← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Matei

Matei 27 — cu Gill

Matei 27Expoziția lui John Gill asupra întregii Biblii20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din Expunerea întregii Biblii a lui John Gill, baptist particular. Pe măsură ce ne întoarcem la capitolul 27 din Matei, tratamentul atent verset cu verset al lui Gill deschide evenimentele solemne ale procesului, trădării și condamnării cu precizie istorică și claritate doctrinară. Expunerea sa ne ghidează prin graba Sanhedrinului, remușcarea lui Iuda și împlinirea profetică în jurul prețului sângelui nevinovat. Lăsați cuvintele lui Gill să lumineze gravitatea acestor ore finale înainte de cruce.
Citește
Instalați-vă într-un spațiu liniștit și citiți Matei 27 încet și cu rugăciune. Lăsați narațiunea deciziei sinedriului, legarea lui Isus și sfârșitul tragic al lui Iuda să se desfășoare fără grabă. Observați greutatea fiecărei acțiuni și împlinirea profeției antice. Reveniți la text după citire pentru a asculta ce subliniază Duhul prin expunerea lui Gill.
Studiu
Gill începe prin a examina momentul și urgența adunării de dimineață a Sanhedrinului. Versetul 1. Când s-a făcut dimineață,.... Sau, de îndată ce s-a făcut ziuă, după cum spune Luca, Luca 22:66. Sanhedrinul fusese treaz toată noaptea, pe care, după ce au mâncat paștele, o petrecuseră prinzându-l, judecându-l și examinându-l pe Isus și pe martorii împotriva lui; și ajunseseră la un vot unanim că el era vinovat de moarte; după care fie l-au scos pe Isus din cameră pentru o vreme, fie au intrat ei înșiși în alta, pentru a consulta ce pași suplimentari ar trebui luați: sau dacă s-au dus acasă la casele lor, s-au adunat foarte repede din nou și s-au întâlnit în templu, unde par să fie, Matei 27:5, cu excepția cazului în care povestea lui Iuda este, prin anticipare, inserată aici; și în camera lor de consiliu, unde l-au condus pe Isus și l-au examinat din nou cu privire la faptul că este Fiul lui Dumnezeu; vezi Luca 22:66, toate acestea arată cât de intenționați erau asupra acestei chestiuni și cu ce nerăbdare și sârguință au urmărit-o; picioarele lor alergau spre rău și se grăbeau să verse sânge. Gill urmărește apoi legarea lui Isus și predarea lui lui Ponțiu Pilat. Versetul 2. Și după ce l-au legat,.... Căpitanul și ofițerii l-au legat când l-au luat prima dată și l-au adus la Ana, iar Ana l-a trimis legat la Caiafa, Ioan 18:12. Poate că a fost dezlegat în timp ce era examinat înaintea marelui preot, sub pretextul libertății de a vorbi pentru sine; sau l-ar fi putut lega mai strâns acum, parțial pentru o mai mare securitate, pe măsură ce trecea prin străzi, și parțial pentru o mai mare ocară; de asemenea, pentru ca el să fie luat imediat ca un răufăcător de judecătorul roman; l-au dus: preoții cei mai de seamă și bătrânii poporului l-au dus, cel puțin prin slujitorii lor, și ei înșiși au fost prezenți în persoană, ca să țină poporul la distanță de a încerca o salvare a lui, pe măsură ce treceau; și ca să-l influențeze pe guvernatorul roman să-l omoare repede; și ca nu cumva el să fie convins să-l elibereze, prin propria sa milă, nevinovăția lui Isus și rugămintea prietenilor săi. Gill continuă cu momentul în care Iuda vede condamnarea și returnează argintul. Versetul 3. Atunci Iuda, care îl trădase,.... Înainte, el este descris ca cel ce va, sau ar trebui, sau îl trădează; dar acum, după ce a săvârșit păcatul oribil, ca cel ce îl făcuse. Când a văzut că el a fost condamnat; adică că Isus a fost condamnat, după cum citesc versiunile siriacă și persană, fie de Sanhedrinul evreiesc, fie de Pilat, fie de amândoi; căci această narațiune despre Iuda poate fi inserată aici profetic, deși lucrul în sine nu s-a întâmplat decât mai târziu; și sensul să fie că atunci când el, fie fiind prezent în timpul întregii proceduri împotriva lui Hristos; fie întorcându-se dimineața după ce primise banii și fusese cu prietenii săi; aflând că stăpânul său fusese condamnat la moarte de Sanhedrin, care împingea din greu să-i ia viața; că îl predaseră legat guvernatorului roman; și că el, după o examinare a lui, îl încredințase soldaților să-l batjocorească, să-l biciuiască și să-l răstignească; și văzându-l ducându-se la locul execuției, s-a pocăit: nu de păcat, ca săvârșit împotriva lui Dumnezeu și a lui Hristos; ci deoarece a adus o povară de vinovăție și groază prezentă asupra minții sale și l-a expus la pedeapsa veșnică: nu a fost o astfel de pocăință prin care a devenit mai înțelept și mai bun; ci o durere chinuitoare, chinuitoare în mintea sa, prin care a devenit mai rău; de aceea se folosește aici un cuvânt diferit de cel folosit de obicei pentru pocăința adevărată: nu a fost o întristare după voia lui Dumnezeu pentru păcat, sau o întristare pentru păcat, ca săvârșit împotriva lui Dumnezeu, care produce pocăință spre mântuire, de care nu trebuie să ne pocăim; ci o întristare lumească, care duce la moarte, așa cum a făcut în cazul lui.
Considerați

Consideră

Gill reflectează asupra mărturisirii sângelui nevinovat și a implicațiilor sale. Versetul 4. Zicând: Am păcătuit,.... Aici a fost o mărturisire și totuși nicio pocăință adevărată; căci el a mărturisit, dar nu persoanelor potrivite; nu lui Dumnezeu, nici lui Hristos, ci preoților cei mai de seamă și bătrânilor; nici peste capul țapului ispășitor antitipic, nu căutând la Hristos pentru iertare și curățire, nici nu a mărturisit și nu a părăsit păcatul, ci a continuat adăugând păcat la păcat și astfel nu a găsit milă. Aceeași mărturisire a fost făcută de un ticălos împietrit asemănător, Faraon, Exod 9:27. El continuă și arată răul pe care îl săvârșise: în aceea că am trădat sânge nevinovat, sau "sânge drept"; așa citesc Vulgata latină și versiunile siriace și Evanghelia ebraică a lui Munster și unele copii; adică am trădat o persoană nevinovată și dreaptă și am fost prilejul ca sângele său să fie pe cale să fie vărsat și să moară pe nedrept. Gill examinează modul în care preoții au gestionat banii sângelui și decizia lor cu privire la vistierie. Versetul 6. Și preoții cei mai de seamă au luat bucățile de argint,.... De pe pământ, după ce Iuda a plecat, nimeni altcineva îndrăznind să se atingă de ele; căci la oricine altcineva ar fi fost considerat sacrilegiu; și ei fiind persoanele potrivite să aibă grijă și să dispună de banii aduși în templu: și dacă nu, dispoziția lor lacomă i-ar fi determinat să ridice banii: și au zis unul altuia: nu este îngăduit să-i punem în vistierie, sau "Corban"; după cum lasă netradus cuvântul Vulgata latină și versiunile etiopiene: și care este locul unde erau puse darurile pentru repararea și slujba templului și este același în care Hristos a văzut poporul aruncându-și banii, Marcu 12:41.
Răspunde
Cum provoacă ritmul neîncetat al acțiunilor Sanhedrinului propria ta viziune asupra zelului religios? În ce feluri expune remușcarea lui Iuda diferența dintre întristarea lumească și pocăința adevărată? Unde vezi cel mai clar mâna suverană a lui Dumnezeu în folosirea celor treizeci de bucăți de argint?
Roagă-te
Doamne Isuse, în ceasurile întunecate ale răstignirii Tale vedem adâncimea păcatului nostru și măreția harului Tău. Ferește-ne de remușcarea superficială care duce doar la disperare și atrage-ne, în schimb, la adevărata zdrobire la crucea Ta, unde găsim curățire și răscumpărare. Întărește-ne încrederea că fiecare profeție împlinită descoperă înțeleapta și iubitoarea Ta stăpânire peste toate lucrurile și fie ca prețul plătit pentru mântuirea noastră să ne smerească mereu și să ne umple de recunoștință. Amin.

Expoziția lui John Gill asupra întregii Biblii · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →