Eterniseed › Curriculum › Luca
Luca 11 — cu Maclaren
Deschidere
Bine ați venit la lecția Eterniseed de astăzi extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren despre capitolul 11 din Luca. Maclaren urmărește pe Hristos rugându-se prin a treia Evanghelie, arătând cum comuniunea lui Iisus cu Tatăl modelează fiecare dimensiune a unei vieți de dependență și intercesiune. În următoarele câteva minute vom asculta cum deschide el înregistrarea acelor rugăciuni, lăsându-le să ne modeleze propria practică de a ne apropia de Dumnezeu. Așezați-vă inima și pregătiți-vă să primiți atât instrucțiune cât și invitație de la acest exeget de încredere.
Citește
Citire
Luați Biblia și citiți capitolul 11 din Luca încet și cu rugăciune. Observați Rugăciunea Domnului, pildele care o urmează și scenele înconjurătoare de învățătură și vindecare. Cereți Duhului să vă pregătească să auziți perspectivele lui Maclaren despre Hristos care se roagă și care atât dă cât și întruchipează acest tipar de comuniune.
Studiu
Maclaren începe prin a considera valoarea rugăciunilor lui Iisus.
Luați în considerare, deci, pentru o clipă, cât de prețioase sunt rugăciunile lui Iisus, deoarece Îl aduc foarte aproape de noi în adevărata Sa umanitate. Există adevăruri adânci și tainice implicate cu care nu ne ocupăm acum. Dar există și adevăruri simple și de suprafață care sunt foarte folositoare și binecuvântate. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru povestea oboselii Sale când a șezut la fântână și pentru somnul Său când, istovit de o zi grea de muncă, a adormit pe perna de lemn tare din pupa bărcii de pescuit printre plase și resturi. Ne apropie de El când citim că I-a fost sete și și mai aproape când cuvintele nemuritoare cad pe urechile noastre uimite: 'Iisus a plâns.' Dar și mai prețioasă decât aceste indicii ale participării Sale adevărate la nevoile fizice și la emoția umană este marea dovadă a rugăciunilor Sale, că și El a trăit o viață de dependență, de comuniune și de supunere; că în viața noastră religioasă, ca și în toată viața noastră, El este modelul și înaintașul nostru.Maclaren se îndreaptă apoi spre necesitatea unor momente specifice de rugăciune.
Un alt punct care poate fi sugerat este că viața cea mai înaltă și mai sfântă are nevoie de acte și momente specifice de rugăciune. O anumită spiritualitate fantezistă și exagerată nu este rară, care pretinde că a depășit nevoia unor astfel de elemente sărăcăcioase. O nuanță din aceasta colorează obiceiurile multor oameni care abia sunt conștienți de prezența ei și îi face oarecum nepăsători față de formele și momentele închinării publice sau private. Nu cred că greșesc spunând că există o laxitate crescândă în această privință printre oamenii care încearcă cu adevărat să trăiască vieți creștine. Putem lua bine lecția pe care ne-o învață rugăciunile lui Hristos, căci toți avem nevoie de ea, că nicio viață nu este atât de înaltă, atât de sfântă, atât de plină de comuniune obișnuită cu Dumnezeu, încât să-și poată permite să renunțe la ceasul de rugăciune, la locul tainic, la cuvântul rostit. Dacă trebuie 'să ne rugăm neîncetat', prin atitudinea constantă de comuniune și convertirea constantă a lucrării în închinare, trebuie cu siguranță să avem și vom dori fără îndoială momente speciale când jertfa zilnică a faptelor bune trece în jertfa buzelor noastre. Devotamentul care urmează să fie răspândit prin viețile noastre trebuie mai întâi concentrat și dezvoltat în rugăciunile noastre. Acestea sunt terenurile de adunare care hrănesc râul. Viața care a fost o singură rugăciune lungă a avut nevoie de vârful muntelui și de convorbirea de noapte cu Dumnezeu. Cel care putea spune: 'Tatăl nu M-a lăsat singur, căci Eu fac totdeauna lucrurile care Îi plac', a simțit că trebuie să aibă și comuniunea specială a rugăciunii rostite. Ceea ce a avut nevoie Hristos nu ne putem permite să neglijăm.Maclaren examinează apoi rugăciunea ca condiție pentru primirea Duhului.
Au existat două ocazii în viața lui Hristos când semne vizibile au arătat deplina Sa posesie a Duhului Divin și strălucirea firii Sale glorioase. Există întrebări mari și tulburătoare legate de ambele, la care nu am nevoie să intru. La botezul Său Duhul lui Dumnezeu a coborât vizibil și a rămas peste Iisus. La Schimbarea la Față fața Sa a strălucit ca lumina, iar hainele Sale au fost strălucitoare ca zăpada luminată de soare. Acum, în ambele ocazii Evanghelia noastră, și numai a noastră, ne spune că a fost în timp ce Hristos era în actul rugăciunii când semnul a fost dat: 'Iisus fiind botezat și rugându-Se, cerul s-a deschis și Duhul Sfânt a coborât' Luk_3:21 - Luk_3:22. 'Pe când Se ruga, înfățișarea feței Sale s-a schimbat și haina Sa a devenit albă și strălucitoare' Luk_9:29.
Considerați
Considerare
Maclaren încheie prin a reflecta asupra rugăciunii ca pregătire pentru durere.
Când privim la acea agonie și la aceste rugăciuni pline de lacrimi, să nu privim doar cu recunoștință, ci să lase acel Mântuitor îngenuncheat să ne învețe că numai în rugăciune putem fi înarmați dinainte împotriva durerilor noastre mai mici; că puterea de a purta curge în inima care este deschisă în implorare; și că o durere pe care suntem făcuți în stare s-o îndurăm este mai cu adevărat biruită decât o durere pe care o evităm. Avem cu toții o cruce de purtat și o cunună de spini de purtat. Dacă vrem să fim potriviți pentru Calvarul nostru - putem folosi acest nume solemn? - trebuie să mergem mai întâi la Ghetsimani.
Răspunde
Răspuns
Unde în ritmul tău zilnic ai nevoie cel mai mult de exemplul lui Hristos care Se roagă? Cum ar putea stabilirea unor momente specifice de rugăciune să schimbe felul în care înfrunți atât sarcinile obișnuite cât și încercările subite? Ce pas unic vei face astăzi pentru a-ți aduce planurile sau durerea mai întâi la Tatăl?
Roagă-te
Rugăciune
Tată, mulțumim Ție pentru tiparul lui Hristos care Se roagă. Învață-ne să ne odihnim în Tine după fiecare act de slujire, să căutăm fața Ta înainte de fiecare pas important și să așteptăm pe Duhul Tău înainte de fiecare zi nouă. Când durerea se apropie, ține-ne în locul tainic până când puterea vine din cer. Fă ca rugăciunile noastre să fie terenul de adunare care hrănește o viață de comuniune continuă. Să învățăm de la Iisus să ne rugăm neîncetat, prin același Duh care S-a odihnit peste El. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →