← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 67-68 — cu Ioan Calvin

Psalmii 67-68Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
În orele liniștite ale devoțiunii zilnice ne apropiem de glasul lui Ioan Calvin, a cărui expunere atentă a Scripturii continuă să călăuzească Biserica. Comentariul său asupra Psalmilor deschide ferestre spre îndurările legământului lui Dumnezeu care se întind de la Israelul antic până la marginile pământului. Calvin ne arată cum Duhul îi conduce pe credincioși să se roage pentru binecuvântare care va revărsa asupra fiecărei națiuni. Pe măsură ce ascultăm, suntem invitați să urmăm aceeași cale de laudă și încredere pe care el a urmat-o cu secole în urmă. Fie ca aceste reflecții să ne întărească inimile și să ne lărgească viziunea asupra împărăției lui Dumnezeu astăzi.
Citește

Citire

Acum deschidem paginile Psalmilor 67 și 68. Aceste cântări celebrează calea mântuitoare a lui Dumnezeu făcută cunoscută printre toate popoarele și faptele Sale puternice în favoarea aleșilor Săi. Citiți cu încetineală, lăsând cuvintele să vă modeleze rugăciunile pentru națiuni și încrederea voastră în ocrotirea Domnului. Observați cum psalmistul trece de la cerere la laudă și de la amintirea izbăvirii la așteptarea plină de bucurie. Lăsați Duhul să vă pregătească mintea pentru perspectivele pe care le va aduce Calvin.
Studiu
Calvin începe prin a aborda rugăciunea pentru binecuvântarea divină asupra evreilor. 1 Dumnezeule, îndură-Te de noi și binecuvântează-ne Psalmul conține o profeție despre împărăția lui Hristos, sub care întreaga lume urma să fie adoptată într-o relație privilegiată cu Dumnezeu; dar psalmistul începe prin a se ruga pentru binecuvântarea divină, în mod deosebit asupra evreilor. Ei erau întâii-născuți (Exod 4:22) și binecuvântarea urma să se termine mai întâi asupra lor, iar apoi să se răspândească la toate națiunile înconjurătoare. Am folosit modul imperativ de-a lungul psalmului, așa cum au făcut și alți traducători, deși timpul viitor, care este cel folosit în ebraică, s-ar potrivi suficient de bine, iar pasajul ar putea fi înțeles ca încurajând mințile poporului Domnului să se încreadă în continuitatea și creșterea favorii divine. Cuvintele, totuși, sunt în general construite sub forma unei rugăciuni, și am aruncat pur și simplu aceasta ca o sugestie. Vorbind, așa cum face psalmistul, despre cei care aparțineau Bisericii lui Dumnezeu și nu despre cei care erau în afară, este de remarcat că totuși el urmărește toate binecuvântările pe care le-au primit până la favoarea liberă a lui Dumnezeu; și din aceasta putem învăța că, atât timp cât suntem aici, ne datorăm fericirea, succesul și prosperitatea în întregime aceleiași cauze. Fiind așa, cum ar putea cineva să creadă că anticipează bunătatea Sa prin meritele proprii? Lumina feței lui Dumnezeu se poate referi fie la simțământul iubirii Sale revărsate în inimile noastre, fie la manifestarea ei efectivă în afară, așa cum, pe de altă parte, se poate spune că fața Lui este acoperită de nori, atunci când trezește spaime în conștiința noastră din cauza păcatelor noastre sau retrage semnele exterioare ale favorii Sale. Despre versetul 2, Calvin scrie: 2 Ca să cunoască calea Ta pe pământ. Aici avem o profeție clară a acelei extinderi a harului lui Dumnezeu prin care neamurile au fost unite într-un singur trup cu posteritatea lui Avraam. Psalmistul se roagă pentru o dovadă vizibilă de favoare care să fie arătată poporului Său ales, care ar putea atrage neamurile să caute participarea la aceeași nădejde binecuvântată. [4] Prin calea lui Dumnezeu se înțelege legământul Său, care este izvorul sau izvorul mântuirii și prin care S-a descoperit în caracterul de Tată poporului Său antic și mai clar mai târziu sub Evanghelie, când Duhul înfierii a fost revărsat în mai mare măsură. [5] În consecință, Îl găsim pe Hristos Însuși spunând, Calvin se îndreaptă apoi spre chemarea ca toate popoarele să-L laude pe Dumnezeu. 3 Să Te laude popoarele, Dumnezeule! După ce a vorbit despre participarea tuturor națiunilor la cunoașterea mântuitoare a lui Dumnezeu, ne spune în continuare că ele vor proclama bunătatea Sa și le îndeamnă la exercițiul recunoștinței. Repetiția folosită arată clar de la sine că face aluzie la un eveniment de un tip nou și fără precedent. Dacă aluzia ar fi fost la o astfel de manifestare a favorii Sale cum o făcea de obicei evreilor, nu am fi căutat aceeași vehemență a expresiei. Mai întâi spune: Să Te laude popoarele; apoi adaugă: Să Te laude toate popoarele. După aceea repetă exclamația încă o dată. Dar menționează în mod potrivit, între timp, bucuria și prilejul care exista pentru ea, deoarece este imposibil să-L lăudăm pe Dumnezeu în mod drept, dacă mințile noastre nu sunt liniștite și vesele -- dacă, ca persoane împăcate cu Dumnezeu, nu suntem însuflețiți de nădejdea mântuirii și 'pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere' nu domnește în inimile noastre (Filipeni 4:7). Cauza atribuită bucuriei indică în mod clar în sine evenimentul chemării neamurilor. Referința nu este la acea guvernare a lui Dumnezeu care este generală în natura ei, ci la acea jurisdicție specială și spirituală pe care o exercită asupra Bisericii, în care nu se poate spune în mod propriu că guvernează pe alții decât pe cei pe care i-a adunat sub stăpânirea Sa prin doctrina legii Sale. Cuvântul dreptate este inserat în laudă a guvernării Sale. Limbaj aproape identic este folosit de Isaia și Mica atunci când vorbesc despre timpurile în care cuvântul mântuirii ar fi răspândit în toată lumea (Isaia 11:4; Mica 4:3).
Considerați

Considerare

Calvin leagă aceasta de bucuria celor drepți în prezența lui Dumnezeu. 3 Dar cei drepți se vor bucura Aici David lasă să se înțeleagă că atunci când Dumnezeu Se arată înfricoșător față de cei răi, aceasta este cu scopul de a asigura eliberarea Bisericii Sale. El pare să contrasteze indirect bucuria despre care vorbește acum cu deprimarea și durerea simțite de oamenii bine intenționați sub domnia lui Saul -- sugerând că Dumnezeu succede un sezon de necaz temporar cu întoarceri de mângâiere, pentru a împiedica poporul Său să fie copleșit de descurajare. Ne lasă de asemenea să deducem că un motiv al acelei bucurii pe care o experimentează este derivat din a ști că Dumnezeu le este binevoitor și Se interesează de siguranța lor. Cuvintele ebraice, mphny, mipne, și lphny, liphne, admit același înțeles; dar cred că psalmistul a intenționat să noteze o distincție. Cei răi fug de prezența lui Dumnezeu, ca ceea ce le inspiră teroare; cei drepți se bucură din nou de ea, deoarece nimic nu-i încântă mai mult decât să gândească că Dumnezeu este aproape de ei. Comentând pasajul, Psalmul 18:26, am văzut de ce prezența divină îi înspăimântă pe unii și îi mângâie pe alții; căci 'cu cel curat Se va arăta curat și cu cel îndărătnic Se va arăta îndărătnic'. O expresie este îngrămădită de psalmist peste alta, pentru a arăta cât de mare este bucuria poporului Domnului și cât de complet îi posedă și le ocupă afecțiunile.
Răspunde

Răspuns

Cum reformulează accentul lui Calvin pe favoarea liberă a lui Dumnezeu felul în care te rogi astăzi pentru binecuvântare? În ce feluri ar putea chemarea ca toate națiunile să-L laude pe Dumnezeu să-ți lărgească propria închinare? Unde simți că Duhul te invită să te odihnești în bucuria care curge din apropierea lui Dumnezeu?
Roagă-te

Rugăciune

O, Părinte îndurător, fă să lumineze fața Ta peste noi și fă cunoscută mântuirea Ta între toate neamurile, ca popoarele să Te laude pentru bogățiile milei Tale suverane și ale credincioșiei legământului Tău. Să dea pământul rodul său sub cârmuirea Ta dreaptă și dă ca fiecare neam să se teamă de Numele Tău și să se bucure de mântuirea pe care ai dăruit-o cu dărnicie prin Hristos. Ține-ne mereu conștienți de dragostea Ta statornică, ca viețile noastre să slăvească numai slava Ta. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →