← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Exodul

Exod 15-16 — cu Coke

Exodul 15-16Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie20 min
Deschidere
În spiritul devoțiunii metodiste timpurii ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Thomas Coke asupra Sfintei Scripturi. Ca asociat de încredere al lui Wesley și primul episcop metodist, Coke a adus atât grijă savantă cât și o caldă pietate evanghelică textului sacru. Tratamentul său asupra Exodului 15-16 ne invită să zăbovim asupra cântecului de triumf al lui Israel, încercarea de la Mara și providența plină de har care a urmat. Prin expunerea sa măsurată suntem atrași să adorăm pe Dumnezeu care eliberează, susține și îndelung rabdă cu poporul Său. Fie ca același Duh care a călăuzit pana lui Coke să ne deschidă inimile pentru a primi Cuvântul cu credință și recunoștință.
Citește

Citire

Cu reverență liniștită să citim cu glas tare capitolele 15 și 16 din Exod. Să auzim cântecul triumfător care se ridică de pe malul îndepărtat al mării, plângerea la apele amare ale Marei și dulceața surprinzătoare care urmează. Să luăm aminte de asemenea la darul manei și la odihna de Sabat pe care Domnul le pune înaintea poporului Său. Să citim încet, îngăduind cuvintelor străvechi să răsune în clipa de față și să trezească încredere proaspătă în Dumnezeu care încă își conduce Biserica peregrină.
Studiu
Coke își începe tratarea capitolului 15 examinând cântarea lui Moise. Versetul 1. Exod 15:1. Atunci a cântat Moise — Aceasta se presupune a fi cea mai veche piesă de poezie autentică existentă în lume, dacă, poate, exceptăm Cartea lui Iov. Cuvintele lui Lameh către soțiile sale, profeția lui Noe despre fiii săi, binecuvântarea lui Iacov asupra celor doisprezece patriarhi sunt toate, după cum au arătat unii scriitori învățați, compuse în metru regulat și de aceea pot fi numite, în această măsură, piese de poezie mai vechi decât cea de față. Dar această cântare a lui Moise are multe alte caracteristici ale poeziei decât metrul simplu: abundă în sentimente sublime, expresii înalte și viguroase și, fără îndoială, a fost adaptată acelei muzici sacre pe care Miriam și femeile au cântat-o. Este de asemenea aplicată scopului adevărat și originar al poeziei: lauda lui Dumnezeu și a faptelor Sale minunate. Au existat diverse conjecturi cu privire la metrul acestei cântări, dar acesta nu este locul pentru a intra în discuția acelui subiect. El trece apoi la reflecții asupra caracterului adevăratei laude. Episcopul Huet este de părere că dansurile în cinstea Dianei, menționate în imnul lui Callimachus către ea, fac aluzie la această parte a istoriei sacre. REFLECȚII. — Rugăciunea și lauda merg de obicei împreună: îndurările pe care le-am dorit în credință le vom recunoaște în cântare; și aceasta este o parte nobilă și însuflețitoare a închinării divine. Nimic nu este o dovadă mai sigură a unei inimi moarte, a unei adunări moarte și a unei Biserici moarte decât neglijența și nepăsarea în a cânta laudele lui Dumnezeu. 1. Moise începe cu triumfurile lui Iehova, a cărui mână dreaptă le-a mântuit. El proclamă cinstea Sa, ca Dumnezeu al puterii suverane, al harului și al iubirii; Mântuitorul poporului Său și Răzbunătorul vrăjmașilor Săi: menționează cu exultare manifestarea recentă a brațului Său puternic și izbucnește într-o întrebare de uimire expresivă: Cine este ca Tine? Observă: (1.) Nu putem, în laudele noastre, să înălțăm îndeajuns numele mare și slăvit al Dumnezeului nostru. (2.) Coke consideră apoi evenimentele de la Mara și copacul care îndulcește apele. Versetul 25. Exod 15:25. Și a strigat către Domnul; și Domnul i-a arătat un copac, etc. — De îndată ce israeliții au simțit cea mai mică neplăcere, au arătat acea dispoziție murmurătoare și nemulțumită care marchează atât de puternic caracterul lor. Murmurările lor împotriva lui Moise, Exod 15:24, erau, în realitate, murmurări împotriva lui DUMNEZEU. Moise, totuși, a fost mai înțelept; și, în rugăciune fierbinte, s-a adresat lui Iehova, care singur poate ajuta în ceasul de strâmtorare. Domnul i-a ascultat rugăciunea și i-a arătat un anumit copac, care probabil avea o eficacitate naturală de a produce scopul dorit; îndulcind aceste ape amare. Este, cred, imposibil să spunem din ce specie era acest copac; și de aceea conjecturile sunt zadarnice. Pliniu (lib. xiv. c. 2.) și alți naturaliști ne informează că există lemn care va produce acest efect: minunea, așadar, a constat probabil în faptul că Iehova i-a arătat lui Moise această specie particulară de lemn.
Considerați

Considerare

Coke îndreaptă capitolul spre aplicarea sa cea mai importantă. și ce putere și bunătate a arătat El în creația ta, în păstrarea ta continuă și, mai presus de toate, în răscumpărarea sufletului tău? Într-adevăr, ce ai avut tu pe care să nu-l fi primit; totuși, cât de mult ai uitat Izvorul Divin al tuturor binecuvântărilor tale? Cât de rar te-ai arătat îndeajuns de recunoscător, căzând în nerăbdare și nemulțumire la cele mai mici dezamăgiri și devenind ingrat față de Dumnezeul tău pentru tot ce ți-a dat, pentru că El a socotit potrivit să rețină, și aceasta poate pentru binele tău cel mai adevărat, ceva ce inima ta iubitoare a dorit prea orb și prea aprins. Dar să observăm că, în timp ce purtarea israeliților zugrăvește, în culori expresive, dispoziția prea generală a omenirii; îndelunga răbdare și blândețea pe care marele Părinte al Universului le-a arătat față de ei oferă sufletului credincios temelia cea mai plăcută pentru mângâiere și nădejde. El încheie subliniind îndurarea răbdătoare a Domnului față de poporul Său adesea ingrat. Îndelung răbdător față de ei, i-a auzit și s-a coborât să le aline plângerile. Deși nevrednici, le-a dat dovezi proaspete ale iubirii Sale și le-a acordat noi favoruri; râvnind, ca să zicem așa, să le câștige afecțiunea și să-i conducă la adevărata fericire. Astfel, binecuvântat Izvor al binelui neepuizat! astfel continui să lucrezi, bogat în îndurare și adevăr, cu noi, făpturile Tale slabe și ofensatoare. Cunoscând slăbiciunea noastră, ești încet la pedeapsă. Deși păcătuim, rabzi: și, revărsând binecuvântări noi peste noi, te străduiești cu har să ne trezești la o rușine sinceră și la o recunoaștere conștientă a greșelilor noastre față de Tine. Atenție la bunăstarea noastră adevărată, pedepsele Tale, nu mai puțin decât binecuvântările Tale, sunt rânduite cu har să o împlinească. Învață-ne să primim fiecare, cu duhul credinței, al smereniei și al iubirii: să discernem mâna Ta îndreptată spre fericirea noastră, fie că dăruiește bine sau rău.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în propria mea poveste a întors Domnul apele amare în dulci și cum am răspuns eu? 2. În ce feluri lauda mea rămâne încă în urma cântecului deplin pe care Moise și Miriam L-au închinat? 3. Cum aș putea primi îndurările de astăzi cu mai multă încredere și mai puține plângeri?
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule milostiv și atotputernic, Te binecuvântăm pentru eliberarea pe care ai săvârșit-o și pentru cântarea pe care ai pus-o în gurile noastre. Iartă iuțeala murmurării noastre și încetineala recunoștinței noastre. Așa cum i-ai arătat lui Moise copacul care a vindecat apele, arată-ne zilnic crucea Fiului Tău, în care orice amărăciune este făcută dulce. Dă-ne inimi ascultătoare ca să umblăm în rânduielile pe care le-ai orânduit, încrezându-ne în Tine pentru sănătatea trupului și a sufletului. Păzește-ne de necredința care uită îndurările Tale de odinioară și învață-ne să ne odihnim mulțumiți sub palmierii providenței Tale până vom ajunge în pământul făgăduinței. Prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →