Eterniseed › Curriculum › Evrei
Evrei 2 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Expunerea atentă a lui Ioan Calvin asupra capitolului 2 din Evrei ne atrage în gloria depășitoare a lui Hristos peste fiecare mesager îngeresc. În aceste versete reformatorul arată cum glasul Fiului însuși asigură autoritatea evangheliei și de ce neglijarea unei mântuiri atât de mari atrage un avertisment solemn. Tratamentul verset cu verset al lui Calvin ne invită să zăbovim asupra textului cu reverență, îngăduind Duhului să ne adâncească înțelegerea supremației lui Hristos și chemarea la atenție statornică. Pe măsură ce îi urmăm astăzi comentariul, fie ca inimile noastre să fie întărite de același cuvânt pe care îngerii înșiși au fost trimiși să-l vestească.
Citește
Ia un moment de liniște pentru a citi integral capitolul 2 din Evrei. Ascultă chemarea repetată de a da o atenție mai mare, contrastul dintre cuvântul rostit de îngeri și cuvântul rostit de Fiul, precum și portretul tandru al căpitanului mântuirii noastre desăvârșit prin suferință. Lasă pasajul să se așeze înainte de a trece la reflecțiile lui Calvin.
Studiu
Studiază
Calvin începe prin a explica comparația dintre Hristos și îngeri.
1. De aceea se cuvine, etc. El declară acum ceea ce avusese în vedere mai înainte, comparându-L pe Hristos cu îngerii, și anume pentru a asigura cea mai înaltă autoritate doctrinei sale. Căci dacă Legea dată prin îngeri nu putea fi primită cu dispreț, iar călcarea ei era pedepsită cu asprime, ce se va întâmpla, întreabă el, cu disprețuitorii acelei evanghelii care are pe Fiul lui Dumnezeu ca autor și a fost confirmată prin atâtea minuni? Întregul sens este acesta: cu cât demnitatea lui Hristos este mai mare decât a îngerilor, cu atât mai mare este reverența cuvenită Evangheliei decât Legii. Astfel el laudă doctrina menționând pe autorul ei.Despre avertismentul de a nu lăsa adevărul să alunece, Calvin scrie:
Ca nu cumva să le lăsăm să alunece vreodată, sau 'ca nu cumva să ne risipim vreodată', sau, dacă preferați, 'să lăsăm să scape', deși în realitate nu este mare diferență. Sensul adevărat se adună din contrast; căci a da atenție sau a fi atent și a lăsa să alunece sunt opuse; primul înseamnă a ține un lucru, iar celălalt a lăsa să curgă ca printr-o sită sau un vas perforat, orice ar fi turnat în el. Nu aprob într-adevăr părerea celor care o iau în sensul de a muri, după cum găsim în 2 Samuel 15:14: 'Toți murim și alunecăm ca apa.' Dimpotrivă, trebuie, după cum am spus, să privim contrastul dintre atenție și scurgere; o minte atentă este ca un vas capabil să țină apă; dar cea rătăcitoare și leneșă este ca un vas cu găuri. [29]Referitor la mărimea mântuirii oferite, Calvin continuă:
3. Dacă vom neglija o mântuire atât de mare, etc. Nu doar respingerea Evangheliei, ci și neglijarea ei merită cea mai grea pedeapsă, și aceasta din cauza măreției harului pe care îl oferă; de aceea spune 'o mântuire atât de mare'. Dumnezeu ar dori ca darurile Sale să fie prețuite de noi după valoarea lor. Cu cât sunt mai prețioase, cu atât mai josnică este ingratitudinea noastră când nu le prețuim. Într-un cuvânt, în proporție cu mărimea lui Hristos va fi asprimea răzbunării lui Dumnezeu asupra tuturor disprețuitorilor Evangheliei Sale. [30]Calvin arată apoi cum mesajul a fost confirmat de cei care L-au auzit pe Domnul.
Care a început mai întâi, etc. Aici el Îl pune pe Fiul lui Dumnezeu, primul vestitor al Evangheliei, în opoziție cu îngerii și anticipează de asemenea ceea ce era necesar pentru a înlătura o îndoială care ar fi putut pătrunde în mințile multora; căci ei nu fuseseră învățați de gura lui Hristos însuși, pe care cea mai mare parte nu-L văzuse niciodată. Dacă atunci ei priveau doar la omul prin al cărui slujire fuseseră aduși la credință, ar fi putut prețui mai puțin ceea ce învățaseră de la el; de aceea Apostolul le-a amintit că doctrina care le fusese transmisă de alții totuși venea de la Hristos; căci spune că cei care declaraseră cu credincioșie ceea ce le fusese încredințat de Hristos fuseseră ucenicii Lui. De aceea folosește cuvântul 'a fost confirmată', ca și cum ar fi spus că nu era un raport întâmplător, fără niciun autor sau de la martori de credibilitate îndoielnică, ci un raport confirmat de oameni de greutate și autoritate.
Considerați
Reflectează
Reflectând asupra consacrării lui Hristos, Calvin scrie:
10. Căci I se cuvenea, etc. Scopul lui este de a face umilința lui Hristos să apară glorioasă pentru cei evlavioși; căci când se spune că El a fost îmbrăcat cu carnea noastră, pare a fi așezat în rândul comun al oamenilor; iar crucea L-a coborât mai jos decât toți oamenii. Trebuie deci să luăm seama, ca nu cumva Hristos să fie mai puțin prețuit pentru că S-a smerit de bunăvoie pentru noi; și acesta este ceea ce se spune aici. Căci Apostolul arată că tocmai acest lucru trebuie socotit de onoare pentru Fiul lui Dumnezeu, că prin aceste mijloace a fost consacrat Căpitanul mântuirii noastre.Despre unitatea dintre sfințitor și cei sfințiți, Calvin adaugă:
11. Căci și Cel ce sfințește, etc. El dovedește că era necesar ca ceea ce spusese să se împlinească în persoana lui Hristos din cauza legăturii Lui cu mădularele Sale; și învață de asemenea că era o dovadă remarcabilă a bunătății dumnezeiești faptul că Și-a luat carnea noastră. De aceea spune că toți sunt dintr-unul, adică autorul sfințeniei și noi, care ne împărtășim de ea, suntem cu toții de o singură fire, așa cum am înțeles expresia. Este înțeles de obicei despre un singur Adam; iar unii îl referă la Dumnezeu, și nu fără motive; dar eu cred mai degrabă că se înțelege o singură fire, și socotesc 'unul' ca fiind la genul neutru, ca și cum ar fi spus că sunt făcuți din aceeași masă. [41]
Răspunde
Unde în viața ta este evanghelia în pericol de a aluneca prin atenție neatentă? Cum întărește vederea lui Hristos încoronat cu slavă după suferință disponibilitatea ta de a îmbrățișa crucea? În ce feluri poți prețui mai deliberat mântuirea care a început cu Fiul însuși?
Roagă-te
Părinte milostiv, Îți mulțumim pentru glasul Fiului Tău care răsună mai limpede decât orice cuvânt îngeresc. Ferește-ne de a ne lăsa purtați de valuri și fixează-ne privirea asupra lui Isus, căpitanul mântuirii desăvârșit prin suferință. Fie ca același har care L-a consacrat pe El să ne modeleze acum viețile, unindu-ne cu Cel ce sfințește și nu se rușinează să ne numească frați. Întărește-ne ținerea de evanghelie ca să n-o neglijăm și nici să n-o disprețuim, ci s-o primim cu inimi pline de reverență. Prin Hristos Domnul nostru, amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →