← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 119-120 — cu Ioan Calvin

Psalmii 119-120Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
În această lecție ne îndreptăm spre expunerea atentă a lui Ioan Calvin asupra Psalmilor 119 și 120. Tratarea de către Calvin a celui mai lung psalm din Scriptură dezvăluie dependența de o viață întreagă a credinciosului de legea lui Dumnezeu pentru direcție, curăție și bucurie. Reflecțiile sale ne amintesc că adevărata fericire nu se găsește în planurile omenești, ci în ascultarea din toată inima față de Domnul. Pe măsură ce ascultăm cuvintele sale, suntem invitați să prețuim Scriptura în adâncime și să căutăm ajutorul Duhului pentru a umbla cu dreptate. Perspectivele lui Calvin continuă să îndrume Biserica astăzi, arătând cum legea funcționează atât ca oglindă, cât și ca îndrumător pentru poporul lui Dumnezeu. Să ne pregătim inimile pentru a primi din nou aceste adevăruri străvechi.
Citește

Citire

Acordă-ți timp acum să citești Psalmii 119 și 120 încet și cu rugăciune. Observă dorul repetat după rânduielile lui Dumnezeu, bucuria în mărturiile Sale și strigătul după izbăvire din necaz. Lasă cuvintele psalmistului să trezească propria ta dorință de curăție și statornicie. Pe măsură ce citești, gândește-te cum aceste capitole înfățișează legea nu ca pe o povară, ci ca pe o cale dătătoare de viață. Oprește-te asupra versetelor care vorbesc despre ascunderea Cuvântului lui Dumnezeu în inimă și despre căutarea Domnului cu tot sufletul.
Studiu
Calvin își deschide comentariul descriind structura alfabetică a psalmului. Unii numesc acest psalm octonar, deoarece, prin fiecare opt versete succesive, cuvintele inițiale ale fiecărei rânduri încep cu aceeași literă în ordine alfabetică. Că acest lucru s-a făcut pentru a ajuta memoria, se poate deduce din faptul că fiecare parte conține o doctrină care ar trebui să formeze o temă de meditație constantă printre copiii lui Dumnezeu. Prin urmare, pentru a face mai puțin obositor pentru cititor, prorocul a distins fiecare opt versete succesive prin faptul că fiecare începe cu litera corespunzătoare a alfabetului ebraic și astfel toate scuzele, pe motiv de ignoranță, sunt îndepărtate, chiar și de la cei împietriți și leneși. Acest ajutor nu se extinde la cei care îl citesc în alte limbi; dar principiul nu trebuie trecut cu vederea, că doctrina prezentată în acest psalm ar trebui studiată cu atenție de toți copiii lui Dumnezeu și păstrată în inimile lor, pentru a-i face mai familiarizați cu ea. În privința autorului, nu afirm nimic, deoarece nu poate fi stabilit, nici măcar printr-o conjectură probabilă, cine a fost; și exegeții sunt de acord că nu se poate ajunge la o concluzie satisfăcătoare în această privință. Deoarece David i-a întrecut pe toți ceilalți în privința talentului poetic și devoțional, nu voi ezita să-i inserez ocazional numele. [399] Despre versetele de început, Calvin scrie: 1 Fericiți cei care sunt drepți În aceste cuvinte, prorocul prezintă aceeași paradoxă pe care am întâlnit-o la începutul Cărții Psalmilor. Toți oamenii aspiră în mod natural la fericire, dar în loc să o caute pe calea cea dreaptă, preferă în mod intenționat să rătăcească încoace și încolo prin cărări nesfârșite, spre ruină și distrugere. Duhul Sfânt condamnă pe bună dreptate această apatie și orbire. Și dacă nu ar fi lăcomia omului, care, cu o impetuozitate brută, îl grăbește în direcția opusă, înțelesul cuvintelor i-ar apărea destul de clar. Și cu cât un om se îndepărtează mai mult de Dumnezeu, cu atât se consideră mai fericit; și de aceea toți tratează ca pe o fabulă ceea ce Duhul Sfânt declară despre adevărata evlavie și slujirea lui Dumnezeu. Aceasta este o doctrină pe care abia unul din o sută o primește. Calvin continuă expunerea primelor versete explicând înțelesul dreptății. Termenul cale este folosit aici pentru felul, sau cursul și modul de viață: și de aceea îi numește drepți în calea lor pe aceia a căror dorință sinceră și uniformă este de a practica dreptatea și de a-și dedica viața acestui scop. În următoarea parte a versetului, el specifică mai clar că o viață evlavioasă și dreaptă constă în umblarea în legea lui Dumnezeu. Dacă o persoană își urmează propriul capriciu, este sigur că va rătăci; și chiar dacă s-ar bucura de aplauzele întregii lumi, nu va face decât să se obosească cu deșertăciune. Dar se poate întreba dacă prorocul exclude de la speranța fericirii pe toți cei care nu se închină lui Dumnezeu în mod desăvârșit? Dacă acesta ar fi înțelesul său, ar urma că numai îngerii ar fi fericiți, văzând că observarea perfectă a legii nu se găsește în nicio parte a pământului. Răspunsul este ușor: Când se cere dreptate de la copiii lui Dumnezeu, ei nu pierd iertarea harului păcatelor lor, în care constă singura lor mântuire. În timp ce, deci, slujitorii lui Dumnezeu sunt fericiți, ei mai au nevoie să caute refugiu în mila Sa, deoarece dreptatea lor nu este completă. În acest fel, cei care observă cu credincioșie legea lui Dumnezeu sunt numiți cu adevărat fericiți; și astfel se împlinește ceea ce este declarat în Psalmul 32:2, „Fericiți cei cărora Dumnezeu nu le socotește păcatele”. În al doilea verset, aceeași doctrină este confirmată mai pe deplin, prin declararea fericiți nu pe cei care sunt înțelepți în propria lor părere, sau își asumă un fel de sfințenie fantezistă, ci pe cei care se dedică legământului lui Dumnezeu și se supun poruncilor legii Sale. Mai departe, prin aceste cuvinte, el ne spune că Dumnezeu nu este deloc mulțumit cu simpla slujire exterioară, căci El cere afecțiunea sinceră și cinstită a inimii. Și cu siguranță, dacă Dumnezeu este singurul judecător și rânduitor al vieții noastre, adevărul trebuie să ocupe locul principal în inima noastră, deoarece nu este suficient să avem doar mâinile și picioarele înrolate în slujba Sa. Trecând la versetul cinci, Calvin scrie: 5 Doresc ca căile mele să fie îndreptate Cuvântul original kvn, kun, este uneori tradus prin a stabili, și, în consecință, s-ar putea părea că prorocul ar solicita pentru sine virtutea perseverenței. Sunt mai înclinat să-l înțeleg ca însemnând a îndrepta; căci, deși Dumnezeu ne instruiește clar în legea Sa, obtuzitatea înțelegerii noastre și perversitatea inimilor noastre au constant nevoie de îndrumarea Duhului Său. Dorința noastră principală, prin urmare, ar trebui să fie pentru o înțelegere înțelept reglementată de legea lui Dumnezeu, și de asemenea pentru o inimă docilă și ascultătoare. Apoi, el adaugă, dacă un om observă cu atenție legea lui Dumnezeu, nu trebuie să aibă nicio teamă că va regreta vreodată ceea ce a făcut sau și-a propus să facă. Cuvântul respect indică faptul că nu trebuie să fim influențați de propriile noastre planuri, nici să decidem, conform rațiunii trupești, ce trebuie să facem, ci trebuie să ajungem imediat la hotărârea că cei care nu se abat, nici la dreapta, nici la stânga, de la observarea poruncilor lui Dumnezeu, sunt într-adevăr pe calea cea dreaptă. Cei care respectă cu evlavie legea Sa pot să nu scape de critica marii majorități a omenirii, totuși prorocul declară că ei nu vor fi rușinați, deoarece au o conștiință bună în prezența lui Dumnezeu și a îngerilor, și, cu aprobarea acestei adunări cerești, sunt pe deplin mulțumiți și mulțumiți; căci dacă ar depinde de opinia lumii, curajul lor ar slăbi imediat. El spune toate poruncile Tale, indicând că, printre cursele lui Satan, în mijlocul unei întuneric atât de gros și al unei insensibilități atât de mari ca a noastră, cea mai mare vigilență și prudență sunt necesare, dacă vrem să țintim a fi complet scutiți de vină. De aceea, în tot ceea ce facem, trebuie să ne străduim să avem legea înaintea noastră, pentru a ne păzi de cădere.
Considerați

Considerare

Calvin încheie secțiunea reflectând asupra nevoii credinciosului de har continuu. 8 Voi observa rânduielile Tale În aceste cuvinte el afirmă că este intenția sa de a observa legea lui Dumnezeu, dar, conștient de propria sa slăbiciune, rostește o rugăciune ca Dumnezeu să nu-l lipsească de harul Său. Termenul a părăsi este susceptibil de două interpretări, fie că Dumnezeu își retrage Duhul, fie că permite poporului Său să fie adus jos de adversitate, ca și cum i-ar fi părăsit. Cea de-a doua interpretare se potrivește cel mai bine cu contextul și este cea mai în acord cu fraza imediat subordonată, foarte departe. Prorocul nu este cu totul opus încercării credinței sale, doar că se teme ca aceasta să nu eșueze dacă încercarea ar fi prea lungă, și de aceea dorește să fie tratat cu blândețe în infirmitatea sa. „O, Dumnezeule! Tu vezi starea mea de spirit și, deoarece nu sunt decât un om, nu ascunde prea mult timp de mine semnele favorii Tale, sau nu amâna să mă ajuți mai mult decât se cuvine pentru mine, ca nu cumva, închipuindu-mă că sunt părăsit de Tine, să mă abat de la urmărirea directă a evlaviei.”
Răspunde

Răspuns

1. Unde în umblarea ta zilnică ai nevoie cel mai mult de îndrumarea legii lui Dumnezeu pe care Calvin o evidențiază? 2. Cum ar putea ascunderea Scripturii în inima ta, așa cum dorește psalmistul, să schimbe felul în care înfrunți ispitirea astăzi? 3. Ce pas de ascultare te îndeamnă Duhul să faci după ce ai auzit cuvintele lui Calvin despre perseverență?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeul nostru, care ne-ai dat Cuvântul Tău ca o candelă pentru picioarele noastre, dă-ne har să iubim Legea Ta și s-o ascundem în inimile noastre, ca să umblăm cu dreptate în poruncile Tale și să nu rătăcim de la rânduielile Tale. Susține-ne prin mâna Ta suverană, după credincioșia legământului Tău, ca să nu fim rușinați; îndrumă pașii noștri prin Duhul Tău, ca să medităm cu bucurie la preceptele Tale și să vestim judecățile Tale drepte. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →