← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Exodul

Exod 15-16 — cu Simeon

Exodul 15-16Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În ritmul măsurat al căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de teologie expozitivă creată pentru hrana zilnică a Bisericii. Pe aceste pagini Simeon urmărește cântarea lui Moise și încercarea ulterioară de la Mara, permițând textului din Exod să dezvăluie atât sfințenia care inspiră venerație cât și mila care restaurează sufletul. Metoda sa rămâne mereu aceeași: atenție răbdătoare la narațiunea sacră, urmată de aplicare simplă la conștiință. Pe măsură ce intrăm în aceste capitole, cerem aceluiași Duh care l-a călăuzit pe Simeon să ne deschidă inimile, ca îndurările antice să devină din nou har prezent.
Citește

Citire

Să dăm acum ascultare cuvântului lui Dumnezeu din capitolele cincisprezece și șaisprezece ale Exodului. Auzim imnul triumfător de la Marea Roșie, apele amare îndulcite la Mara și hrana manei în pustiu. Citim încet, lăsând fiecare verset să răsune în tăcere și observăm cum Domnul se descoperă ca fiind glorios în sfințenie și tandru în grija legământului.
Studiu
Simeon începe prin a prezenta imnul inspirat și împrejurarea sa imediată. Primele două versete sunt un fel de prefață, declarând împrejurarea și hotărârea scriitorului inspirat de a o celebra [Notă: Ceva asemănător cu Psalmii 45:1 .]. Mila este apoi enunțată într-un mod foarte animat; iar după aceea, efectele ei, atât imediate cât și îndepărtate, sunt prezise în detaliu. Dar, între enunțarea milei și efectele ei, este introdusă o apostrofă adresată însuși Dumnezeirii și atribuindu-i slava cuvenită numelui său. La această parte a imnului am dori acum să vă îndreptăm atenția mai deosebită. Ea declară că Dumnezeu este, I. De admirat pentru sfințenia sa — Dumnezeu este esențial și suprem sfânt — [El nu este doar numit, prin excelență, 'Cel Sfânt', dar acest atribut se spune că îi aparține exclusiv; 'Numai tu ești sfânt'. El continuă să dezvăluie atributul puterii divine manifestate în răsturnarea lui Faraon. De temut pentru puterea sa — Dumnezeu este un Dumnezeu al puterii de neegalat — [Zeii păgânilor nu pot auzi, vedea sau mișca: dar puterea lui Iehova este infinită. Ce altceva decât atotputernicia ar fi putut săvârși 'minunile' celebrate aici? Vedeți cât de ușor au fost dezamăgite așteptările dușmanilor săi și cum scopurile lor sângeroase au fost zădărnicite printr-o singură suflare a nemulțumirii sale [Notă: , 10. Tabloul de aici este foarte desăvârșit. Amplificarea din versetul anterior și concizia celui din urmă formează un contrast frumos; în timp ce imaginea care încheie descrierea marchează puternic desăvârșirea judecății executate.] ! — — —] Pentru aceasta el este mult de temut — [Pentru acest exercițiu al puterii sale el a fost într-adevăr lăudat; așa cum se cuvenea pentru o asemenea eliberare milostivă și desăvârșită. Simeon îndreaptă apoi atenția spre încercarea poporului la apele Mara. Dar din aceasta putem trage multă învățătură folositoare; observând, I. Încercarea lor — Aceasta a fost într-adevăr aspră — [În general nu ne dăm seama cât de mult depinde fericirea noastră și chiar viețile noastre de binefacerile obișnuite ale Providenței. Recunoaștem aceasta în cuvinte; dar nu avem deloc un simț proporționat al obligațiilor față de Dumnezeu pentru o aprovizionare regulată cu apă. Israeliții au călătorit trei zile și nu au găsit niciuna; până când, ajungând la Mara, au găsit o aprovizionare abundentă: dar, iată, apa era atât de amară, încât nu putea fi folosită în general. Când israeliții, pe lângă lipsa lor, au fost puși să trăiască această dezamăgire dureroasă, au izbucnit în murmurări și plângeri.] Dar murmurarea lor a fost greșită — [Dacă întrebarea pe care au pus-o lui Moise ar fi fost doar o simplă interogație, ar fi fost destul de nevinovată: dar a fost o plângere necredincioasă și pasională.
Considerați

Considerare

Simeon încheie discursul apăsând certitudinea fiecărei răzvrătiri omenești împotriva Celui Preaînalt. Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu poate fi exercitată mult timp; iar dușmanii săi pot părea pentru o vreme că și-au atins scopul: dar la timpul cuvenit, iadul își va deschide larg fălcile ca să-i înghită și ei vor deveni victimele nefericite ale propriei nelegiuiri. Împotriva lui Dumnezeu și a Bisericii sale nu există niciun plan, nicio hotărâre care să stea. Biserica sa este întemeiată pe o stâncă, iar porțile iadului nu vor birui împotriva ei. Dușmanii sufletelor noastre ne pot urmări chiar până în ultima clipă a vieților noastre; dar când sosește clipa hotărâtă pentru împlinirea tuturor făgăduințelor lui Dumnezeu față de noi, sufletele noastre vor fi eliberate de orice asalt și 'moartea și iadul, cu toți adepții lor, vor fi aruncați în lacul de foc [Notă: Apocalipsa 20:14 .].' El încheie cu o chemare finală de a pune întreaga încredere în Domnul care nu-și părăsește niciodată poporul. 'Viziunea este încă pentru un timp hotărât; de aceea, chiar dacă întârzie, așteaptă-o: căci la timpul hotărât va veni și nu va întârzia [Notă: Habacuc 2:3 .].' Fie că necazurile noastre sunt de natură vremelnică sau duhovnicească, putem fi siguri de acest adevăr binecuvântat, că 'cei ce se încred în el nu vor fi niciodată rușinați.'
Răspunde

Răspuns

Unde în propria mea poveste am cea mai mare nevoie să regăsesc amestecul de venerație și recunoștință pe care îl trezește cântarea lui Moise? În ce amărăciune prezentă sunt ispitit să murmure mai degrabă decât să mă rog? Cum m-ar putea invita darul zilnic al manei la o încredere mai statornică care așteaptă timpul hotărât al Domnului?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne preasfânt, de temut în laude, care odinioară ai condus poporul tău prin mare și ai îndulcit apele Mara, dă-ne harul să cântăm minunile tale cu inimi nedespărțite. Păzește-ne de necredința care murmură împotriva providenței tale și învață-ne să aruncăm fiecare încercare pe lemnul crucii tale. Așa cum ai legat pe Israel de tine prin rânduială și orânduire, leagă-ne și pe noi de ascultare bucuroasă. Vindecă sufletele noastre de orice boală duhovnicească și păstrează-ne pe calea cea îngustă până când ne vom uni cu cântarea lui Moise și a Mielului în împărăția ta veșnică; prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →