← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Neemia

Neemia 1-2 — cu Simeon

Neemia 1-2Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În cadențele măsurate ale via media, Horae Homileticae a lui Charles Simeon oferă o îndrumare constantă pentru cei care ar sluji Domnului în mijlocul opoziției. Astăzi ne întoarcem la expunerea sa din capitolele 1–2 din Neemia, unde hotărârea liniștită a reformatorului este prezentată ca un model pentru fiecare epocă. Cuvintele lui Simeon ne invită să examinăm atât încrederea cât și zelul care l-au susținut pe Neemia, și să întrebăm cum astfel de haruri pot fi reînnoite în Biserică astăzi. Cu reverență pentru Scriptură și pentru tradiția care o transmite, ne pregătim să ascultăm.
Citește

Citire

Să auzim acum textul sacru însuși. În capitolele 1 și 2 din Neemia, paharnicul lui Artaxerxe primește vești despre zidurile rupte ale Ierusalimului, își varsă sufletul în post și rugăciune, și apoi, întărit de scrisorile regelui, își îndreaptă fața spre cetatea ruinată. Pe măsură ce cuvintele sunt citite, același Duh care l-a mișcat pe Neemia să ne miște inimile să căutăm bunăstarea poporului lui Dumnezeu și onoarea numelui său.
Studiu
Simeon deschide punând înaintea noastră harurile pe care le-a exercitat Neemia. Să vă pun înainte harurile pe care le-a exercitat — În cuvintele pe care tocmai le-am citit, vedem, 1. Încrederea sa — [Nu sunt conștient că Neemia a primit de la Dumnezeu vreo însărcinare anume pentru a se angaja în lucrarea pe care și-a asumat-o, sau vreo promisiune directă de succes: totuși s-a asigurat că Dumnezeu îl va face să prospere. Și aceasta a arătat o încredere potrivită în Dumnezeu. Căci simțea o conștiință că în tot ce întreprinsese, nu căuta niciun interes al său, ci pur și simplu onoarea Dumnezeului său. În orice chestiune pur personală, nu ar fi fost justificat să nutrească o așteptare atât de sigură: dar într-o lucrare ca aceea în care era angajat, și la a cărei continuare era împins de un principiu înalt de iubire față de Dumnezeu, nu putea avea nicio îndoială că va primi din cer o măsură de sprijin care să aducă lucrările sale la un final fericit. El dezvăluie apoi zelul cu care Neemia a întâmpinat fiecare obstacol. Nici prinții dintre popor nu erau deloc dispuși să coopereze cu el într-un efort de a repara ruinele: ei, vai! 'nu și-ar fi pus gâtul la lucrare [Nota: Neemia 3:5 .].' Frații săi din Iuda, de asemenea, care ar fi trebuit să fie primii în lucrare, au descurajat-o, reprezentând sarcina ca fără speranță și imposibilă [Nota: Neemia 4:10 .]. Dușmanii săi în același timp s-au străduit să îi înfrângă întreprinderea, turnând dispreț asupra ei și conspirând, prin toate mijloacele posibile, să o contracareze [Nota: Neemia 4:8 .]. Dar Neemia era hotărât să execute scopul pe care îl concepuse: și în acest scop a pus toate mâinile la lucru, fiecare în propriul său district, pentru ca, printr-un efort mare și simultan, obiectivul dorit să fie atins. Simeon arată apoi cum încrederea și zelul împreună au dus la acțiune hotărâtă. Și întrucât era amenințat de bande înarmate care amenințau să îl distrugă, a înarmat lucrătorii, fiecare cu sabia sau sulița sa, pentru ca ei să fie gata într-o clipă să respingă orice atac care ar putea fi făcut asupra lor; astfel încât, ca să zicem așa, țineau sabia într-o mână și continuau lucrarea cu cealaltă [Nota: Neemia 4:16-18 .]. Aceasta a fost o purtare demnă de un slujitor al Dumnezeului Preaînalt. De fapt, încrederea pe care a exprimat-o și hotărârea pe care a format-o aveau o referință strictă una la cealaltă. Un slujitor al lui Dumnezeu era autorizat să mențină încrederea și era obligat, în dependență de Dumnezeu, să formeze și să execute hotărârea: 'Domnul Dumnezeu va face să prosperăm; de aceea noi, slujitorii săi, ne vom ridica și vom zidi', fără a ține seama de dificultăți, oricât de mari, nici de dușmani, oricât de puternici.] Admirând virtuțile acestui sfânt eminent, procedez, II.
Considerați

Considerare

Simeon încheie apăsând aceleași virtuți asupra Bisericii fiecărei generații. Fără îndoială, cei care nu s-au unit cu Neemia ar fi turnat dispreț asupra eforturilor sale și l-ar fi ridiculizat ca pe un entuziast slab sau rău. Dar există un om în univers care nu îl aplaudă acum? Astfel trebuie să așteptați să fiți ridiculizați acum: dar ziua vine, când Dumnezeu însuși vă va aplauda înaintea universului adunat, și cei care vă condamnă acum vor regreta amar că nu v-au urmat pașii.
Răspunde

Răspuns

Unde în slujirea voastră prezentă aveți cea mai mare nevoie de încrederea lui Neemia că Dumnezeul cerului va face să prospere lucrarea sa proprie? Cum ar putea modela exemplul lucrătorilor înarmați, cu sabia într-o mână și mistria în cealaltă, rezistența voastră zilnică la descurajare? În ce loc ascuns al sufletului vostru vă cheamă acum Domnul să vă ridicați și să zidiți, încrezându-vă în promisiunea sa mai degrabă decât în succesul vizibil?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne al oștirilor, care ai pus în inima slujitorului tău Neemia atât dorința cât și puterea de a reclădi, dă-ne aceeași încredere că vei face să prospere lucrarea pe care ne-ai dat-o să o facem. Păzește-ne de disprețul lumii și de slăbiciunea propriilor noștri frați; înarmează-ne cu Duhul tău, ca să putem lucra cu o mână și lupta cu cealaltă. Așa leagă-ne inimile de cauza ta încât, când ziua arătării tale va răsări, să auzim de pe buzele tale cuvântul de laudă și să intrăm în bucuria Domnului nostru; prin Isus Hristos Mântuitorul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →