Eterniseed › Curriculum › 1 Cronici
1 Cronici 12-14 — cu Matthew Henry
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la 1 Cronici 12–14 ne atrage în ascensiunea lentă și constantă a împărăției lui David și restaurarea atentă a închinării adevărate. Henry arată cum Dumnezeu furnizează ajutoare credincioase la fiecare etapă și cum un conducător înțelept plasează chivotul și onoarea Domnului în centrul vieții naționale. Reflecțiile sale ne invită să veghem la aceeași providență constantă și devotament din toată inima în propria noastră umblare cu Dumnezeu astăzi.
Citește
Citire
Acordă-ți timp acum să citești 1 Cronici capitolele 12 până la 14. Observă fluxul constant de războinici care se adună la David, procesiunea plină de bucurie plănuită pentru chivot și momentul sobru când Uzza întinde mâna să-l stabilizeze. Lasă narațiunea să se așeze în inima ta înainte de a ne întoarce la perspectivele lui Henry.
Studiu
Henry începe prin a descrie ajutoarele providențiale care s-au alăturat lui David la Țiclag.
Avem aici o relatare a celor care s-au arătat și au acționat ca prieteni ai lui David, după moartea lui Saul, pentru a aduce revoluția. Toate forțele pe care le avea, în timp ce era persecutat, erau doar 600 de oameni, care serveau drept gărzi; dar, când a venit timpul ca el să înceapă să acționeze ofensiv, Providența a adus mai mulți în ajutorul său. Chiar în timp ce se ținea ascuns din cauza lui Saul (v. 1), în timp ce nu apărea, pentru a invita sau încuraja prietenii și binevoitorii să vină la el (neprevăzând că moartea lui Saul era atât de aproape), Dumnezeu îi înclina și îi pregătea să treacă de partea lui cu ajutoare potrivite. Cei care se încred în Dumnezeu să facă lucrarea Sa pentru ei în felul și timpul Său vor găsi că providența Sa depășește toate previziunile și planurile lor. Războiul era al lui Dumnezeu, iar El a găsit ajutoare ale războiului, a căror promptitudine de a acționa pentru omul pe care Dumnezeu l-a destinat conducerii este consemnată aici spre cinstea lor.Henry examinează apoi declarația inspirată de Duhul a lui Amasai în numele bărbaților din Iuda și Beniamin.
2. Alipirea lor din toată inima de el, v. 18. Amasai a fost purtătorul lor de cuvânt, peste care a venit Duhul Domnului, nu un duh de profeție, ci un duh de înțelepciune și hotărâre, potrivit ocaziei, punând cuvinte în gura lui, nepregătite dinainte, care erau potrivite atât pentru a-l mulțumi pe David, cât și pentru a-i însufleți pe cei care îl însoțeau. Nimic nu putea fi spus mai frumos, mai viu sau mai potrivit ocaziei. Pentru sine și toți asociații săi, (1.) El a mărturisit o alipire foarte cordială de David și de interesele sale, împotriva tuturor celor care i se împotriveau, și o hotărâre de a sta alături de el cu riscul a tot ce îi era drag: Ai noștri suntem, Davide, și de partea ta, fiule al lui Iese. Numindu-l fiu al lui Iese, își aminteau că era descendent direct al lui Nahșon și Salmon, care în zilele lor erau prinți ai seminției lui Iuda. Saul l-a numit astfel cu dispreț (1 Sam. xx. 27; xxii. 7), dar ei vedeau în aceasta cinstea lui. Erau convinși că Dumnezeu era de partea lui; și de aceea, Ai noștri suntem, Davide, și de partea ta. Este bine, dacă trebuie să alegem o parte, să alegem partea celor care țin cu Dumnezeu și pe care Dumnezeu îi are cu ei. (2.) El a dorit prosperitate lui David și cauzei sale, nu bând în sănătate, ci rugându-se pentru pace lui și tuturor prietenilor și binevoitorilor săi: 'Pace, pace să fie cu tine, tot binele pe care ți-l dorește inima, și pace să fie cu ajutoarele tale, printre care dorim să fim socotiți, ca pacea să fie peste noi.' (3.) El i-a asigurat de ajutor din cer: 'Căci Dumnezeul tău te ajută; de aceea dorim ca pacea să fie și de aceea nu ne îndoim că pacea va fi cu tine și cu ajutoarele tale. Dumnezeu este Dumnezeul tău, iar cei care Îl au pe El ca Dumnezeu au fără îndoială pe El ca ajutor în orice vreme de nevoie și primejdie.' Din aceste expresii ale lui Amasai putem lua învățătură cum să mărturisim afecțiunea și credincioșia noastră față de Domnul Isus. Ai Lui trebuie să fim fără rezervă sau putere de revocare. De partea Lui trebuie să fim gata să apărăm și să acționăm. Intereselor Lui trebuie să le fim binevoitori din toată inima: 'Osana! prosperitate Evangheliei și împărăției Sale;' căci Dumnezeul Lui Îl ajută și va continua până va fi doborât toată domnia, căpetenia și puterea care se împotrivesc.Henry trece apoi la propunerea lui David cu privire la chivotul lui Dumnezeu în capitolul 13.
1. Că de îndată ce David a fost bine așezat pe tronul său a avut gânduri cu privire la chivotul lui Dumnezeu: Să aducem chivotul la noi, v. 3. Două lucruri a urmărit prin aceasta: (1.) Să aducă cinste lui Dumnezeu, arătând respect chivotului Său, semnul prezenței Sale. De îndată ce a avut putere în mână, a vrut să o folosească pentru înaintarea și încurajarea religiei. Observă, Trebuie să fie prima și cea mai mare grijă a celor care sunt îmbogățiți și înălțați la cinste să-L cinstească pe Dumnezeu cu cinstea lor și să-L slujească pe El și interesele împărăției Sale printre oameni cu bogăția și puterea lor. David nu a spus: 'Ce lucru pompos voi face acum?' sau 'Ce lucru plăcut?' ci 'Ce lucru evlavios?' (2.) Să aibă mângâierea și binecuvântarea acelui oracol sfânt. 'Să-l aducem la noi, nu numai ca să fim o cinste pentru el, ci ca el să fie o binecuvântare pentru noi.' Cei care Îl cinstesc pe Dumnezeu se folosesc pe ei înșiși. Observă, Este înțelepciunea celor care încep în lume să ia chivotul lui Dumnezeu cu ei, să facă din oracolele Sale sfetnicii lor și din legile Sale regula lor. Cei care încep în frica de Dumnezeu sunt probabil să înainteze în favoarea lui Dumnezeu.
Considerați
Considerare
Henry încheie reflectând asupra bucuriei care a însoțit domnia lui David și a proviziilor făcute pentru cei care s-au adunat.
VIII. Bărbații din Iuda și alții din semințiile învecinate s-au pregătit pentru aprovizionarea taberelor respective când au venit la Hebron, v. 39, 40. Cei care au avut cel mai puțin efort în călătorie la această adunare sau congres al statelor s-au considerat obligați să suporte o cheltuială cu atât mai mare pentru a-i ospăta pe ceilalți, ca să existe o anumită egalitate. O masă nobilă a fost pregătită (a fost pregătită pentru râs, Ecl. x. 19) cu această ocazie, căci era bucurie în Israel, v. 40. Și cu bun temei; căci când cei drepți poartă domnia, cetatea se bucură. Astfel, când tronul lui Hristos este așezat într-un suflet, este sau ar trebui să fie mare bucurie în acel suflet: și provizie este făcută pentru ospătarea lui, nu ca aici pentru două sau trei zile, ci pentru întreaga viață, ba chiar pentru veșnicie.
Răspunde
Răspuns
Unde vezi tu pe Dumnezeu pregătind în tăcere ajutoare pentru lucrarea pe care ți-a dat-o?
Cum ai putea tu, asemenea lui David, să plasezi onoarea Domnului în centrul planurilor tale mai degrabă decât propria ta mângâiere?
În ce domeniu al vieții te invită Domnul să treci de la neglijare la căutare din toată inima?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne al oștirilor, mulțumim Ție pentru providența constantă care l-a ridicat pe David și i-a furnizat inimi binevoitoare. Învață-ne să recunoaștem mâna Ta când sosește ajutorul și să răspundem cu aceeași loialitate pe care a rostit-o Amasai. Pune în noi o prioritate sfântă pentru prezența Ta mai presus de orice altă preocupare. Iartă timpurile când am cercetat prea puțin la chivotul Tău; restaurează în noi o inimă desăvârșită ca să Te căutăm mai întâi. Fie ca casele și adunările noastre să fie marcate de bucuria care a umplut Israelul când David a fost făcut rege, și fie ca acea bucurie să ne îndrepte spre Fiul mai mare al lui David care domnește veșnic. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →