← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Osea

Osea 13-14 — cu Matthew Henry

Osea 13-14Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la Osea 13–14 oferă o călătorie sobră, dar plină de speranță, prin ruina auto-provocată a lui Israel și mila neîncetată a Domnului. Reflecțiile sale ne amintesc că păcatul poartă propriile sale consecințe mortale, în timp ce harul rămâne disponibil chiar și după rebeliuni repetate. Pe măsură ce deschidem aceste capitole împreună, expunerea atentă a lui Henry ne invită să ne examinăm inimile cu onestitate și să ne odihnim în singurul Mântuitor care poate răscumpăra ceea ce am distrus. Fie ca aceste cuvinte străvechi să vorbească proaspăt în mersul nostru prezent cu Dumnezeu.
Citește
Ia un moment liniștit pentru a citi Osea 13 și 14 în întregime. Ascultă avertismentele repetate împotriva idolatriei și a mândriei, amintirile tandre ale grijii trecute a lui Dumnezeu și promisiunea surprinzătoare a răscumpărării din moarte. Lasă tonul urgent al profetului și perspectivele comentatorului să-ți pregătească spiritul pentru a primi atât convingere, cât și mângâiere de la Domnul.
Studiu

Studiază

Henry începe prin a contura purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru a-l împiedica pe Israel să cadă în idolatrie. I. Purtarea de grijă pe care Dumnezeu a făcut-o pentru a preveni căderea lor în idolatrie. Aceasta o avem la v. 4. Dumnezeu a făcut ceea ce era potrivit să fie făcut pentru a-i ține aproape de Sine; ce s-ar fi putut face mai mult? 1. S-a făcut cunoscut lor ca Domnul Dumnezeul lor și i-a luat ca popor al Său într-un mod deosebit. Atât prin cuvântul Său, cât și prin lucrările Sale, de-a lungul întregii perioade din țara Egiptului, El a declarat: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; le-a spus din ceruri la Muntele Sinai că El era Domnul și Dumnezeul lor, care i-a scos din țara Egiptului. Aceasta a continuat să le declare și să le dovedească prin profeții Săi și prin purtările Sale de grijă. 2. Le-a dat o lege care le interzicea să se închine oricărui altuia: „Să nu cunoști niciun alt Dumnezeu în afară de Mine; nu numai să nu recunoști și să nu te închini altuia, ci să nu te familiarizezi cu altul și să nu faci familiare ție riturile și obiceiurile neamurilor”. Observație: Este o ignoranță fericită să nu cunoști ceea ce nu trebuie să te amesteci. Îi găsim lăudați pe cei care nu au cunoscut adâncurile Satanei. 3. Le-a dat un motiv bun pentru aceasta: Nu există alt mântuitor în afară de Mine. Oricine luăm ca Dumnezeu al nostru, ne așteptăm să-l avem ca mântuitor al nostru, pentru a ne face fericiți aici și în veșnicie; după cum, acolo unde avem protecție, datorăm supunere, tot așa, acolo unde avem mântuire și sperăm în ea, datorăm adorație. El amintește apoi cinstea de care s-a bucurat Efraim odinioară, rămânând curat de idoli. II. Cinstea pe care a avut-o Efraim, cât timp s-a ținut curat de idolatrie (v. 1): Cât timp Efraim vorbea tremurând sau cu tremur (adică, așa cum înțelege dr. Pocock, cât timp s-a purtat față de Dumnezeu ca tatăl său Iacov, cu plâns și rugăciuni, și nu a vorbit cu mândrie și insolență împotriva lui Dumnezeu și a profeților Săi, cât timp a păstrat o sfântă frică de Dumnezeu și L-a închinat în acea frică), atât timp s-a înălțat în Israel, adică a fost foarte considerabil printre seminții și a făcut figură. Ieroboam, care era din acea seminție, s-a înălțat pe sine și familia sa. Când vorbea, era tremur, adică toți cei din jurul lui stăteau înfricoșați de el; așa înțeleg unii. Observație: Cei care se smeresc, mai ales cei care se smeresc înaintea lui Dumnezeu, vor fi înălțați. Când oamenii vorbesc cu modestie și gelozie față de ei înșiși, cu o neîncredere în propria judecată și cu respect față de alții, se înălță pe ei înșiși, câștigă o reputație. Dar cât despre Efraim, el s-a pierdut curând: Când a greșit în Baal, a murit, adică și-a pierdut reputația, cinstea sa s-a micșorat și s-a scufundat curând și a fost pusă în țărână. Baal este pus aici pentru toată idolatria; când Efraim L-a părăsit pe Dumnezeu și s-a apucat să se închine la chipuri, statul a primit rana sa de moarte și nu a mai fost bun la nimic după aceea. Observație: Părăsirea lui Dumnezeu este moartea oricărei persoane sau persoane. Henry urmărește apoi purtarea de grijă abundentă din pustiu și răspunsul ingrat al lui Israel. Putem observa aici, 1. Purtarea de grijă îmbelșugată pe care Dumnezeu a făcut-o pentru Israel și proviziile la timp cu care i-a binecuvântat (v. 5): „Te-am cunoscut în pustiu, am luat cunoștință de starea ta și am făcut provizii pentru tine, chiar într-o țară de mare secetă, când erai în mare primejdie și când nu se putea obține nicio ușurare pe cale obișnuită”. Vezi o descriere a acestui pustiu, Deut. viii. 15, Ier. ii. 6, și spune: Dumnezeul care i-a cunoscut, i-a recunoscut și i-a hrănit acolo a fost cu adevărat un prieten, căci a fost un prieten la nevoie și un prieten atotsuficient, care a putut aproviziona o armată atât de vastă când toate căile obișnuite de aprovizionare erau tăiate și unde, dacă minunile nu ar fi fost pâinea lor zilnică, ar fi pierit cu toții. Observație: Ajutorul la o nevoie pune sub obligații deosebite și nu trebuie uitat niciodată. 2. Abuzul lor nedemn și ingrat al favorii lui Dumnezeu față de ei. Dumnezeu nu numai că a avut grijă de ei în pustiu, ci i-a pus în stăpânirea Canaanului, o țară bună, o pășune largă și grasă. Și (v. 6) după pășunea lor, așa au fost săturați. Dumnezeu le-a dat atât belșug, cât și delicatese, și nu au cruțat, ci, fiind mult timp limitați la mană, când au venit în Canaan, s-au hrănit până la saț. Și acesta nu era un semn de speranță; ar fi arătat mai bine și ar fi promis mai bine dacă ar fi fost mai modești și mai moderați în folosirea belșugului lor și ar fi învățat să se lepede de ei înșiși; dar care a fost efectul? Au fost săturați și inima li s-a înălțat. Luxul și senzualitatea lor i-au făcut mândri, insolenți și siguri. Cel mai bun comentariu la aceasta este cel al lui Moise, Deut. xxxii. 13-15. Dar Ieșurun s-a îngrășat și a dat cu piciorul. Când trupul a fost umplut de belșug, sufletul a fost umflat de mândrie. Atunci au început să creadă că religia lor este ceva sub ei și nu s-au putut convinge să se plece la slujbele ei. Cel rău, prin mândria feței sale, nu va căuta pe Dumnezeu. Când erau săraci și șchiopi în pustiu, credeau că este necesar să rămână în legătură cu Dumnezeu; dar când au fost împliniți și stabiliți în Canaan, au început să creadă că nu mai au nevoie de El: Inima li s-a înălțat, de aceea M-au uitat. Observație: Prosperitatea lumească, când hrănește mândria oamenilor, îi face uitători de Dumnezeu; căci Îl amintesc doar când au nevoie de El. Când Israel a fost săturat, ce mai putea face Atotputernicul pentru ei? Și de aceea I-au spus: Pleacă de la noi, Iov xxii. 17. Este trist că acele favoruri care ar trebui să ne facă să ne amintim de Dumnezeu și să studiem ce vom da înapoi Lui, ne fac uitători de El și nepăsători de ceea ce facem împotriva Lui. Trebuie să știm că trăim din Dumnezeu când trăim din providența obișnuită, deși nu trăim din minuni, ca Israel în pustiu. 3. Resentimentul drept al lui Dumnezeu față de ingratitudinea lor de jos, v. 7, 8. Judecățile amenințate (v. 3) indicau plecarea a tot ce este bun de la ei. Amenințările de aici merg mai departe și indică intrarea a tot răul asupra lor; căci Dumnezeu, care le-a fost atât de prieten, acum se întoarce să le fie dușman și luptă împotriva lor, ceea ce este exprimat aici foarte teribil: Voi fi pentru ei ca un leu și ca un leopard. Leul este puternic și nu există rezistență la el. Leopardul este menționat aici ca fiind viclean și vigilent: Ca un leopard pe cale îi voi observa. Așa cum acea fiară de pradă stă la pândă pe marginea drumului pentru a prinde călătorii și a-i devora, tot așa Dumnezeu prin judecățile Sale va veghea asupra lor pentru a le face rău, așa cum a vegheat asupra lor pentru a le face bine, Ier. xliv. 27. Nicio ocazie nu va fi lăsată să scape care ar putea accelera sau agrava ruina lor (Ier. v. 6): Un leopard va veghea asupra cetăților lor. Un râs sau o fiară pătată (și așa este leopardul) este remarcat pentru vederea rapidă mai presus de orice creatură (lynx visu—ochii unui râs) și astfel indică faptul că nu numai puterea, ci și înțelepciunea lui Dumnezeu este angajată împotriva celor cu care are o controversă. Unii citesc (și originalul o permite): Voi fi ca un leopard pe calea Asiriei. Judecățile lui Dumnezeu îi vor surprinde exact când se duc la asirieni pentru a căuta protecție și ajutor de la ei. Se adaugă: Îi voi întâmpina ca un urs care și-a pierdut puii și astfel este exasperat și făcut mai crud (2 Sam. xvii. 8, Prov. xxviii. 15), ceea ce indică cât de mult a fost provocat Dumnezeu și El îi va face să simtă: Va sfâșia căptușeala inimii lor. Leul este observat că țintește la inima fiarelor pe care le prădează și astfel Dumnezeu îi va devora ca un leu. Va trimite astfel de judecăți asupra lor care să prade spiritele lor și să le consume vigoarea. Inima lor s-a înălțat (v. 6), dar Dumnezeu va lua o cale eficientă pentru a o coborî: Fiara sălbatică îi va sfâșia; nu numai că Dumnezeu va fi ca un leu și un leopard pentru ei, dar metafora va fi împlinită în literă, căci fiarele vătămătoare sunt una dintre cele patru judecăți dureroase cu care Dumnezeu va distruge un popor provocator, Ezech. xiv. 15.
Considerați

Consideră

Henry încheie afirmând că Dumnezeu rămâne singurul ajutor al lui Israel în ciuda autodistrugerii lor. II. Să vedem acum cum Dumnezeu a fost ajutorul acestui popor care se autodistruge, cum a fost singurul lor ajutor (v. 10): Voi fi Împăratul tău, ca să te conduc și să te mântuiesc. Deși au refuzat să fie supușii Lui și s-au răzvrătit împotriva Lui, totuși El va fi încă Împăratul lor și nu îi va abandona. Afacerea și grija unui rege bun este să-și păstreze poporul, nu numai de a fi ruinat de dușmani străini, ci de a se ruina pe ei înșiși și unii pe alții. Astfel, Dumnezeu va fi încă Împăratul lui Israel, așa cum a fost Împăratul lor din vechime. Observație: Situația noastră ar fi într-adevăr tristă dacă Dumnezeu nu ar fi mai bun cu noi decât suntem noi cu noi înșine.
Răspunde
1. Unde am permis binecuvântărilor trecute să hrănească mândria sau uitarea de Dumnezeu? 2. În ce domenii amân pocăința, riscând durerile unui fiu neînțelept? 3. Cum ne invită promisiunea că Dumnezeu este încă ajutorul meu să mă întorc la El astăzi?
Roagă-te
Doamne milostiv, mărturisim că, asemenea lui Efraim, ne-am întors adesea de la grija Ta și ne-am încrezut în ceea ce nu poate mântui. Iartă idolatrie inimii noastre și mândria care uită îndurările Tale zilnice. Mulțumim că, chiar atunci când ne distrugem, ajutorul se găsește numai în Tine. Învață-ne să ne smerim înaintea Ta, să ne pocăim repede și să primim răscumpărarea pe care ai oferit-o prin Hristos. Duhul Tău să ne țină aproape, ca să Te înălțăm pe Tine mai degrabă decât pe noi înșine. În numele lui Isus, Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →