← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Corinteni

2 Corinteni 1 — cu Comentariul Catolic al lui Haydock

2 Corinteni 1Comentariul Bibliei Haydock20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din Comentariul Catolic al lui Haydock asupra Sfintei Scripturi. În reflecția de astăzi asupra capitolului 1 din 2 Corinteni, intrăm în cuvintele pline de inimă ale apostolului prin lentila secolelor de înțelepciune catolică. Compilația lui Haydock adună înțelepciunea lui Witham, Challoner, Estius și alții pentru a ilumina mesajul lui Pavel despre mângâiere, sinceritate și fidelitate divină. Pe măsură ce parcurgem aceste versete, fie ca comentariul să ne ghideze mai adânc în inima Noului Testament și să ne întărească propria credință în mijlocul încercărilor.
Citește

Citire

Pregătiți-vă acum să auziți textul inspirat din 2 Corinteni capitolul 1. Lăsați cuvintele Sfântului Pavel să vă învăluie, observând temele sale despre mângâiere în necaz, credincioșia lui Dumnezeu și chemarea la o speranță statornică. Citiți încet și cu rugăciune, permițând Duhului Sfânt să evidențieze frazele care vorbesc despre circumstanțele voastre prezente. După citire, ne vom întoarce la Comentariul Catolic al lui Haydock pentru îndrumare.
Studiu
Haydock începe prin a rezuma subiectul și scopul acestei a doua Epistole. Subiectul și scopul acestei a doua Epistole către Corinteni sunt mult aceleași ca ale celei dintâi. El mângâie și felicită pe cei care au fost acum reformați prin îndemnurile sale. El mustră pe cei greșiți cu libertate apostolică; și fiind nevoit să se justifice pe sine și procedurile sale împotriva falșilor învățători ridicați, dă o relatare amplă a suferințelor sale, precum și a favorurilor și harurilor pe care Dumnezeu i le-a dăruit. Această Epistolă a fost scrisă nu mult după prima (an. 57), cu câteva luni înainte de cea către Romani, dintr-un loc din Macedonia, poate din Filipi, așa cum este marcat la sfârșitul diverselor copii grecești, deși se observă că aceste subscripții nu sunt de mare încredere. (Witham) --- În această Epistolă Sfântul Pavel mângâie pe cei care sunt acum reformați prin îndemnurile sale către ei în cea dintâi și îl absolvă pe omul incestuos la împlinirea pocăinței, pe care îl excomunicase mai înainte pentru crima sa. De aceea tratează despre adevărata pocăință și despre demnitatea slujitorilor Noului Testament. El avertizează pe credincioși împotriva falșilor învățători și a societății cu necredincioșii. El dă o relatare a suferințelor sale, precum și a favorurilor și harurilor pe care Dumnezeu i le-a dăruit. (Challoner) --- Sfântul Pavel, neputând veni la Corinteni atât de curând cum promisese, scrie această Epistolă pentru a-i informa că nu din cauza nestatorniciei, ci din cauza mai multor motive întemeiate, care până atunci îl împiedicaseră. Mai multe alte motive, de asemenea, l-au constrâns să scrie. Căci în timpul absenței sale, mai mulți falși învățători ai evreilor veniseră printre ei, învățându-i că este necesar să păzească legea lui Moise pentru a fi mântuiți. Sfântul Pavel, așadar, se scuză mai întâi, spunând că necazurile și necazurile pe care le întâmpinase îl împiedicaseră să vină la ei. El poruncește apoi ca desfrânatul să fie readus în favoare; după care își preamărește apostolatul, formând o comparație între legea lui Hristos și cea a lui Moise, în care îi mustră pe falșii învățători. El adaugă apoi o îndemnare la o viață evlavioasă și sfântă, cu dărnicie în milosteniile lor, după exemplul macedonenilor. Deoarece falșii învățători fuseseră foarte harnici în a-și stabili propria reputație, prin diminuarea celei a Sfântului Pavel, el enumeră propriile sale suferințe și favorurile primite de la Dumnezeu, arătând că avea mult mai multe motive să se laude decât ei; și încheie îndemnându-i să îndrepte acele greșeli cu care mai rămăseseră infectați. (Estius) --- Această scrisoare poate fi apreciată pe drept ca o capodoperă desăvârșită a acelei elocvențe animate și solide, pe care toți interpreții o admiră atât de mult la Sfântul Pavel. (Bible de Vence) Haydock explică apoi rolul lui Timotei și adresa mai largă a scrisorii către Ahaia. 2 Cor 1:1. Timotei, se pare, fusese trimis la Corint pentru a întări pe credincioși în doctrina pe care o primiseră de la Sfântul Pavel. După ce și-a împlinit această însărcinare, s-a întors la Sfântul Pavel și i-a dat socoteală cum se purtaseră și ce efecte bune produsese prima sa scrisoare. Îl numește frate, pentru a-i câștiga stima și respectul corintenilor. Această epistolă nu este adresată doar corintenilor, ci întregii Ahaia, al cărei capital era Corintul. (Estius) --- Alții cred că Timotei plecase din Corint înainte ca prima epistolă a Sfântului Pavel să ajungă acolo; și că aceasta l-a determinat pe Sfântul Pavel să trimită pe Tit cu un alt ucenic acolo. Vezi 2 Corinteni xii. 18. De la el Sfântul Pavel avusese mângâierea să afle efectele fericite produse de prima sa scrisoare. Vezi 2 Corinteni vi. 7. 11. La versetul 5, comentariul notează legătura dintre suferințe și Hristos. 2 Cor 1:5. Pavel își numește aici propriile suferințe, suferințele lui Hristos, pentru a arăta că Hristos ia parte și suferă în toți membrii săi. (Sfântul Ioan Gură de Aur) --- Deși este în general înțeles ca însemnând suferințele îndurate pentru Hristos. (Estius) --- Dacă considerăm uniunea foarte intimă care există între Isus Hristos, care este capul, și fiecare dintre membrii vii ai trupului său, adică Biserica, că oricine suferă, pentru cauza adevărului, se spune că Hristos suferă, așa cum a spus Domnul lui Saul, de ce mă prigonești? și că orice se dă unui frate nevoiaș în numele unui ucenic, Hristos primește ca fiind dat lui însuși, ne mai lipsește vreo dovadă a excelenței și puterii faptelor bune, care încep și se termină în caritate? (Haydock)
Considerați

Considerare

Haydock consideră pecetea de neșters a Duhului Sfânt dată în sacramente. 2 Cor 1:21-22 trebuie să fie adevărate, pentru că El este Dumnezeu, care ne-a întărit împreună cu voi, atât pe noi cât și pe voi în Hristos, în credința și harul lui Hristos răstignit, care ne-a uns cu haruri divine, care ne-a pecetluit, ca să zicem așa, cu un caracter de neșters, în sacramentele botezului, confirmării și hirotonirii, când am fost făcuți slujitori ai lui Hristos, care în acest fel a dat arvuna [5] Duhului său sfânt în inimile noastre, o arvună și un angajament suficient al harurilor sale în această viață și al slavei pe care ne-a pregătit-o în cea următoare. (Witham) --- Prin aceste texte și Efeseni iv., Biserica Catolică învață că suntem unși și consacrați slujirii lui Dumnezeu și pecetluiți cu un semn spiritual și distinctiv, numit de teologi caracter (vezi Sfântul Ieronim în Efeseni iv.; Sfântul Chiril, cateh. 17.), care, fiind de neșters, nu poate fi niciodată repetat. Același lucru este valabil pentru confirmare și ordinele sfinte. Vezi Sfântul Augustin, cont. Parm. cap. xiii. & Conc. Tarrac. cap. vi.
Răspunde

Răspuns

Cum vă invită experiența lui Pavel a mângâierii divine să aveți mai multă încredere în Dumnezeu în propriile voastre încercări? În ce domenii ale vieții voastre vă cheamă Domnul la o mai mare sinceritate și consecvență? Cum ar putea pecetea Duhului Sfânt să vă modeleze mărturia zilnică ca creștin confirmat?
Roagă-te

Rugăciune

O Dumnezeule al mângâierii, care ne mângâi în orice necaz, ca să mângâiem și pe alții cu mângâierea pe care o primim de la Tine, pecetluiește-ne din nou cu Duhul Sfânt cel făgăduit și fă-ne statornici în credință, nădejde și dragoste. Dă-ne ca, trăind cu inimă curată, să slăvim numele Tău și să ne împărtășim din suferințele și învierea lui Hristos. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria și a tuturor sfinților, ascultă rugăciunea noastră. Amin.

Comentariul Bibliei Haydock · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →