← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Numeri

Numeri 23-24 — cu Maclaren

Numeri 23-24Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Astăzi ne întoarcem la clasicul lui Alexander Maclaren Expositions of Holy Scripture pentru o privire atentă asupra capitolelor 23 și 24 din Numeri. Maclaren ne atrage în povestea ciudată a lui Balaam, ale cărui cuvinte înalte și compromisuri ascunse vorbesc încă fiecărei inimi care cunoaște adevărul dar se luptă să-l trăiască. Expunerea sa contrastează viziuni înalte cu un sfârșit tragic, expunând prăpastia dintre dorință și faptă. Pe măsură ce ascultăm, suntem invitați să ne examinăm propriile convingeri, întrebându-ne dacă ele ne modelează pașii sau pur și simplu se pierd. Această lecție ne cheamă la o autoexaminare sinceră și la o predare mai profundă.
Citește

Citire

Pune deoparte câteva clipe liniștite pentru a citi Numeri 23 și 24 încet. Observă oracolele lui Balaam, binecuvântările repetate care curg de pe buzele sale reticente și scenele finale care îi dezvăluie adevăratul sfârșit. Lasă cuvintele antice să se așeze; observă cum binecuvântarea și avertizarea stau una lângă alta. Cere Duhului să-ți deschidă inima la ceea ce aceste capitole expun despre cunoaștere, dorință și ascultare.
Studiu
Maclaren începe prin a reflecta asupra a două imagini contrastante din narațiune. Reflectează asupra acestor două imagini. Ia prima scenă. Un profet care cunoaște pe Dumnezeu și voia Sa stă pe vârful muntelui și, privind în valea de dedesubt, cu copacii săi de salcâm și râul iute, se întind corturile lui Israel. Le vede și știe că sunt 'un popor pe care Domnul l-a binecuvântat'. Aduc acolo să blesteme, 'îi binecuvântează cu totul'; și pe măsură ce privește rândurile lor ordonate și vede ceva din viitorul minunat care le stătea înainte, mintea i se umple de gândul la toată binecuvântarea acelei națiuni drepte, iar suspinul dorinței îi vine pe buze: 'Să fiu cu ei în viață și în moarte; să nu am nici o cinste mai înaltă, nici un sfârșit mai liniștit decât să mă culc și să mor ca unul dintre poporul ales, cu amintiri ale unei mâini divine care m-a ocrotit de-a lungul trecutului și speranțe liniștite că aceeași mână mă va ține în marele întuneric!' O aspirație evlavioasă, o dorință vrednică! El prezintă apoi a doua scenă a întâlnirii finale a lui Balaam. Privește cealaltă imagine. Madianul a sedus pe Israel la idolatrie și la tovarășul ei constant, păcatul senzual. Bătrânul legiuitor are ca ultimă realizare pedepsirea idolatruilor. 'Răzbună pe copiii lui Israel de madianiți, apoi vei fi adunat la poporul tău.' Așa că fiecare seminție își dă contingentul la luptă, iar sub Phinehas cel aprig și prompt, a cărui suliță lovise deja pe unul dintre principalii vinovați, pornesc. Foc și sabie, pustiire și victorie le marchează drumul. Prinții Madianului cad înaintea năvălirii rapide a invadatorilor născuți în deșert. Și - tristă, ciudată companie! - printre ei este 'omul care a văzut viziunea Celui Atotputernic și a cunoscut cunoașterea Celui Preaînalt'! cel care învățase pe Moab cele mai curate lecții de morală și pe Madian, vai! practica celei mai josnice desfrânări; cel care văzuse de departe 'sceptrul ridicându-se din Israel și Steaua din Iacov'; cel care dorise să 'moară moartea celui drept'! Asaltul oștirii răzbunătoare, cu 'strigătul unui rege' în mijlocul ei; teroarea fugii, dezordinea pustiirii și vărsării de sânge și, în final, împunsătura rapidă a sabiei ascuțite israeliene în vreo mână puternică, iar părul cărunt stropit cu sângele său - acestea au fost cele la care a ajuns omul care odinioară rostise dorința cinstită: 'Lasă-mă să mor moartea celui drept și să fie sfârșitul meu ca al lui'! Maclaren extrage prima lecție solemnă din aceste scene. I. Există cu siguranță o lecție solemnă pentru noi toți aici - privind pericolul unor simple dorințe și convingeri religioase vagi pe care nu le permitem să ne determine conduita. El insistă asupra punctului despre cunoașterea care nu modelează viața. Dar toată această cunoaștere, la ce i-a folosit lui Balaam? El știe despre Dumnezeu: caută oare să-L slujească? El predică morală Moabului și învață Madianul să 'învețe pe copiii lui Israel să comită desfrânare'. El știe ceva despre binecuvântarea morții 'unui om drept' și poate vede vag porțile strălucitoare dincolo - dar cum se sfârșește totul? Ce prăpastie între cunoaștere și viață!
Considerați

Considerare

Maclaren încheie îndemnând cititorii să treacă de la dorință la acțiune. Să fie încheierea o scurtă imagine a unei morți drepte. Și oh! dacă simți că este binecuvântat, atunci lasă acea dorință să te conducă la Hristos și toate vor fi bine. Adu-ți aminte că Bunyan a văzut o cărare laterală spre iad la ușa cetății cerești. Adu-ți aminte cum s-a sfârșit Balaam și este expus în Noul Testament ca un om rău și tipul învățătorilor falși. În cele din urmă, ferește-te de cunoașterea care nu este activă în conduită, de convingerile care sunt neglijate și trec, de dorințele vagi care nu duc la nimic.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața mea țin convingeri clare care nu mi-au schimbat încă alegerile zilnice? Ce dorințe spirituale vagi am lăsat neîmplinite? Cum voi răspunde astăzi la prăpastia dintre ceea ce știu și cum trăiesc?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, îți mulțumim pentru oglinda Scripturii care ne dezvăluie atât dorințele cât și eșecurile noastre. Dă-ne har să trecem dincolo de simpla cunoaștere și de dorințele trecătoare la ascultare din toată inima. Acolo unde convingerile s-au tocit, trezește-le din nou. Acolo unde dorințele au rămas inactive, trezește-ne la acțiune. Povestea lui Balaam să ne avertizeze și speranța unui sfârșit drept să ne apropie de Hristos, în al cărui nume ne rugăm. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →