Eterniseed › Curriculum › 1 Samuel
O femeie înțeleaptă și un rege adormit: pacea Abigailei și sulița lăsată în picioare
Deschidere
Două scene ale milei stau una lângă alta. În prima, David - care răbdase cu atâta răbdare pe Saul - este ațâțat la furie de morocănosul Nabal, care răspunde unei cereri cuviincioase cu o insultă beată, iar David pornește înarmat să-l ucidă pe el și toată casa lui. Numai înțelepciunea grabnică a Abigailei, care iese călare în întâmpinarea lui cu provizii și cuvinte de împăcare, abate sabia; iar David binecuvântează pe Dumnezeu care l-a ferit de vărsare de sânge. În a doua, David îl găsește din nou pe Saul adormit și la mila lui - de data aceasta în mijlocul taberei, înconjurat de armata lui adormită - și din nou refuză să se atingă de 'unsul Domnului', luând doar sulița și urciorul cu apă de lângă capul regelui ca dovadă. Fericitul Teodoret de Cir citește ambele cu grija lui antiohiană pentru mișcările lăuntrice ale sufletului. De ce, după ce răbdase cu Saul, s-a mâniat David împotriva lui Nabal? Pentru că Saul avusese cel puțin pretextul unei împărății și al invidiei ei, dar Nabal nu avusese nicio scuză pentru aroganța lui și răsplătise bunătatea curată cu cele mai josnice insulte. Iar de ce a rupt David, după ce jurase să-l ucidă, jurământul? Pentru că jurământul era rodul mâniei drepte, dar cruțarea era rodul unei minți sănătoase: era mai bine să rupi un jurământ pripit decât să săvârșești un asemenea măcel. Teodoret aude în mijlocirea Abigailei însăși glasul conștiinței și al proniei - ea cere ca David să nu se întineze cu sânge nevinovat, nici cu boldul conștiinței - iar în reținerea lui David din tabără, aceeași cinstire față de unsul lui Dumnezeu și aceeași încredere în Judecătorul drept. Făcătoarea de pace care dezarmează mânia, mila care nu se va întina, unsul Domnului lăsat neatins: toate acestea vestesc pe Prințul Păcii.
Citește
Citire
Citește 1 Samuel 25-26 - oamenii lui David fuseseră 'un zid' în jurul păstorilor lui Nabal în pustie, fără să vatăme nimic; totuși, când David cere o parte cuviincioasă, Nabal răspunde: 'Cine este David? și cine este fiul lui Iese?' și îi trimite pe oameni cu mâinile goale. David își încinge sabia ca să-l nimicească. Dar Abigail, soția înțeleaptă și frumoasă a lui Nabal, iese în grabă cu pâine și vin și provizii, cade la picioarele lui David și pledează: 'Asupra mea să fie această nelegiuire... să nu ia în seamă domnul meu pe acest om al lui Belial, pe Nabal.' Ea cere ca el să nu se facă vinovat de 'vărsare de sânge fără pricină' și să nu se răzbune cu mâna lui. Iar David o binecuvântează: 'Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi în întâmpinarea mea... care m-a ferit astăzi să nu vin să vărs sânge și să nu mă răzbun cu mâna mea.' Apoi, în capitolul douăzeci și șase, David intră noaptea chiar în tabăra lui Saul, unde regele zace adormit cu sulița înfiptă în pământ la capul lui și armata adormită în jurul lui. Abișai cere să lovească, dar David oprește: 'Nu-l nimici: căci cine își va întinde mâna împotriva unsului Domnului și va fi fără vină?' El ia doar sulița și urciorul cu apă și, de pe un deal îndepărtat, strigă dovada; iar Saul mărturisește din nou: 'Am păcătuit... am jucat rolul nebunului.'
Studiu
Teodoret răspunde mai întâi la enigma mâniei lui David: de ce omul atât de îndelung răbdător cu Saul a vrut să-l ucidă pe Nabal? Pentru că răutatea lui Saul avusese cel puțin pretextul împărăției și al invidiei, pe când aroganța lui Nabal nu avusese nicio scuză - doar insultă goală răsplătită pentru bunătate curată. Apoi întrebarea mai adâncă: de ce a rupt David, după ce jurase să ucidă, jurământul? Teodoret cântărește cele două impulsuri și încununează al doilea:
Căci jurământul era rodul mâniei drepte, dar cruțarea era rodul unei minți sănătoase. Căci primind cererea Abigailei, și-a stins mânia. Căci era mai bine să rupi jurământul amenințării decât să săvârșești un asemenea măcel.Și aude în cererea Abigailei limbajul însuși al conștiinței - ca David să fie ferit de întinarea vărsării de sânge și de boldul remușcării:
Aquila a redat 'să nu se întineze', în loc de 'ca să nu-ți atragi întinare din vărsare de sânge'. Iar 'să nu fie urâciune și sminteală de inimă pentru domnul meu' - Aquila a redat 'bold' în loc de 'urâciune', aluzând la chinurile conștiinței.Trecând la tabăra de noapte, Teodoret marchează aceeași îndoită har - îndrăzneț să intre, înțelept să cruțe:
A intrat cu îndrăzneală, dar a cruțat cu înțelepciune, și deși l-a găsit biruit de somn nu l-a ucis; mai mult, l-a oprit pe Abișai, care voia să facă aceasta, zicând: 'Nu-l nimici, căci cine își va pune mâna pe unsul Domnului și va fi fără vină?'
Considerați
Considerare
Teodoret citește a doua cruțare a lui Saul ca pe o predică deliberată în fapte: David a luat sulița și urciorul tocmai ca să arate din nou binele pe care îl făcea, și pretutindeni scriitorul sacru proclamă că era însăși pronia lui Dumnezeu care adormise toată armata:
Minunatul David a luat sulița și urciorul cu apă ca să arate încă o dată binele pe care îl făcuse. Pretutindeni scriitorul proclamă pronia dumnezeiască. După ce a spus că toți dormeau, a adăugat: 'Un somn adânc de la Domnul a căzut peste ei.'Și aude uimitoarea blândețe a cuvintelor lui David - că și acum, cu împărăția promisă lui și harul plecat de la Saul, David se numește încă slujitorul omului care însetează după sângele lui:
Deși ungerea împărătească avusese loc și harul duhovnicesc plecase, el se numea încă slujitorul celui care fusese lipsit de har și care înseta după sânge.Două chipuri strălucesc aici pentru Biserică. Abigail este făcătoarea de pace pe care Domnul o numește fericită - 'Fericiți făcătorii de pace, căci ei vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu' (Matei 5:9) - care se aruncă între un om înarmat și răzbunarea lui și dezarmează mânia cu înțelepciune și daruri; ea este un tip al mijlocirii care oprește mâna judecății și al lucrării de împăcare a Bisericii. Iar David, cruțând de două ori pe uns și încredințând de două ori cauza lui Judecătorului drept, este din nou tipul adevăratului David, care nu S-a răzbunat, care a lăsat judecata Tatălui și care îi învață pe ai Săi să binecuvânteze și nu să blesteme. Pâinea și vinul aduse de Abigail ca să abată mânia; sulița lăsată în picioare în pământ lângă un rege adormit; urciorul cu apă purtat ca semn al milei - toate acestea vestesc pe Prințul Păcii, 'care este pacea noastră' (Efeseni 2:14), care dezarmează mânia pe care o merităm și ne dă, în loc de suliță, pâinea și potirul păcii Sale.
Răspunde
Răspuns
Fii făcător de pace și vei fi numit fiu al lui Dumnezeu. Vezi ce a făcut o singură femeie înțeleaptă: a ieșit călare în întâmpinarea unui om înarmat hotărât să ucidă, a luat asupra ei vina pe care nu o datora și cu smerenie, provizii și cuvinte alese a transformat un măcel într-o binecuvântare. Vei întâlni mânie în alții și o vei simți ridicându-se în tine. Învață de la Abigail să pășești în spărtură - să absoarbi, să pledezi, să oferi pâinea păcii acolo unde sabia este scoasă - și vei salva mai multe vieți și mai multe suflete decât știi. Și ferește-te de întinarea de care se temea David. Abigail a cerut ca el să nu atragă pată de sânge nevinovat, nici bold al conștiinței; iar David a binecuvântat pe Dumnezeu mereu după aceea pentru că i-a ținut mâinile curate. Când mânia a jurat în tine jurământul ei pripit - 'Voi răsplăti, nu voi lăsa să treacă' - adu-ți aminte că jurământul este copilul mâniei, dar cruțarea este copilul unei minți sănătoase, și că este mai bine să rupi un jurământ grăbit decât să-ți rănești conștiința și viața altuia. Iar când un vrăjmaș ți se predă neajutorat în mână, fă ca David de două ori: lasă sulița în picioare, ia doar un semn al milei și încredințează cauza ta Judecătorului drept. Astfel vei fi neîntinat, liber și asemenea Prințului Păcii, care a dezarmat mânia pe care o câștigaserăm și ne-a pus înainte pâinea și potirul păcii Sale împăciuitoare.
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Dumnezeul nostru, care ai trimis-o pe înțeleapta Abigail să-l întâmpine pe slujitorul Tău David și să-i abată mânia, și care ai pus un somn adânc peste tabăra lui Saul ca unsul Tău să fie cruțat prin milă și nu ucis: fă-mă făcător de pace, ca să fiu numit copilul Tău. Învață-mă să pășesc în spărtura unde este scoasă mânia, să port vina pe care nu o datorez și să dezarmez mânia cu smerenie și pâinea păcii, precum Abigail a dezarmat sabia. Ține-mi mâinile de la întinarea sângelui nevinovat și inima de la boldul unei conștiințe rele; și când mânia a jurat în mine jurământul ei pripit, dă-mi mintea sănătoasă care ar prefera să rupă jurământul decât să săvârșească măcelul. Când un vrăjmaș zace neajutorat în puterea mea, lasă-mă să las sulița în picioare în pământ și să iau doar un semn al milei, încredințându-mi cauza Ție, Judecătorul drept. Căci Tu, Hristoase, ești pacea noastră, care ai dezarmat mânia pe care o meritam și ne-ai pus înainte pâinea și potirul împăcării Tale. Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, Prințul Păcii, cu Tatăl și cu Duhul preasfânt, fie slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →