← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Leviticul

Leviticul 15-16 — cu Barnes

Leviticul 15-16Notele lui Albert Barnes la Biblie20 min
Deschidere
În tradiția exegetică clară a prezbiterianismului american, ne întoarcem astăzi la Notele lui Albert Barnes asupra Bibliei pentru capitolele 15 și 16 din Leviticul. Aceste capitole stabilesc legile necurăției și culminează cu Ziua Ispășirii, îndrumând poporul legământului către sfințenia cerută celor ce vor să se apropie de Domnul. Expunerea atentă a lui Barnes ne ajută să urmărim cum fiecare rit prescris indică dincolo de sine către Marele Preot și sacrificiul unic ce îndepărtează păcatul. Pe măsură ce ascultăm, Duhul să ne acorde atât reverență pentru rânduielile antice cât și asigurare proaspătă a harului pe care îl prefigurează.
Citește

Citire

Cu Bibliile deschise citim acum Leviticul 15 și 16 în întregime. Să ascultăm statutele detaliate ale scurgerilor trupești și ritualul solemn al Zilei Ispășirii ca fiind chiar cuvântul lui Dumnezeu. Luați aminte la chemările repetate la despărțirea de necurăție și la singura intrare anuală a marelui preot în Locul Preasfânt. Primiți aceste capitole ca Scriptură ce ne descoperă atât nevoia noastră cât și calea rânduită de Dumnezeu pentru curățire.
Studiu
Barnes descrie mai întâi schimbarea veșmintelor marelui preot și semnificația ei hristologică. Versetul 4. Marele preot, când își schimba îmbrăcămintea în ziua aceasta, trebuia să se scalde. În 'veșmintele de aur' el trebuia, în ziua aceasta și în săptămâna precedentă, să aducă jertfele zilnice obișnuite și să îndeplinească celelalte îndatoriri preoțești ale sanctuarului, care de obicei erau îndeplinite de un preot obișnuit. Veșmântul de in alb pe care îl îmbrăca acum părea să fie asemenea veșmântului obișnuit al preoților de rând, cu excepția înlocuirii mitrei de in cu boneta (sau boneta) și a brâului simplu de in cu cel pestriț (note la Exodul 28:40-43). Pregătindu-se să intre în Sfânta Sfintelor, se îmbrăca în alb imaculat ca semn al sfințeniei fără de care nimeni, în sens spiritual, nu poate intra în prezența dumnezeiască. Astfel el devenea o prefigurare mai clară a marelui preot Evrei 7:26 ; Evrei 6:19-20 . Această semnificație aparținea marelui preot doar în calitatea sa oficială de mijlocitor: în propria sa persoană el avea slăbiciune și i se cerea 'să aducă jertfă, întâi pentru păcatele sale, și apoi pentru ale poporului' Evrei 7:27 . Vezi notele la Leviticul 9:7-14 . Pe aceeași bază, deși ca mijlocitor trebuia să intre în locul preasfânt, ca om păcătos avea nevoie de norul de tămâie ca un văl ce să stea între el și sfințenia lui Iahve. Vezi Leviticul 16:13 . El explică apoi tragerea la sorți și identitatea lui Azazel. Versetul 8. Cei doi țapi formau o singură jertfă pentru păcat, Leviticul 16:5 . Pentru a scoate la iveală înțelesul jertfei era necesar ca fapta unei ființe vii să fie săvârșită după moarte. Vezi nota la Leviticul 16:22 . Cum aceasta nu putea fi înfățișată vizibil cu o singură victimă, au fost folosiți doi, ca în cazul păsărilor din ritualul pentru leprosul vindecat Leviticul 14:4-6 . Pentru țapul de ispășire - Mai degrabă, pentru Azazel. Cuvântul nu apare nicăieri altundeva în Vechiul Testament decât în acest capitol și este probabil derivat dintr-o rădăcină folosită în arabă, dar nu în ebraică, însemnând 'a îndepărta' sau 'a despărți'. Azazel este numele pre-mozaic al unei ființe personale rele pusă în opoziție cu Iahve. Fiecare țap, fiind înfățișat lui Iahve înainte de tragerea la sorți, stătea într-o relație de jertfă cu El. Tragerea la sorți era un apel la hotărârea lui Iahve (compară Iosua 7:16-17 ; Iosua 14:2 ; Proverbe 16:33 ; Faptele Apostolilor 1:26 , etc.) Barnes urmărește apoi succesiunea exactă a stropirii și a ispășirii înlăuntrul sanctuarului. Versetele 11-25. Este important, cu privire la înțelesul zilei ispășirii, să observăm ordinea riturilor așa cum sunt descrise în aceste versete. Leviticul 16:12 Un cădelniță - Vezi nota la Exodul 25:38 . Altarul dinaintea Domnului - adică altarul arderii-de-tot pe care focul ardea mereu. Leviticul 16:14 Marele preot trebuie să fi ieșit din Sfânta Sfintelor ca să aducă sângele, lăsând cădelnița fumegând înăuntru, și apoi să fi intrat din nou dincolo de văl. El a stropit sângele de șapte ori pe capacul ispășirii, pe latura sa de răsărit (nu 'spre răsărit'), și apoi de șapte ori pe podea în fața lui. Dacă capacul ispășirii poate fi privit ca un altar, cel mai sfânt dintre cele trei, în această singură ocazie din an ispășirea a fost astfel făcută pentru el, ca și pentru celelalte altare, cu sânge de jertfă.
Considerați

Considerare

În cele din urmă Barnes adună întreaga rânduială în înțelesul ei evanghelic pentru biserică. Versetele 33-34. Un rezumat al celor săvârșite în ziua ispășirii. Ziua era menită ca prilej de a exprima mai deplin decât se putea face prin jertfele obișnuite adevărul spiritual al ispășirii, cu o recunoaștere mai deplină a păcătoșeniei și slăbiciunii omului și a firii pieritoare a tuturor lucrurilor pământești, chiar și a celor mai solemn consacrate și închinate slujirii lui Dumnezeu. Ținea de rânduielile ei în mod deosebit să înfățișeze, prin intrarea marelui preot în Sfânta Sfintelor, că ispășirea nu putea fi săvârșită decât înaintea tronului lui Iahve Însuși (compară Matei 9:6 ; Marcu 2:7-10 ; Evrei 4:16 , etc.); și, prin țapul trimis în pustie, că păcatele pentru care s-a făcut ispășire nu numai că erau iertate, ci duse cu totul. Vezi nota la Leviticul 16:22 . Riturile erau o adunare solemnă a tuturor celorlalte rituri de ispășire, astfel încât să le îndrepte mai expresiv spre descoperirea ce avea să vină a scopului plin de har al lui Dumnezeu față de om, trimițându-L pe Fiul Său să fie dat pentru fărădelegile noastre și să învieze pentru îndreptățirea noastră; să fie marele nostru preot pentru totdeauna după rânduiala lui Melhisedec și să intre pentru noi dincolo de văl Romani 4:25 ; Evrei 6:20 . Ziua Ispășirii a lărgit înțelesul fiecărei jertfe pentru păcat, în același fel în care slujbele pentru Vinerea Mare și Miercurea Cenușii lărgesc înțelesul zilelor noastre de litanie de-a lungul anului, iar Ziua de Paști pe cel al duminicilor noastre.
Răspunde

Răspuns

Cum vorbește cerința inului imaculat pentru marele preot despre sfințenia pe care trebuie să o căutăm în Hristos? În ce feluri întărește trimiterea țapului viu asigurarea ta că păcatele iertate sunt cu adevărat îndepărtate? Unde te îndeamnă aceste capitole cel mai clar să prețuiești lucrarea împlinită a Marelui nostru Preot?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeul nostru, care ai rânduit sângele ispășirii să acopere toată necurăția noastră și să poarte păcatele noastre departe, curățește inimile noastre prin puterea Duhului Tău și dă-ne o credință vie în lucrarea împlinită a Fiului Tău. Păzește-ne să nu ne bizuim pe mila Ta sau să ne jucăm cu sfințenia Ta, și îmbracă-ne zilnic în neprihănirea care singură dă acces la prezența Ta. Prin Isus Hristos Domnul nostru, Amin.

Notele lui Albert Barnes la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →