Eterniseed › Curriculum › Ezechiel
Râul Vieții și Cetatea al Cărui Nume Este 'Domnul Este Acolo'
Deschidere
Cartea se încheie la un râu. De sub pragul templului, apa iese spre răsărit — un firicel care se adâncește, pe măsură ce un om îl măsoară, de la glezne la genunchi, la șolduri, la un torent pe care nimeni nu-l poate traversa, și oriunde merge vindecă, iar pe malurile sale cresc copaci al căror rod este hrană și ale căror frunze sunt leac. Fericitul Teodoret al Cirului citește acest râu așa cum l-a citit întotdeauna Biserica: apa dătătoare de viață a botezului și a Duhului Sfânt, curgând de la Hristos în toată lumea, 'adevărata curățire a sufletelor, aceea care vine din apă și din Duh'. Și apoi cartea se încheie cu un nume. Prorocul măsoară cetatea restaurată, îi așază cele douăsprezece porți și se sfârșește cu cuvântul care este mângâierea întregii prorocii: numele cetății va fi 'Domnul este acolo'. Teodoret citește dincolo de pietrele oricărei Ierusalim pământești spre adevărata slavă a cetății — locuința lui Dumnezeu cu poporul Său în Hristos, Ierusalimul ceresc. Astfel, prorocul exilului, care a văzut slava plecând și cetatea căzând, primește la urmă o viziune a apelor vindecătoare și a unei cetăți unde Dumnezeu Însuși este prezent. Râul și Numele: așa se încheie Ezechiel, iar Biserica se încheie cu el în nădejde.
Citește
Citire
Citește Ezechiel 47–48 — 'apa ieșea de sub pragul casei spre răsărit'; omul care măsura îl conducea pe proroc prin apă până la glezne, la genunchi, la șolduri, până când 'a devenit un torent foarte mare, pe care nu-l putea traversa nimeni'; pe fiecare mal, 'copaci de tot felul purtând rod'; râul coborând să vindece marea, 'tot sufletul viu al făpturilor care mișună… acolo va trăi'; pescarii și locul de uscat al năvoadelor; și copacii ale căror 'frunze nu vor cădea… și rodul lor va fi spre hrană, iar producția lor spre vindecare'. Apoi capitolul patruzeci și opt: pământul împărțit semințiilor și prozeliților care locuiesc printre ei; partea pusă deoparte pentru preoți, fiii lui Țadoc; cetatea cu douăsprezece porți, câte trei pe fiecare latură; încheierea cărții — 'Numele cetății, din ziua în care va fi, va fi numele ei' — cetatea al cărei nume este 'Domnul este acolo'.
Studiu
Teodoret citește râul fără ezitare ca harul botezului și al Duhului. După ce i s-au arătat jertfele care curățesc doar în chip, prorocului i se arată acum adevărata curățire:
este învățat adevărata curățire a sufletelor, aceea care vine din apă și din Duh.Iar izvorul acelei ape este Însuși Hristos, născut din Fecioară și revărsând nașterea cea nouă asupra lumii:
Hristos după trup din David, arătându-Se din pântecele feciorelnic ca din anumite uși dumnezeiești, a dăruit lumii locuite nașterea din nou prin apă și prin Duh.Adâncirea apei — glezne, genunchi, șolduri, un torent de netrecut — Teodoret o citește ca răspândirea Evangheliei de la puțini la tot pământul, iar cele patru măsurători ca cele patru Evanghelii. Și unde râul trece de la iudei și curge spre neamuri, el vede însăși istoria mântuirii:
a înaintat spre neamuri și udă cea mai mare și mai frumoasă grădină a bisericilor.Copacii de pe maluri, purtând rod și vindecare, sunt sfinții, roditori și veșnic verzi; 'rodul lor va fi spre hrană, iar producția lor spre vindecare'. Fiecare picătură a acestui râu curge spre Hristos și Biserica Sa.
Considerați
Considerare
Râul este pentru oricine va veni la el. Teodoret enunță făgăduința la fel de limpede ca prorocul:
Căci oricine, zice, se va bucura de apele mântuitoare va dobândi mântuirea.Iar pământul viziunii este împărțit nu doar lui Israel, ci și prozeliților care locuiesc printre ei — un semn, în citirea lui Teodoret, că moștenirea lui Dumnezeu se deschide neamurilor care se alătură poporului Său. Astfel, capitolele finale adună toată lumea în vindecarea acestui râu. Apoi vine ultimul cuvânt al cărții și este un cuvânt al locuirii. Cetatea restaurată este măsurată, cele douăsprezece porți ale ei sunt așezate, iar prorocul se încheie cu numele ei. Teodoret nu ne va lăsa să micșorăm acel nume la pietrele Ierusalimului lui Zorobabel sau al lui Irod; zidirea cetății pământești, arată el, arată dincolo de sine, căci Legea și umbrele ei sunt împlinite și depășite în Hristos — 'Hristos Paștele nostru a fost jertfit pentru noi'. Adevărata slavă a cetății este să fie locul unde Dumnezeu locuiește cu poporul Său. Aceasta este mângâierea spre care s-a îndreptat întreaga prorocie: de la o slavă care a plecat, printr-o slavă care s-a întors, la o cetate al cărei nume este 'Domnul este acolo'. Exilul se sfârșește la locuința lui Dumnezeu cu omul.
Răspunde
Răspuns
Vino la râu. Este cea mai simplă invitație din toată Scriptura și cea mai adâncă: apa curge de la pragul casei lui Dumnezeu, se adâncește dincolo de orice măsură, vindecă oriunde merge și 'oricine se va bucura de apele mântuitoare va dobândi mântuirea'. În botez ai fost adus în acest șuvoi; în Duh ești ținut în el; în pocăință te întorci la el când ai rătăcit. Nu sta pe malul unui râu menit să te poarte. Și apoi devino un copac pe malurile lui — înrădăcinat în apă, purtând rod nu o dată pe an, ci lună de lună, frunzele tale nerăpindu-se, viața ta fiind hrană și vindecare pentru alții. Sfinții sunt astfel de copaci pentru că nu sunt evlavioși 'doar în sărbători, ci neîncetat'. Lasă apele pe care le-ai primit să te facă roditor, verde și de folos oamenilor pe care Dumnezeu îi pune lângă tine. Mai presus de toate, pune-ți nădejdea unde o pune cartea — pe cetatea al cărei nume este 'Domnul este acolo'. Oricare ar fi exilul în care te afli, oricare slavă ar părea că a plecat, sfârșitul poveștii este Dumnezeu locuind cu poporul Său. Trăiește spre acea Cetate. Domnul este acolo și vrea ca și tu să fii acolo.
Roagă-te
Rugăciune
O, Hristoase Dumnezeul nostru, Care din pântecele feciorelnic ca din uși dumnezeiești ai dăruit lumii nașterea din nou prin apă și prin Duh: Ai deschis în Biserica Ta un râu care vindecă oriunde merge și ai făgăduit că oricine se va bucura de apele mântuitoare va dobândi mântuirea. Ține-mă în acel șuvoi viu; spală-mă din nou în apele pocăinței când am rătăcit și fă-mă un copac pe malurile lui — înrădăcinat în harul Tău, roditor lună de lună, frunzele mele nerăpindu-se, ca viața mea să fie hrană și vindecare pentru cei pe care îi așezi lângă mine. Ai udat cea mai frumoasă grădină a bisericilor; numără-mă printre copacii ei. Și pune-mi nădejdea, Doamne, pe cetatea al cărei nume este 'Domnul este acolo', Ierusalimul cel ceresc unde locuiești cu poporul Tău; ca, după ce am văzut că nicio slavă nu pleacă de la mine pentru totdeauna, să ajung la urmă la acea Cetate unde Tu ești prezent și să rămân cu Tine. Căci Tu ești mântuirea și locuința tuturor celor ce nădăjduiesc în Tine, Hristoase Dumnezeul nostru, Căruia împreună cu Tatăl Tău și cu Duhul cel prea-sfânt să-I fie slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →