← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iosua

Caleb Cere Hebron: O Moștenire Credincioasă și Țara Împărțită prin Sorți

Iosua 13-14Întrebările despre Octateuh și Cărțile Regilor și Cronici ale Fericitului Teodoret al Cirului (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed)22 min
Deschidere
Cucerirea terminată, țara este acum împărțită prin sorți între seminții - însăși forma moștenirii pe care Apostolul ar numi-o sorțul sfinților în lumină. Iar în împărțire, un bătrân înaintează să ceară o parte anume: Caleb, care la optzeci și cinci de ani este încă puternic, revendică Hebronul, cetatea patriarhilor. Fericitul Teodoret de Cir întreabă de ce Caleb a ales această cetate și nu alta, și răspunde că a fost alegerea unui suflet împodobit cu evlavie: Caleb a dat întâietate cetății în care preaslăviții patriarhi au locuit și au fost încredințați spre înmormântare. El și-ar fi dorit moștenirea acolo unde Avraam, Isaac și Iacov au umblat și au fost așezați la odihnă - o parte aleasă nu pentru bogăția ei, ci pentru sfințenia ei. Teodoret, cu dragostea sa antiohiană pentru exactitate, citește în cuvintele lui Caleb însăși cronologia cuceririi: Caleb avea patruzeci de ani când Moise l-a trimis să iscodească țara și acum are optzeci și cinci, iar din aceste numere Teodoret socotește că după treizeci și opt de ani de rătăcire, șapte ani de război au rămas înainte ca țara să fie în sfârșit împărțită - o socoteală pe care Însuși Stăpânul o prevestise prin Moise, că după șapte ani legea să fie citită înaintea întregului popor. Țara dată prin sorți, iscoada credincioasă primind cetatea părinților la bătrânețe: iată o figură liniștită a moștenirii pe care Hristos - adevăratul Iosua - o dă celor care, ca și Caleb, Îl urmează pe Domnul cu totul și nu-și pierd inima.
Citește

Citire

Citește Iosua 13-14 - 'Acum Iosua era bătrân și înaintat în ani; și Domnul i-a zis... mai rămâne încă foarte mult pământ de stăpânit.' Moștenirea lui Ruben și a lui Gad și a jumătate din seminția lui Manase dincolo de Iordan este repetată, 'cum le-a dat Moise, slujitorul Domnului'; dar 'seminției lui Levi Moise nu i-a dat nicio moștenire: Domnul Dumnezeul lui Israel a fost moștenirea lor, cum le-a spus'. Apoi dincoace de Iordan 'fiii lui Israel... au împărțit moștenirea prin sorți, cum a poruncit Domnul prin mâna lui Moise'. Iar Caleb, fiul lui Iefone, vine la Iosua la Ghilgal: 'Patruzeci de ani aveam când Moise, slujitorul Domnului, m-a trimis din Cades-Barnea să iscodesc țara... L-am urmat pe Domnul Dumnezeul meu cu totul. Și acum, iată, Domnul m-a ținut în viață, cum a zis, acești patruzeci și cinci de ani... și acum, iată, sunt în ziua aceasta optzeci și cinci de ani. Încă sunt la fel de puternic în ziua aceasta cum eram în ziua în care Moise m-a trimis... Acum deci dă-mi acest munte, despre care a vorbit Domnul în ziua aceea.' 'Și Iosua l-a binecuvântat și i-a dat lui Caleb... Hebronul ca moștenire. Și țara a avut odihnă de la război.'
Studiu
De ce a cerut Caleb, dintre toate ținuturile, Hebronul? Teodoret îl citește ca pe alegerea unei inimi evlavioase care a prețuit sfințenia mai presus de bogăție: Împodobit cu evlavie, a dat întâietate cetății în care preaslăviții patriarhi au locuit și au fost încredințați spre înmormântare. Din relatarea lui Caleb despre anii săi, Teodoret extrage cronologia întregii cuceriri, căci relatarea arată că războiul a durat șapte ani înainte ca țara să fie împărțită: Relatarea acestei chestiuni arată că după ce au purtat război șapte ani au împărțit țara. El socotește numerele exact - cei treizeci și opt de ani de rătăcire scăzuți din intervalul numit de Caleb - și găsește cei șapte ani de război rămași: După sentința lui Dumnezeu privitoare la cei șase sute de mii, au petrecut treizeci și opt de ani în pustie; astfel rămân șapte ani din optzeci și cinci. Iar acest interval de șapte ani, notează Teodoret, Dumnezeu îl prevestise prin Moise, rânduind ca legea să fie citită înaintea întregului popor odată ce țara a fost câștigată.
Considerați

Considerare

Teodoret se minunează că intervalul de șapte ani pe care îl socotește nu a fost un gând ulterior al istoriei, ci un lucru pe care Dumnezeu îl rânduise dinainte: Și aceasta Stăpânul tuturor a prevestit-o prin Moise cel preadiv. Întreaga împărțire a țării se mișcă pe șinele unui plan dumnezeiesc - iar acel plan, vede Biserica, duce drept la Hristos. Țara 'împărțită pentru moștenire prin sorți' este, pentru întreaga Biserică, o figură a moștenirii sfinților. Apostolul mulțumește Tatălui care 'ne-a făcut vrednici să fim părtași la moștenirea sfinților în lumină' (Coloseni 1:12), și spune efesenilor că în Hristos 'am primit o moștenire' (Efeseni 1:11). Sorțul care a căzut fiecărei seminții nu a fost luat prin propria putere, ci primit ca un dar din mâna lui Dumnezeu prin Iosua - iar numele lui Iosua este Iisus. Astfel moștenirea veșnică este dată, nu câștigată: ne cade nouă prin sorțul harului, prin adevăratul Iosua care își conduce poporul peste Iordanul Botezului în țara făgăduinței. Iar Caleb este figura sufletului credincios care o primește. El 'L-a urmat pe Domnul cu totul', nu și-a pierdut inima în lunga rătăcire când zece iscoade au adus un raport rău, și acum la bătrânețe este 'la fel de puternic' ca întotdeauna și revendică cetatea părinților. Lauda lui Teodoret - că era 'împodobit cu evlavie' - numește însăși lucrul pe care Evanghelia ni-l cere: o credință care dăinuiește până la sfârșit și alege lucrul sfânt mai presus de cel bogat. Caleb nu a cerut partea cea mai ușoară, ci Hebronul, unde patriarhii zăceau îngropați în nădejdea învierii; iar sufletul care Îl urmează pe Domnul cu totul va dori de asemenea nu mângâierile acestei lumi, ci părtășia cu sfinții în cetatea lui Dumnezeu. Țara a avut odihnă de la război când credincioșii și-au primit partea; tot așa sufletul credincios, după ce L-a urmat pe Hristos prin fiecare luptă, intră în sfârșit în odihna moștenirii care nu poate fi luată.
Răspunde

Răspuns

Fii un Caleb. Teodoret îl laudă ca pe un om împodobit cu evlavie, care a ales pentru moștenirea sa nu pământul cel mai bogat, ci pe cel mai sfânt - cetatea unde părinții umblaseră și fuseseră îngropați în nădejdea lui Dumnezeu. Întreabă-te ce ai alege dacă întregul ținut ți-ar fi așezat deschis înainte: partea confortabilă, sau cea sfântă? Pune-ți inima, ca și Caleb, pe lucrul cel mai bun - pe tovărășia sfinților, pe prezența lui Dumnezeu, pe moștenirea care nu piere. Și învață-i statornicia. Caleb 'L-a urmat pe Domnul cu totul' timp de patruzeci și cinci de ani, nu și-a pierdut inima când alții au făcut-o, și a stat la optzeci și cinci de ani 'la fel de puternic' ca la patruzeci, gata încă să revendice muntele pe care Dumnezeu îl promisese. Viața creștină nu se câștigă într-o zi; este lunga credincioșie a celui care Îl urmează pe Domnul cu totul până la sfârșit. Nu obosi în anii de rătăcire; nu lăsa raportul rău al celor fără credință să te întoarcă înapoi. Ține-te tare, și vei primi și tu partea ta - nu prin propria putere, ci ca un sorț dat de mâna adevăratului Iosua, care a mers înainte să-ți pregătească un loc. Țara a avut odihnă de la război când moștenirea a fost dată; tot așa vei găsi și tu odihnă la urmă, în moștenirea sfinților în lumină.
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeul nostru, care ai împărțit țara prin sorți poporului Tău și i-ai dat credinciosului Caleb, împodobit cu evlavie, cetatea patriarhilor ca moștenire: dăruiește-mi inima lui, ca să aleg nu partea bogată, ci pe cea sfântă, și să tânjesc mai presus de orice mângâiere după tovărășia sfinților Tăi și după cetatea unde locuiește prezența Ta. Precum Caleb Te-a urmat cu totul prin toți anii de rătăcire și nu și-a pierdut inima, ci a stat puternic la bătrânețe să revendice muntele pe care îl promisesei, așa fă-mă statornic până la sfârșit, ca să nu mă întorc la raportul rău al celor fără credință, ci să Te urmez cu totul toate zilele mele. Ne-ai făcut, în Hristos, părtași la moștenirea sfinților în lumină; și prin mâna adevăratului Iosua, Domnul meu Iisus, Îți aduci poporul peste Iordan în țara făgăduinței. Ține-mă credincios prin fiecare luptă, ca atunci când războiul va fi sfârșit și țara va avea odihnă, să primesc din mâna Ta moștenirea care nu poate fi luată. Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, care ai mers înainte să ne pregătești un loc, cu Tatăl și cu Duhul Preasfânt, slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Întrebările despre Octateuh și Cărțile Regilor și Cronici ale Fericitului Teodoret al Cirului (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →