Eterniseed › Curriculum › 2 Timotei
Încrederea Sfântă Păstrată cu Statornicie
Deschidere
În scrierile ei din The Acts of the Apostles, Ellen G. White deschide scenele finale ale lucrării apostolului Pavel, inspirându-se din a doua sa scrisoare către Timotei. Cuvintele ei ne invită în tăria liniștită a unuia care înfruntă judecata lui Nero, dar își ține ochii pe arătarea lui Hristos. Prin aceste pagini întrevedem conflictul final al marii controverse și speranța binecuvântată care susține fiecare martor credincios. Reflecțiile lui White ne cheamă să ne considerăm propria încredere sfântă în aceste zile de pe urmă. Sfatul ei rămâne o lumină constantă pentru cei care ar predica Cuvântul la timp și în afara timpului.
Citește
Citire
Ne întoarcem acum la capitolul al patrulea din a doua epistolă către Timotei. Să lăsăm cuvintele Scripturii să se odihnească pe inimă, pe măsură ce Pavel, aproape de sfârșitul alergării sale, îl îndeamnă pe Timotei să predice Cuvântul și să păstreze credința. Citește cu încetineală, ascultând glasul Mântuitorului care l-a chemat pe apostol și care ne cheamă și pe noi astăzi.
Studiu
White ne conduce mai întâi în sala de judecată și în celula care îl aștepta pe Pavel după mărturia sa.
În această ultimă scrisoare către Timotei, Pavel a ridicat înaintea lucrătorului mai tânăr un ideal înalt, arătând îndatoririle care îi reveneau ca slujitor al lui Hristos. Ilustrație © Pacific Press Publ. Assoc. Din sala de judecată a lui Cezar, Pavel s-a întors în celula sa, dându-și seama că nu și-a câștigat decât un scurt răgaz. Știa că dușmanii săi nu vor avea odihnă până nu îi vor pricinui moartea. Dar știa de asemenea că pentru o vreme adevărul triumfase. A fi proclamat un Mântuitor răstignit și înviat înaintea mulțimii mari care îl ascultase fusese în sine o biruință. În ziua aceea începuse o lucrare care avea să crească și să se întărească și pe care Nero și toți ceilalți vrăjmași ai lui Hristos aveau să caute în zadar s-o împiedice sau s-o distrugă.Ea arată apoi refuzul de-o viață al apostolului de a se rușina de Acela pe care odinioară Îl persecutase.
De-a lungul îndelungatei sale slujiri, Pavel nu ezitase niciodată în credincioșia sa față de Mântuitorul său. Oriunde s-ar fi aflat – fie înaintea fariseilor încruntați sau a autorităților romane; fie înaintea mulțimii înfurioate din Listra sau a păcătoșilor condamnați din temnița macedoneană; fie discutând cu marinarii cuprinși de panică pe corabia naufragiată sau stând singur înaintea lui Nero ca să-și pledeze cauza – el nu se rușinase niciodată de cauza pe care o susținea. Singurul mare scop al vieții sale creștine fusese să-L slujească pe Acela al cărui nume îl umpluse odinioară de dispreț; și de la acest scop nici o împotrivire sau prigoană nu fusese în stare să-l abată. Credința sa, întărită prin efort și curățită prin jertfă, îl susținea și îl întărea.White ne pune apoi înaintea ochilor îndemnul solemn pe care Pavel l-a dat lui Timotei înaintea lui Dumnezeu și a lui Hristos.
Pavel știa că înaintea bisericii era o vreme de mare primejdie. Știa că o lucrare credincioasă și plină de râvnă va trebui să fie făcută de cei lăsați la conducerea bisericilor; și i-a scris lui Timotei: 'Te îndemn deci înaintea lui Dumnezeu și a Domnului Isus Hristos, care va judeca viii și morții la arătarea și împărăția Sa; predică Cuvântul; fii gata la timp și în afara timpului; mustră, ceartă, îndeamnă cu toată îndelunga răbdare și învățătura.'
Considerați
Cugetare
White ne îndreaptă inimile spre crucea care l-a susținut pe Pavel prin fiecare conflict și părăsire.
Viața lui Pavel era o exemplificare a adevărurilor pe care le învăța și în aceasta stătea puterea sa. Inima sa era plină de un simțământ adânc și statornic al responsabilității sale, și lucra în strânsă comuniune cu Acela care este izvorul dreptății, al îndurării și al adevărului. Se agăța de crucea lui Hristos ca singura sa garanție a succesului. Dragostea Mântuitorului era motivul nepieritor care îl susținea în conflictele cu sine și în luptele împotriva răului, pe măsură ce în slujba lui Hristos înainta împotriva dușmăniei lumii și a împotrivirii vrăjmașilor săi.
Răspunde
Răspuns
Unde în propria ta viață este încrederea sfântă cel mai în primejdie de a fi lăsată deoparte? Cum întărește speranța arătării lui Hristos puterea ta de a îndura asprimea ca un bun ostaș? În ce feluri liniștite poți, asemenea lui Onisifor, să-i înviorezi pe cei care suferă pentru adevăr?
Roagă-te
Rugăciune
Tată Ceresc, ține-ne statornici în sfânta încredințare a Cuvântului Tău, ca să-l propovăduim cu răbdare și dragoste, fără să ne rușinăm de mărturia Ta. Întărește fiecare inimă obosită să îndure, ca să ne sfârșim alergarea cu bucurie, privind spre binecuvântata nădejde a venirii grabnice a lui Hristos și cununa neprihănirii. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →