← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Isaia

Isaia 39-40 — cu Clarke

Isaia 39-40Comentariul lui Adam Clarke la Biblie20 min
Deschidere
În Comentariul lui Adam Clarke asupra întregii Biblii deschidem Scripturile cu inimile încălzite de harul wesleyan. Sensul simplu al cărții Isaia este pus înaintea fiecărui credincios pentru ca sfințenia practică să înflorească. Expunerea atentă a lui Clarke ne invită să urmărim mila restauratoare a lui Dumnezeu din zilele lui Ezechia până la promisiunile mai mari ale Evangheliei.
Citește

Citire

Să citim capitolele treizeci și nouă și patruzeci din Isaia încet și cu rugăciune, cerând Duhului să ne pregătească inimile pentru mângâierea care urmează judecății și pentru cuvântul veșnic care depășește orice slavă trecătoare.
Studiu
Clarke începe prin a expune mesajul de mângâiere al profetului. Versetul 1. CAPITOLUL XL În acest capitol profetul deschide subiectul privitor la restaurarea Bisericii cu mare forță și eleganță; declarând porunca lui Dumnezeu către mesagerii săi, profeții, de a mângâia poporul său în robie și de a le transmite vestea bună că timpul favorii și al eliberării era aproape, 1, 2. Imediat este introdus un vestitor care dă ordine, ca de obicei în marșul monarhilor răsăriteni, să îndepărteze orice obstacol și să pregătească calea pentru întoarcerea lor în propria lor țară, 3-5. Aceleași cuvinte, totuși, Scripturile Noului Testament ne autorizează să le referim la deschiderea dispensației Evangheliei. În consecință, acest subiect, odată apărut în vedere, este tratat în principal în continuare. El leagă apoi restaurarea mai apropiată de scopul mântuitor mai mare. Profetul în capitolul precedent dăduse o declarație foarte explicită despre dizolvarea iminentă a regatului și despre robia casei regale a lui David și a poporului, sub regii Babilonului. Deoarece subiectul profețiilor sale ulterioare trebuia să fie în principal de tip consolator, el le deschide dând o promisiune a restaurării regatului și a întoarcerii poporului din acea robie, prin intervenția milostivă a lui Dumnezeu în favoarea lor. Dar vederile profetului nu se limitează la acest eveniment. Clarke stabilește apoi sensul literal înainte de a trece la adâncimea sa spirituală. În consecință, proclamația pentru pregătirea căii este ideea cea mai naturală și circumstanța cea mai evidentă prin care profetul și-ar fi putut deschide subiectul. Luând în considerare aceste lucruri, nu am nici cea mai mică îndoială că întoarcerea evreilor din robia Babilonului este primul, deși nu principalul, lucru în vederea profetului. Răscumpărarea din Babilon este clar prevestită și în același timp este folosită ca o imagine pentru a umbri o răscumpărare de o natură infinit mai înaltă și mai importantă. Nu aș fi crezut necesar să folosesc atât de multe cuvinte pentru a încerca să stabilesc ceea ce se numește sensul literal al acestei profeții, pe care cred că nu poate fi înțeleasă corect fără el, dacă nu aș fi observat că mulți interpreți de primă autoritate, în special foarte învățatul Vitringa, l-au exclus complet. Despre mărturia Noului Testament el insistă asupra dublului sens al profeției. Totuși, oricât de evident și de clar consider eu acest sens literal, avem totuși autoritatea irefragabilă a lui Ioan Botezătorul și a Mântuitorului nostru binecuvântat însuși, așa cum este consemnată de toți evangheliștii, pentru a explica acest exordiu al profeției despre deschiderea Evangheliei prin predicarea lui Ioan și despre introducerea împărăției lui Mesia; care trebuia să realizeze o eliberare mult mai mare a poporului lui Dumnezeu, dintre neamuri ca și dintre evrei, din robia păcatului și din stăpânirea morții. Și vom vedea că acesta este cazul și în multe părți ulterioare ale acestei profeții, unde pasaje care se referă în mod evident la eliberarea națiunii evreiești, realizată de Cirus, trebuie, cu temei bun și pe autoritate neîndoielnică, să fie înțelese despre răscumpărarea înfăptuită pentru omenire de Hristos.
Considerați

Considerare

Clarke încheie prin a contrasta carnea trecătoare cu cuvântul veșnic al Domnului. Vă făgăduiesc o restaurare a celei dintâi, care, totuși, este doar pentru un timp și va fi desființată, conform rânduielii originale a lui Dumnezeu: dar sub acea imagine vă dau o vedere a celei din urmă, care nu va fi niciodată desființată, ci va dăinui pentru totdeauna. Consider că aceasta este în acord cu interpretarea Sfântului Petru a acestui pasaj al profetului, citat de el, 1 Petru 1:24-25: 'Toată carnea este ca iarba și toată slava omului ca floarea ierbii. Iarba se usucă și floarea ei cade; dar cuvântul Domnului rămâne în veac. Iar acesta este cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.' Acesta este același cuvânt al Domnului despre care vorbește Isaia, care v-a fost acum propovăduit prin Evanghelie. Legea și Evanghelia sunt adesea opuse una alteia de Sfântul Pavel, sub imaginile cărnii și ale duhului: 'După ce ați început în Duhul, acum vreți să ajungeți la desăvârșire prin carne?' Galateni 3:3. - L.
Răspunde

Răspuns

Unde am etalat comorile inimii mele mai degrabă decât îndurările lui Dumnezeu? În ce feluri sunt ispitit să mă odihnesc în mângâieri vremelnice în loc de cuvântul veșnic? Cum voi lăsa Duhul să aplice această mângâiere astfel încât sfințenia practică să marcheze umblarea mea astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, îți mulțumim pentru ostenelile credincioase ale lui Adam Clarke care deschid Cuvântul Tău credincioșilor simpli. Dă-ne har să primim mângâierea Ta și să umblăm în sfințenia pe care ai făgăduit-o. Fie ca cuvântul veșnic să rămână în noi, întărind fiecare inimă obosită și conducându-ne înainte în dragoste până vom vedea slava Ta față în față. Amin.

Comentariul lui Adam Clarke la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →