaseră și pentru eliberarea lui Iacov? Fără îndoială pentru că a fost ucis de îndată ce a fost prins. Iar când Irod voia să-l aducă înainte pentru execuție, în aceeași noapte, adică noaptea dinaintea zilei în care intenționase să o facă, Petru dormea liniștit și fără teamă, între doi soldați, legat cu două lanțuri. Este bine cunoscut că acest mod de a asigura prizonierii de importanță era practicat printre romani, așa cum a arătat Grotius în nota sa la Faptele Apostolilor 28:16.Benson dezvăluie apoi eliberarea miraculoasă săvârșită de înger.
Versetele 7-10. Faptele Apostolilor 12:7-10. Și iată, îngerul Domnului a venit peste el, în greacă επεστη, a stat deasupra lui; și o lumină a strălucit în închisoare, εν τω οικηματι, în casă, în toată casa în care era închis; și l-a lovit, în greacă παταξας, după ce l-a lovit, pe Petru în coastă, l-a trezit, zicând: Scoală-te repede. Și, în clipa aceea, lanțurile lui, cu care brațul său drept era legat de unul dintre soldați și cel stâng de celălalt, au căzut. Soldații, între timp, fiind ținuți adormiți printr-o putere miraculoasă, încât nu au fost deloc alarmați de zgomotul căderii lor. Iar îngerul a zis: Încinge-te etc. Probabil Petru își scosese brâul, sandalele și haina de deasupra înainte de a se culca. Și a ieșit din închisoare, așa cum a fost condus de înger, fără a întâmpina nicio opoziție pe cale; și nu știa că ceea ce i se părea că se face era real, ci presupunea că era într-un vis sau vedea o vedenie. Când au trecut de prima și a doua strajă, la fiecare dintre care era, fără îndoială, o gardă de soldați, care totuși dormeau cu toții, au ajuns la poarta de fier care ducea în cetate, care, deși o poartă grea și foarte bine întărită, totuși nu a fost nicio piedică pe cale, ci s-a deschis de la sine, fără ca Petru sau îngerul să o atingă. Și au trecut pe o stradă, ca Petru să știe pe unde să meargă. Și îndată îngerul, după ce a făcut tot ce era necesar pentru eliberarea lui și l-a pus în deplină libertate, a plecat de la el, Petru fiind el însuși suficient pentru ceea ce mai rămânea de făcut.
Considerați
Considerare
Benson trage cea mai grea concluzie din judecata bruscă asupra prigonitorului.
Și îndată, căci adesea Dumnezeu nu întârzie să-și răzbune onoarea vătămată, un înger al Domnului l-a lovit. Despre aceasta, alți istorici nu spun nimic; atât de mare este diferența dintre istoria divină și cea umană! Un înger al Domnului l-a scos pe Petru, un înger l-a lovit pe Irod. Oamenii nu au văzut instrumentele în niciun caz: acestea au fost cunoscute doar poporului lui Dumnezeu. Pentru că nu a dat slavă lui Dumnezeu, nu a respins aceste aplauze hulitoare, ci le-a primit de bunăvoie și astfel și-a împlinit măsura nelegiuirilor. Așadar, răzbunarea nu a întârziat. Și a fost mâncat de viermi sau de paraziți, care s-au înmulțit în măruntaiele lui și l-au făcut un spectacol cât se poate de respingător și oribil pentru toți cei din jur; și și-a dat duhul, a murit în agonie și infamie (așa cum făcuse bunicul său, Irod cel Mare, vezi la Matei 2:19) și a coborât atât de mult sub starea comună a firii omenești, pe cât au încercat lingușitorii săi să-l ridice deasupra ei!El încheie reflectând asupra creșterii continue a cuvântului în ciuda opoziției.
Versetele 24-25. Faptele Apostolilor 12:24-25. Dar cuvântul lui Dumnezeu creștea și se înmulțea, devenea mai rodnic; și în orice loc unde era propovăduit, numărul ucenicilor se înmulțea considerabil, iar credința lor era mult întărită. Astfel, după toată opoziția dușmanilor săi, care încercaseră să-l extirpe, progresul creștinismului a fost în mod evident promovat prin concursul evenimentelor extraordinare consemnate în acest capitol, și anume eliberarea lui Petru și moartea lui Irod, acel prigonitor crud, sub semne atât de grele ale răzbunării divine. Iar Barnaba și Saul s-au întors, și anume la Antiohia, după o scurtă ședere la Ierusalim, când și-au împlinit slujba, îndeplinind cu credincioșie sarcina încredințată lor: vezi Faptele Apostolilor 11:30; și l-au luat cu ei pe Ioan, numit Marcu, fiul Mariei (la a cărei casă s-au adunat ucenicii ca să se roage pentru Petru), care era sora lui Barnaba.
Răspunde
Răspuns
Unde, în împrejurările tale actuale, simți nevoia bisericii de rugăciune neîncetată? Cum modelează modelul eliberării și al judecății încrederea ta în grija suverană a lui Dumnezeu? În ce feluri te poți alătura creșterii continue a cuvântului prin mărturie credincioasă?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, care ai trimis pe îngerul Tău să-l dezlege pe Petru din lanțurile sale, întărește-ți biserica să se roage neîncetat. Ține-ne statornici când se ridică persecuția și smeriți când lumea oferă laude lingușitoare. Fie ca cuvântul lui Dumnezeu să crească și să se înmulțească printre noi și dă-ne ca, asemenea acelor ucenici timpurii, să-Ți dăm Ție toată slava; prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →