Eterniseed › Curriculum › Leviticul
Leviticul 9-10 — cu Whedon
Deschidere
În tăria liniştită a tradiţiei noastre metodiste episcopale deschidem Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul şi Noul Testament căutând lumina pe care o aruncă asupra primului minister public al lui Aaron şi al fiilor săi. Cu încrederea arminiană în harul prevenitor ascultăm chemarea la ascultare sfântă care încă răsună de la altarul Sinaiului. Duhul care l-a călăuzit pe Whedon să ne călăuzească şi inimile noastre în timp ce medităm la aceste scene străvechi de jertfă binecuvântare şi judecată.
Citește
Citire
Să citim acum împreună capitolele nouă şi zece din Leviticul urmărind inaugurarea cultului naţional al lui Israel binecuvântarea preoţească slava care a izbucnit şi avertismentul solemn care urmează. Citiţi încet lăsând naraţiunea să modeleze atât mintea cât şi conştiinţa.
Studiu
Whedon începe prin a expune poruncile care stabilesc cultul naţional în formă permanentă.
Introducere. PRIMA JERTFĂ ŞI BINECUVÂNTARE A LUI AARON. Moise levitul ilustru care îi iniţiase pe Aaron şi pe fiii săi în slujba preoţească le porunceşte acum să îşi îndeplinească funcţiile chiar în ziua următoare sfinţirii lor deoarece păcatele poporului necesitau cu stringenţă ispăşire. Supravegherea lui Moise continuă pentru a corecta orice greşeală a acestor novici. Vezi Leviticul 10:16-20. Acest capitol stabileşte cultul naţional în formă permanentă. El cuprinde poruncile date de Moise jertfele lui Aaron pentru sine cele pentru popor binecuvântarea preoţească slava care a izbucnit focul mistuitor de la Iehova şi strigătele închinătorilor bucuroşi. NOTĂ CONCLUDENTĂ.El examinează apoi jertfa pentru păcat prescrisă pentru Aaron însuşi.
Versetul 2. 2. Viţel pentru jertfa de ispăşire. Termenul ebraic pentru viţel înseamnă şi chip de viţel. Exodul 32:4. Astfel Moise îi aminteşte cu delicateţe lui Aaron de marele păcat pe care îl săvârşise făcând viţelul de aur şi îl învaţă că animalul care era obiect de închinare idolească printre egipteni ca simbol al zeităţii este potrivit doar pentru o jertfă de ispăşire adusă lui Iehova Creatorul tuturor lucrurilor. Vezi cap. iv Introducere. Fără cusur Vezi Leviticul 1:3 notă. Înaintea Domnului Aceasta era la uşa cortului. Leviticul 1:3 notă.Whedon se îndreaptă apoi spre binecuvântare şi spre focul mistuitor care a ratificat slujba.
Versetul 22. BINECUVÂNTAREA ŞI FOCUL MISTUITOR DE LA IEHOVA Leviticul 9:22-24. 22. Aaron şi-a ridicat mâna 'Mâinile' (R.V.). Obiceiul de a ridica mâinile în rugăciune se întâlneşte la majoritatea popoarelor care pretind vreun fel de închinare. Virgiliu dă numeroase exemple printre troieni şi greci. Hrisostom o explică ca o aducere înaintea lui Dumnezeu a instrumentelor necesităţilor noastre. Din cauza răspândirii sale aproape universale am înţelege mai degrabă o potrivire instinctivă a rugăciunii şi mai ales a binecuvântării arătând obiectul cererii şi pe cei care primesc favoarea divină. Şi i-a binecuvântat. Forma binecuvântării preoţeşti în trei părţi este consemnată în Numeri 6:23-27. Unii scriitori descoperă în ea indicii ale trinităţii de persoane în unitatea Substanţei Divine. Era o prerogativă specială a preoţilor să binecuvânteze în numele lui Iehova. Vezi Deuteronomul 21:5. Până acum nu a fost prea mult din aceasta. Am stat faţă în faţă cu legea şi disciplina. Acum Aaron binecuvântează pe Israel iar Moise cel aspru i se alătură. Sentimentul începe să intre în slujirea legii. A coborât de la jertfă. Locul în care stătea preotul în timp ce slujea la altar este descris ca fiind deasupra nivelului curţii cortului. Pentru a ajunge la acest loc trebuia să existe un plan înclinat deoarece treptele erau interzise (Exodul 20:26) ca o măsură de protecţie împotriva unei expuneri necuviincioase a persoanei preotului.În cele din urmă el tratează intruziunea focului străin şi consecinţele sale imediate.
Versetul 1. NADAB ŞI ABIHU UCIŞI DE IEHOVA Leviticul 10:1-7. 1. Au adus foc străin 'Aceşti oameni nu erau liberi să ia fiecare cădelniţa sa; exista un vas prevăzut pentru acea acţiune iar pentru orice om să aducă propria sa fierărie ca să slujească într-o asemenea cauză însemna să insulte Duhul Universului. Au îndrăznit să pună tămâie pe el când doar marele preot al lui Israel avea voie să folosească o astfel de tămâie.' Joseph Parker. Focul este numit 'străin' în deosebire de cel de origine cerească care 'a ieşit dinaintea lui Iehova şi a mistuit arderea de tot'. Leviticul 9:24. Marea dificultate în această chestiune constă în absenţa oricărei reglementări consemnate anterior cu privire la folosirea corectă a focului de jertfă. Această reglementare se găseşte în Leviticul 16:12. Presupunerea este foarte puternică că ea a fost instituită înainte de evenimentele povestite în capitolele 9 şi 10 deoarece porunca privind păstrarea focului de pe altar a fost dată în Leviticul 6:9; Leviticul 6:13. Pentru diverse teorii privind acest păcat vezi Numeri 3:4 notă. Păcatul lor a constat în îndeplinirea slujbei Domnului într-un mod pe care El nu li l-a poruncit. Ei s-au abătut într-un fel de la cuvintele clare ale lui Iehova socotind propria lor raţiune un ghid mai bun în chestiuni religioase. Foarte mult din ceea ce trece printre oameni drept închinare adusă lui Dumnezeu nu este decât foc străin.
Considerați
Considerare
Whedon insistă asupra cerinţei perpetue ca cei care se apropie să-L sfinţească pe Domnul.
Versetul 3. 3. Voi fi sfinţit Voi fi privit ca înalt şi glorios. Trebuie să existe o corespondenţă între maiestatea Mea şi ascultarea şi veneraţia celor care slujesc la altarele Mele şi sunt exemple vizibile pentru întregul popor. În cei ce se apropie de Mine Nu există verb în ebraică. Literal este în cei aproape de Mine; adică în cei evlavioşi. Neascultarea în locul sfânt este aproape egală cu povestea miltoniană a unei răscoale în cer. Înaintea întregului popor Voi fi proslăvit Aceasta este o cheie a aparentei severităţi a acestei judecăţi care a căzut asupra preoţimii ca un trăsnet dintr-un cer senin. Infidelitatea la altar va genera inevitabil ireligie în corturi. O preoţime nelegiuită nu poate creşte un popor evlavios pentru moştenirea lui Dumnezeu. Această înfricoşătoare izbucnire a mâniei Sale dă un accent perpetuu îndemnului 'Fiţi curaţi voi care purtaţi vasele Domnului'.El încheie subliniind dubla acţiune a aceluiaşi foc ceresc în acceptare şi în judecată.
Versetul 24. 24. A ieşit un foc dinaintea Domnului Acest foc supranatural a fost ratificarea divină a preoţiei şi acceptarea primei lor jertfe. Potrivit evreilor el s-a aşezat pe altar ca un leu; era strălucitor ca soarele; flacăra era curată şi solidă fără să emită fum şi mistuind deopotrivă lucruri umede şi uscate. Spune Oehler 'Shekinah îşi arată realitatea în sanctuar prin acţiuni de putere care ies din ea'. Vezi Leviticul 10:2 notă. Porunca de a păstra acest foc ceresc este consemnată în Leviticul 6:13. Vezi nota pentru perioada în care a fost păstrat. Ei au strigat Acesta a fost strigătul de biruinţă prosternarea închinării. Totul era acum desăvârşit jertfa preotul îmbrăcat şi cu mitră familia preoţească asociată cu capul ei binecuvântarea preoţească apariţia Împăratului şi Preotului şi izbucnirea slavei divine o umbră minunat de frumoasă a lucrurilor ce vor veni. De când Fiul lui Dumnezeu a fost proslăvit în cer ca Marele nostru Preot şi de la trimiterea Paracletului pământul a răsunat de strigătele sufletelor pline de Duhul Sfânt. Toată slujba adevărată este bucurată de acceptarea divină şi proslăvită de prezenţa divină.
Răspunde
Răspuns
Unde în slujirea mea zilnică risc să ofer foc străin înlocuind propria mea raţiune cu ascultarea clară? Cum vorbeşte chemarea de a-L sfinţi pe Domnul la altar despre mersul meu prezent cu Hristos? În ce feluri sunt pregătit să afirm atât mila cât şi asprimea lui Dumnezeu revelate la cort?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv care ai primit jertfele primului tău mare preot prin foc din cer primeşte acum sfinţirea inimilor noastre. Fereşte-ne de orice foc străin al voinţei proprii sau al trufiei şi dă ca noi care purtăm numele Tău să Te sfinţim înaintea întregului popor. Acelaşi Duh care a odihnit peste Aaron să odihnească peste Biserica Ta ca închinarea noastră să fie curată şi mărturia noastră clară. Prin Iisus Hristos Marele nostru Preot ne rugăm. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →