← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ezra

Ezra 7-8 — cu Matthew Henry

Ezra 7-8Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la capitolele 7 și 8 din Ezra ne invită să urmărim întoarcerea poporului lui Dumnezeu sub conducerea lui Ezra. În aceste pagini Henry arată cum providența divină ridică noi slujitori atunci când vocile anterioare tac. El ne călăuzește prin porunca regală, adunarea voluntarilor, postul smerit lângă râu și sosirea în siguranță la Ierusalim. Reflecțiile sale evidențiază atât curajul necesar pentru a părăsi Babilonul, cât și administrarea atentă a încrederii sfinte. Ascultând astăzi glasul lui Henry, ni se reamintește că mâna lui Dumnezeu rămâne peste cei care îl caută. Această lecție ne pregătește inimile să primească atât îndrumare, cât și încurajare din înregistrarea antică.
Citește
Acordă-ți acum timp să citești capitolele 7 și 8 din Ezra cu încetineală și în rugăciune. Observă numele celor care s-au înfățișat, greutatea comorilor încredințate și postul care a precedat călătoria. Lasă narațiunea mâinii protectoare a lui Dumnezeu să se așeze în duhul tău. Cere Duhului să-ți deschidă ochii spre aceeași credincioșie la lucru pe propria ta cale a ascultării.
Studiu
Henry se îndreaptă apoi spre familiile care s-au oferit de bunăvoie pentru călătorie. I. Că unii s-au oferit de bunăvoie să meargă cu Ezra. Capii mai multor familii sunt numiți aici, spre cinstea lor, și numărul bărbaților pe care fiecare i-a adus, însumând în total 1496. Doi preoți sunt numiți (v. 2) și unul dintre fiii lui David; dar se pare că au venit fără familiile lor, intenționând probabil să vadă cum le place Ierusalimul și apoi fie să trimită după familii, fie să se întoarcă la ele după cum vor vedea de cuviință. Câteva dintre familiile sau clanurile lor, numite aici, le-am avut mai înainte, cap. II. Unii s-au suit de la ei în acel timp, mai mulți s-au suit acum, după cum Dumnezeu le-a înclinat inimile; unii au fost chemați în vie la ceasul al treilea, alții abia la al unsprezecelea, totuși nici aceia nu au fost respinși. Dar aici citim despre ultimii fii ai lui Adonicam (v. 13), ceea ce unii înțeleg spre disprețul lor, că au fost ultimii care s-au înrolat sub Ezra; eu înțeleg mai degrabă spre cinstea lor, că acum toți fiii acelei familii s-au întors și niciunul nu a rămas în urmă. Henry reflectă apoi asupra încrederii statornice a lui Ezra în protecția divină. I. Statornica încredere pe care o avea în Dumnezeu și în protecția sa plină de har. El i-a spus regelui (v. 22) pe ce principii mergea, că cei care îl caută pe Dumnezeu sunt în siguranță sub umbra aripilor sale, chiar și în cele mai mari primejdii, dar că cei care îl părăsesc sunt expuși continuu, chiar și atunci când sunt mai în siguranță. Slujitorii lui Dumnezeu au puterea sa angajată pentru ei; dușmanii săi o au angajată împotriva lor. Ezra a crezut aceasta cu inima și cu gura a mărturisit-o înaintea regelui; și de aceea i-a fost rușine să ceară regelui o escortă, ca nu cumva prin aceasta să dea prilej regelui și celor din jurul său să bănuiască fie puterea lui Dumnezeu de a-și ajuta poporul, fie încrederea lui Ezra în acea putere. Cei care se încred în Dumnezeu și se laudă în el se vor rușina să caute protecție la făptură, mai ales să folosească orice mijloace jalnice pentru propria siguranță, pentru că prin aceasta se contrazic pe ei înșiși și propria lor încredere. Nu că cei care depind de Dumnezeu nu trebuie să folosească mijloace potrivite pentru păstrarea lor și nu trebuie să le fie rușine să facă astfel; dar, atunci când este în joc cinstea lui Dumnezeu, mai degrabă s-ar expune pe sine decât să facă ceva în detrimentul acesteia, care ar trebui să ne fie mai scumpă decât viețile noastre. Henry examinează măsurile atente luate de Ezra cu comorile sfinte. Avem aici o relatare a grijii deosebite pe care a avut-o Ezra față de comoara pe care o avea cu el, ce aparținea sanctuarului lui Dumnezeu. Observă, 1. După ce a încredințat păstrarea ei lui Dumnezeu, a încredințat-o unor oameni potriviți, a căror treabă era să o păzească, deși fără Dumnezeu ar fi vegheat în zadar. Notă: Rugăciunile noastre trebuie întotdeauna însoțite de strădaniile noastre; grija pentru Evanghelia lui Hristos, Biserica și rânduielile sale nu trebuie lăsată atât de mult cu el, încât să nu fie încredințată și unor oameni credincioși, 2 Tim. 2,2. 2. După ce s-a rugat lui Dumnezeu să păstreze toată substanța pe care o aveau cu ei, se arată deosebit de preocupat de acea parte care aparținea casei lui Dumnezeu și era o jertfă adusă lui. Ne așteptăm ca Dumnezeu, prin providența sa, să păstreze ceea ce ne aparține nouă? Să păstrăm, prin harul său, ceea ce îi aparține lui. Să fie cinstea și interesul lui Dumnezeu grija noastră; și atunci ne putem aștepta ca viețile și mângâierile noastre să fie ale sale. Observă, (1.) Persoanele cărora le-a încredințat darurile casei lui Dumnezeu. Doisprezece preoți de seamă și tot atâția leviți a numit pentru această încredere (v. 24, 30), care erau legați prin slujba lor să aibă grijă de lucrurile lui Dumnezeu și aveau într-un mod deosebit să beneficieze de aceste comori sfinte. Ezra le spune de ce a pus acele lucruri în mâinile lor (v. 28): Voi sunteți sfinți pentru Domnul, vasele sunt de asemenea sfinte; și cine este mai potrivit să aibă grijă de lucrurile sfinte decât persoanele sfinte? Cei care au demnitatea și cinstea preoției trebuie să ia împreună cu ele încrederea și datoria ei. Profetul prevestește întoarcerea poporului și slujitorilor lui Dumnezeu din Babilon, când dă porunca solemnă (Isaia 52,11): Fiți curați voi, care purtați vasele Domnului. (2.) Marea exactitate cu care a așezat această încredere în mâinile lor: Le-a cântărit argintul, aurul și vasele (v. 25), pentru că se aștepta să le primească înapoi cântărite. În orice încredere, dar mai ales în cele sfinte, trebuie să fim punctuali și să păstrăm o înțelegere dreaptă de ambele părți. În vremea lui Zorobabel vasele au fost predate după număr, aici după greutate, ca toate să fie la dispoziție și să se vadă ușor dacă lipsește vreunul, pentru a arăta că cei încredințați cu lucruri sfinte (ca toți administratorii tainelor lui Dumnezeu) sunt datori să-și amintească, atât la primirea încrederii, cât și la descărcarea ei, că vor trebui curând să dea o socoteală foarte amănunțită de ea, ca să fie credincioși față de ea și astfel să-și dea socoteala cu bucurie. (3.) Îndemnul pe care li l-a dat cu aceste comori (v. 29): „Vegheați și păziți-le, ca să nu se piardă, nici să nu fie risipite, nici amestecate cu celelalte articole. Păstrați-le împreună; păstrați-le deoparte; păstrați-le în siguranță, până le veți cântări în templu, înaintea oamenilor de seamă de acolo”, arătând prin aceasta cât de mult era datoria lor să fie atenți și credincioși și cât de mare le-ar fi cinstea să fie găsiți astfel. Astfel, când Pavel îl încredințează lui Timotei comoara Evangheliei, îi poruncește să o păstreze până la arătarea lui Isus Hristos și arătarea sa înaintea lui pentru a da socoteală de încrederea sa, când credincioșia sa îi va fi cunună.
Considerați

Consideră

Henry încheie relatarea recunoscând grija providențială a lui Dumnezeu de-a lungul întregii călătorii. I. Că Dumnezeul său a fost bun și a recunoscut bunătatea sa: Mâna Dumnezeului nostru a fost peste noi, ca să ne însuflețească pentru întreprinderea noastră. Lui îi datorau, 1. Că au fost păziți în călătoria lor și nu au fost toți nimiciți; căci erau dușmani care îi pândeau pe cale ca să le facă vreun rău sau, cel puțin, ca Amalec, să lovească pe cei din urmă dintre ei, dar Dumnezeu i-a ocrotit, v. 31. Chiar primejdiile obișnuite ale călătoriilor sunt de așa fel încât ne obligă să sfințim ieșirea noastră prin rugăciune și întoarcerile noastre în pace prin laudă și mulțumire; cu atât mai mult trebuie ca Dumnezeu să fie astfel privit într-o expediție atât de primejdioasă cum a fost aceasta. 2. Că au fost aduși în siguranță la capătul călătoriei, v. 32. Cei care și-au așezat cu statornicie fețele spre noul Ierusalim să înainteze și să persevereze până la sfârșit până vor apărea înaintea lui Dumnezeu în Sion și vor afla că cel care a început lucrarea cea bună o va desăvârși.
Răspunde
1. Unde te-ar putea chema Dumnezeu să faci un pas înainte chiar când alții ezită? 2. Cum provoacă refuzul lui Ezra de a cere o escortă militară propriile tale tipare de căutare a siguranței? 3. Ce încredere sfântă ți-a pus Dumnezeu în mâini și care necesită atât rugăciune, cât și administrare credincioasă?
Roagă-te
Părinte milostiv, așa cum ai călăuzit poporul Tău cu providență și protecție suverană la întoarcerea lor la Ierusalim, învață-ne să Te căutăm mai întâi prin rugăciune și post în fiecare pas. Trezește inimi voitoare printre noi ca să păzească comorile Cuvântului Tău și ale misiunii, bazându-ne nu pe puterea lumească, ci doar pe puterea Ta. Prin Duhul Tău, fă-ne îndrăzneți să ne încredem și să vestim credincioșia Ta până la revenirea lui Hristos. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →