← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ioan

Ioan 13 — cu Whedon

Ioan 13Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
Deschidem lecția noastră zilnică cu Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament, un ghid wesleyan de încredere care luminează Scripturile cu o perspectivă arminiană clară și un spirit metodist respectuos. În capitolul 13 din Ioan, ucenicul iubit consemnează ultimele fapte de iubire ale Domnului înainte de cruce, iar Whedon ne conduce prin aceste momente sfinte cu precizie și devoțiune. Expunerea sa ne atrage în odaia de sus unde smerenia, preștiința și porunca cea nouă a iubirii sunt arătate. Pe măsură ce îi urmăm paragrafele, suntem invitați să-L privim pe Hristos atât ca slujitor cât și ca suveran, pregătindu-și ai Săi pentru ceasul slavei. Să întărească acest studiu credința noastră și să ne adâncească ascultarea.
Citește

Citire

Cu inimile pregătite de Duhul, să citim acum al treisprezecelea capitol al Evangheliei după Ioan. Ascultăm cu rugăciune cum Evanghelistul povestește cina Domnului, spălarea picioarelor, prevestirea trădării și darea poruncii celei noi. Lăsăm narațiunea sfântă să vorbească direct sufletului nostru, observând fiecare acțiune gingașă și cuvânt solemn rostit de Mântuitorul nostru în noaptea în care a fost vândut.
Studiu
Whedon deschide secțiunea tratând versetul introductiv și contextul său. Versetul 1. § 123. IISUS SPALĂ PICIOARELE UCENICILOR SĂI, Ioan 13:1-20. 1. Acum Joi din săptămâna patimilor, după apusul soarelui. Scena se află acum în odaia cea mare de sus în care are loc cina pascală a Domnului. Înainte de sărbătoarea Paștelui Adică înainte de marea sărbătoare a Paștelui de șapte zile, care era introdusă de cina pascală ce urmează să fie luată acum. Pentru o descriere a Paștelui vezi notele noastre la Matei 26:2; Matei 26:20. Ceas Perioadă sau etapă în istoria Sa. Să plece din lumea aceasta Întreaga Sa patimă și înălțare sunt incluse în această plecare ca având loc în acest singur ceas. Iubindu-i pe ai Săi Ucenicii Săi. Care erau în lume Și aveau să rămână acolo după plecarea Sa. I-a iubit până la sfârșit Până la sfârșitul șederii Sale cu ei. În ciuda greșelilor și necredințelor lor, iubirea Sa a persistat până la înălțarea Sa și rămâne pentru totdeauna. Iar acest verset trebuie considerat cu adevărat introductiv nu doar la cina ce urmează să fie povestită acum, ci la întreaga perioadă a istoriei finale în care intră acum Ioan. El dezvăluie apoi dubla însemnătate emblematică a spălării. Versetul 5. 5. A început să spele Fapta spălării este o emblemă dublă, simbolizând mai întâi datoria slujirii smerite față de fratele nostru și în al doilea rând curățirea sufletului de păcat. Ambele înțelesuri solemne sunt unite suprem în marea faptă a lui Iisus, prin care Se smerește până la moarte pentru noi și ne curățește sufletele prin sângele Său. Diferite părți ale dialogului ce urmează se referă la aceste două înțelesuri. Whedon examinează apoi schimbul lui Petru și răspunsul aspru al Domnului. Versetul 8. 8. Petru zice Ar fi fost înțelept pentru Petru, cel puțin acum, să tacă și să se supună. Are ocazia să exercite acea smerenie profundă care se încrede în Dumnezeu în mijlocul tainelor vieții, zicând: nu știm acum, dar vom ști mai târziu. Niciodată să nu-mi speli picioarele Petru, în cele din urmă, în smerenia sa prezumțioasă, este cu totul neascultător. Este poruncitor față de Domnul și Stăpânul său. Impune un niciodată, o interdicție care să dureze pentru totdeauna. De aceea acum mustrarea aspră a lui Iisus: Dacă nu te spăl, nu ai parte cu Mine. Dacă realitatea care cere acest simbol nu este împlinită, așa cum neascultarea ta va face ca ea să nu fie împlinită, tu și Eu suntem despărțiți pentru totdeauna. Aceeași mândrie care, prin autoînșelare, respinge această slujire de spălare a Domnului tău, respinge spălarea prin ispășirea Sa. Nu vei fi spălat cu apă pe trup și nu poți fi spălat cu sânge în suflet; iar firea ta necurată nu poate avea parte cu Mine. În cele din urmă, el clarifică intenția durabilă a poruncii spălării picioarelor. Versetul 14. 14. Trebuie să spălați picioarele unii altora Piosii moravieni, chiar și în ziua de azi, practică ceremonia spălării picioarelor unii altora. Dar există puțin temei să presupunem că acest limbaj ușor al Domnului nostru este folosit pentru a institui un sacrament perpetuu de acest fel. Cuvintele nu se compară cu precizia deplină și solemnă cu care Cina Domnului este instituită ca o continuare modificată a Paștelui antic. Nici nu există vreo indicație în scrierile Noului Testament, nici în cele mai vechi documente primitive, că un astfel de sacrament a fost fie stabilit de apostoli, fie practicat de primii creștini. Domnul nostru a împlinit aici cea mai smerită dintre slujirile de slugă ca lecție că ei, renunțând la ceartă pentru superioritate, trebuie să se coboare la cele mai de jos slujiri pentru binele unuia altuia. În fiecare act de iubire smerită față de un creștin sau de o ființă omenească, împlinim realitatea al cărei simbol este această spălare a picioarelor și ascultăm cu adevărat porunca de a spăla picioarele unii altora.
Considerați

Considerare

Whedon apasă asupra înțelesului glorificării Fiului Omului. Versetul 31. 31. Acum este Fiul Omului glorificat Acela al cărui duh era acum tulburat de latura întunecată a evenimentelor dinaintea Sa, se ridică acum în exultare la slava care încununează întunericul. Din nou întreaga scenă a răstignirii și înălțării este concentrată și adusă într-un acum (vezi nota la Ioan 12:31) și întregul este văzut ca o slavă. Prin însăși cruce și patimă Fiul Omului este glorificat. Și după cum Dumnezeu L-a dat pe Fiul iubirii Sale pentru această mare lucrare, tot așa Dumnezeu este glorificat în El. El încheie expunând porunca cea nouă a iubirii. Versetul 34. 34. O poruncă nouă Porunca de a iubi nu era într-adevăr nouă; dar în Hristos a fost atât de proaspăt însuflețită încât a devenit nouă; având un motiv, o adâncime și o putere noi. Prin moartea Sa a revelat adâncimea infinită a iubirii dumnezeiești. Iar acea iubire a lui Hristos constrânge pe adevărații Săi urmași cu și la o iubire necunoscută în legământul cel vechi.
Răspunde

Răspuns

1. Cum provoacă slujirea smerită a lui Hristos propria mea dorință de recunoaștere? 2. În ce feluri rezist curățirii pe care o oferă Domnul? 3. Unde este porunca cea nouă a iubirii pusă la încercare în mersul meu zilnic?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, Îți mulțumim pentru lumina revărsată de slujitorul Tău Whedon asupra acestui capitol sfânt. Dă-ne har să primim lecția iubirii smerite arătate în odaia de sus. Curățește-ne de orice gând mândru și încăpățânat și umple-ne cu acea iubire desăvârșită care curge din crucea Ta. Ferește-ne de duhul trădării și întărește-ne să Te urmăm chiar și atunci când calea este întunecată. Fie ca porunca cea nouă să rămână în inimile noastre ca lumea să știe că suntem ai Tăi. Prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →