← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Corinteni

2 Corinteni 2 — cu Benson

2 Corinteni 2Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
Iubiți, ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Joseph Benson asupra Vechiului și Noului Testament la al doilea capitol din A doua epistolă către Corinteni. În spiritul cald al îngrijirii pastorale wesleyene, Benson ne călăuzește prin inima tandră a apostolului pentru o biserică tulburată, arătând cum disciplina sfântă și dragostea restauratoare curg împreună sub îndrumarea Duhului. Fie ca aceeași har care l-a mișcat pe Pavel să ne miște și pe noi să primim aceste cuvinte cu smerenie și bucurie.
Citește

Citire

Să citim acum capitolul al doilea din A doua epistolă către Corinteni cu inimi deschise, ascultând după Duhul care încă vorbește prin cuvintele apostolului. Pe măsură ce auzim despre durere transformată în bucurie, despre disciplină cedând loc milei și despre parfumul evangheliei umplând fiecare loc, să simțim proaspăt locul nostru în procesiunea triumfătoare a lui Hristos și să ne pregătim să primim sfatul pe care Benson ni-l oferă din acest text sacru.
Studiu
Benson deschide prin a expune mișcarea triplă a capitolului. Introducere. A.M. 4064. D.H. 60. Aici apostolul, (1,) sugerează că și-a amânat vizita la corinteni până când va vedea dacă, spre marea sa mângâiere, ei vor îndrepta dezordinile lor înainte de a veni el, 2 Corinteni 2:1-4 . (2,) Îi îndrumă să-l restaureze pe persoana incestuoasă profund pocăită în biserica și comuniunea lor, 2 Corinteni 2:5-11 . (3,) Îi informează despre propriile sale osteneli, succes și bucurii în răspândirea evangheliei lui Hristos în mai multe locuri, 2 Corinteni 2:12-17 . Apoi desfășoară explicația apostolului pentru amânarea vizitei sale. Versetele 1-3. 2 Corinteni 2:1-3 . Dar eu, etc. Apostolul continuă cu scuza sa, începută în capitolul precedent, pentru amânarea vizitei sale la corinteni, și semnifică că a amânat-o deoarece hotărâse cu sine însuși să nu vină printre ei cu durere, pedepsind pe vinovați, dacă putea evita acest lucru prin orice mijloace; și de aceea, în loc să vină să-i pedepsească, le scrisese, ca să aibă bucurie din pocăința lor: și în scuză pentru severitatea primei sale scrisori, le-a spus că a scris-o în cea mai adâncă aflicțiune; nu ca să-i întristeze, ci ca să arate mărimea dragostei sale față de ei. Benson arată apoi cum aceeași dragoste care mustră o și restaurează pe cel pocăit. Versetele 6-11. 2 Corinteni 2:6-11 . De ajuns pentru un astfel de om Cu ce remarcabilă tandrețe îl tratează apostolul pe acest vinovat! El nu menționează niciodată numele acestuia, nici nu amintește aici crima sa; ci vorbește despre el în modul cel mai nedeterminat care era compatibil cu a da asemenea îndrumări în cazul său, după cum cerea dragostea; este această pedeapsă, aplicată de mulți Nu numai de conducătorii bisericii, întreaga adunare a consimțit la sentință. Așa că dimpotrivă În loc să înainteze mai departe împotriva lui; ar trebui mai degrabă să-l iertați Să-l eliberați de mustrare și să-l primiți din nou în biserică; și să-l mângâiați Pe acest păcătos pocăit; ca nu cumva să fie înghițit de o durere prea mare Să fie împins la disperare de durerea excesivă pe care ar putea-o pricinui continuarea sentinței voastre. De aceea întăriți-vă dragostea față de el Asigurați-l de dragostea voastră primindu-l în favoarea voastră și prin toate faptele de bunătate.
Considerați

Considerare

Benson apasă întrebarea grea a suficienței slujitoare. În aluzie”, adaugă el, „la metoda unui triumf, apostolul îl reprezintă pe Hristos ca pe un general victorios, călărind într-o procesiune triumfală prin lume, însoțit de apostolii, profeții, evangheliștii și alți slujitori ai evangheliei ai săi, și urmat de toate națiunile idolatre ca prizonierii săi. Printre aceștia, propovăduitorii evangheliei au răspândit mirosul cunoașterii lui Hristos, care, pentru cei care au crezut în el, a fost un miros dătător de viață care se sfârșea în viață pentru ei. Dar pentru necredincioși mirosul cunoașterii lui Hristos a fost un miros al morții, sfârșindu-se în moarte dacă au continuat în necredință.” Și cine este suficient pentru aceste lucruri Atât de mari și de grele cum sunt? Cine este potrivit să poarte o asemenea însărcinare importantă? Cine ar trebui să o întreprindă fără a tremura?
Răspunde
1. Unde în propria mea umblare a întârziat Domnul o binecuvântare până când pocăința a putut să-și aducă rodul? 2. Cum aș putea extinde atât disciplina sfântă cât și mângâierea restauratoare în cadrul comuniunii pe care o slujesc? 3. În ce fel depind zilnic de Duhul mai degrabă decât de propria mea suficiență pentru slujirea evangheliei?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a lui Joseph Benson și pentru inima apostolică care încă instruiește biserica ta. Dă-ne har să primim mustrarea cu blândețe și să-l restaurăm pe cel pocăit cu dragoste tandră, ca nu cumva Satana să capete avantaj printre noi. Umple-ne cu savoarea lui Hristos, ca cuvintele și viețile noastre să fie o mărturie vie atât a vieții spre viață cât și a puterii care singură îi face pe slujitori suficienți. Ține-ne mereu în vederea ta, vorbind în Hristos și numai pentru slava lui. Amin.

Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →