← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Numeri

Numeri 35-36 — cu Barnes

Numeri 35-36Notele lui Albert Barnes la Biblie20 min
Deschidere
Astăzi deschidem Notele lui Albert Barnes despre Biblie pentru un studiu atent al capitolelor 35 și 36 din Numeri. Aceste capitole finale ale cărții stabilesc cetățile de refugiu, reglementările care guvernează omuciderea din neglijență și așezarea finală a moștenirilor tribale. Expunerea precisă verset cu verset a lui Barnes ajută biserica să vadă atât ordinea practică pe care Dumnezeu a dat-o lui Israel, cât și tiparele evanghelice mai profunde încorporate în lege. În timp ce ascultăm comentariile sale măsurate, ne rugăm ca același Duh care a călăuzit darea legii să ne deschidă inimile la instrucțiunile sale durabile pentru credință și viață.
Citește

Citire

Să citim acum Numeri 35 și 36 într-un spirit de reverență și așteptare. Aceste capitole consemnează poruncile Domnului cu privire la cetățile levitice, cele șase cetăți de refugiu și păstrarea moștenirii fiecărui trib. Pe măsură ce textul este citit, să luăm aminte atât la statutele concrete date lui Israel, cât și la principiile de dreptate, milă și sfințenie care le stau la temelie.
Studiu
Barnes începe prin a trata terenurile de pășunat atribuite leviților. Versetul 2. Suburbii - Mai degrabă, 'terenuri de pășunat', necesare pentru vitele lor mari, pentru oile și caprele lor și pentru toate fiarele lor oricare ar fi ele Numeri 35:3. Barnes consideră apoi cetățile levitice alese ca locuri de refugiu. Versetul 6. Cetățile levitice erau într-un mod special ale Domnului; și de aceea locurile de refugiu, unde ucigașul din neglijență putea rămâne sub protecția unei instituții speciale concepute de mila divină, au fost alese în mod potrivit dintre ele. Fără îndoială, preoții și leviții ar fi fost persoanele cele mai potrivite să administreze legea în cazurile îndoielnice care ar fi apărut cu siguranță: compară nota la Numeri 35:24. Barnes explică apoi slujba și limitele răzbunătorului de sânge. Versetul 12. Răzbunătorul - Ebraică גאל ga'al, un termen al cărui sens original este nesigur. Însăși obscuritatea etimologiei sale mărturisește despre vechimea slujbei pe care o denumește. Această slujbă se întemeia pe principiul din Geneza 9:6: 'Cine va vărsa sânge de om, sângele lui să fie vărsat de om'. Codul nescris al Orientului acorda celui mai apropiat rudă al unui om ucis dreptul de a răzbuna sângele vărsat. O astfel de justiție rudimentară implica în mod necesar rele grave. Nu oferea persoanei acuzate de crimă nicio ocazie de a-și dovedi nevinovăția; nu recunoștea nicio deosebire între omor, omucidere din neglijență și omucidere accidentală; perpetua vendetele de familie, răzbunătorul de sânge putând fi tratat la rândul său ca ucigaș de către rudele omului pe care îl ucisese. Aceste neajunsuri nu puteau fi înlăturate cât timp nu exista un guvern central, dar puteau fi atenuate; și tocmai acest lucru era scopul instituției din text (compară Exodul 21:13). Printre triburile arabe, care nu se află sub controlul niciunei autorități centrale, practica răzbunării de sânge subzistă în toată forța ei până în ziua de azi. Adunarea - adică o curte locală, formată din bătrânii cetății Iosua 20:4.
Considerați

Considerare

Barnes scoate în evidență semnificația tipologică a morții marelui preot. Rânduielile făcute aici servesc să marcheze gravitatea faptei de omucidere din neglijență, chiar când nu este premeditată; și neplăcerile care decurg din ele cădeau, cum este drept și echitabil, asupra celui care a săvârșit fapta. Până la moartea marelui preot - Moartea ispășitoare a Mântuitorului și-a aruncat umbra înainte pe cartea de statute a Legii și pe analele istoriei evreiești. Marele preot, ca cap și reprezentant al întregii familii alese a mijlocitorilor preoțești, ca fiind încredințat în mod exclusiv cu unele dintre principalele funcții preoțești, ca fiind singurul privilegiat să facă ispășire anuală în Sfânta Sfintelor și să obțină, de la Urim și Tumim cele tainice, revelații speciale ale voii lui Dumnezeu, era, în mod preeminent, un tip al lui Hristos. Și astfel moartea fiecărui mare preot succesiv prefigura acea moarte a lui Hristos prin care captivii urmau să fie eliberați și aducerea aminte a fărădelegilor să înceteze. Barnes încheie insistând că prezența Domnului în mijlocul poporului Său guvernează fiecare statut. Versetul 34. Căci Eu, Domnul, locuiesc... - Un protest energic împotriva oricărei promulgări sau relaxări a legilor de către oameni pentru propria lor comoditate particulară.
Răspunde

Răspuns

Cum adâncește prevederea refugiului din aceste capitole recunoștința ta pentru mila găsită în Hristos? În ce fel subliniază interzicerea răscumpărării pentru omor sfințenia vieții omenești astăzi? Ce pași poți face pentru a onora atât dreptatea, cât și mila în propriile tale relații și comunitate?
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule plin de har, Te lăudăm pentru refugiul pe care l-ai rânduit în Legea Ta, prefigurând siguranța găsită numai în Hristos, marele nostru Mare Preot, al cărui sânge ispășește păcatul. Prin Duhul Tău, adâncește în noi venerația față de viața pe care ne-ai dat-o și păzește-ne de orice ocolire a sfintei Tale dreptăți. Formează în noi o încredere statornică în promisiunile Tale și o dependență deplină de Evanghelia care ne asigură moștenirea veșnică. Amin.

Notele lui Albert Barnes la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →