← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Geneza

Gen 27-28 — cu Matei Henry

Geneza 27-28Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Matei Henry ne ghidează prin povestea complicată a familiei lui Isaac, Rebeca, Esau și Iacov în Geneza 27-28. Comentariul său dezvăluie cum planurile umane se intersectează cu scopurile divine, arătând atât fragilitatea planurilor noastre cât și statornicia cuvântului lui Dumnezeu. Pe măsură ce urmăm expunerea atentă a lui Henry, vedem cum dreptul de întâi născut și binecuvântarea trec în moduri neașteptate, amintindu-ne că harul ales al lui Dumnezeu răstoarnă adesea așteptările naturale. Această lecție ne invită să ascultăm cu atenție observațiile lui Henry pentru ca narațiunea antică să poată vorbi proaspăt inimilor și alegerilor noastre de astăzi.
Citește
Așază-te în Geneza 27 și 28 cu o inimă deschisă. Citește capitolele încet, observând conversațiile, deghizările, lacrimile și promisiunile care se întind peste generații. Permite textului să-și dezvăluie drama înainte de a te întoarce la perspectivele lui Henry, astfel încât comentariul său să lumineze ceea ce ai întâlnit deja în Scriptură.
Studiu

Studiază

Henry începe prin a examina conflictul central al capitolului. În acest capitol revenim la povestea tipică a luptei dintre Esau și Iacov. Esau vânduse în mod profan dreptul de întâi născut lui Iacov; dar Esau speră că nu va fi niciodată mai sărac, nici Iacov mai bogat, din cauza acelei înțelegeri, atâta timp cât își păstrează interesul în afecțiunile tatălui său și astfel asigură binecuvântarea. Aici aflăm deci cum a fost pedepsit pe drept pentru disprețul față de dreptul de întâi născut (de care s-a lipsit în mod nechibzuit) cu pierderea binecuvântării, de care Iacov îl lipsește în mod fraudulos. Astfel această poveste este explicată în Evrei 12:16,17: 'Pentru că a vândut dreptul de întâi născut, când ar fi vrut să moștenească binecuvântarea a fost respins.' Căci cei ce fac ușoară numele și profesia religiei și le aruncă pentru un fleac, pierd astfel puterile și privilegiile ei. Avem aici: I. Scopul lui Isaac de a transmite binecuvântarea lui Esau, v. 1-5. II. Complotul Rebecăi de a i-o procura lui Iacov, v. 6-17. III. Gestionarea cu succes a complotului de către Iacov și obținerea binecuvântării, v. 18-29. IV. Resentimentul lui Esau față de aceasta, în care: 1. Marea sa insistență pe lângă tatăl său pentru a obține o binecuvântare, v. 30-40. 2. Marea sa dușmănie față de fratele său pentru că l-a înșelat de prima binecuvântare, v. 41 etc. Henry examinează apoi intenția lui Isaac față de Esau. Aici este: I. Planul lui Isaac de a-și face testamentul și de a-l declara pe Esau moștenitorul său. Promisiunea Mesiei și a țării Canaan era o mare încredere, încredințată mai întâi lui Avraam, incluzivă și tipică pentru binecuvântări spirituale și veșnice; aceasta, prin îndrumare divină, a transmis-o lui Isaac. Isaac, fiind acum bătrân și 163, neștiind sau neînțelegând sau neconsiderând cum se cuvine oracolul divin despre cei doi fii ai săi, că cel mai mare va sluji celui mai mic, hotărăște să transmită toată onoarea și puterea cuprinse în promisiune lui Esau, fiul său cel mai mare. În aceasta a fost condus mai mult de afecțiunea naturală și de metoda obișnuită a așezămintelor decât ar fi trebuit, dacă ar fi știut (cum este probabil că știa) indicațiile pe care Dumnezeu le dăduse despre mintea Sa în această chestiune. Observă: Suntem foarte înclinați să ne luăm măsurile mai degrabă din propria noastră rațiune decât din revelația divină și astfel adesea greșim calea; credem că cei înțelepți și învățați, cei puternici și nobili ar trebui să moștenească promisiunea; dar Dumnezeu nu vede cum vede omul. Vezi 1 Samuel 16:6,7. Henry analizează apoi metodele îndoielnice folosite de Rebeca. II. Mijloacele au fost rele și deloc justificabile. Dacă nu a fost o nedreptate față de Esau să-l lipsească de binecuvântare (el însuși pierzând-o prin vânzarea dreptului de întâi născut), totuși a fost o nedreptate față de Isaac, profitând de infirmitatea sa pentru a-l înșela; a fost o nedreptate și față de Iacov, pe care l-a învățat să înșele, punând o minciună în gura sa sau cel puțin punând una în mâna sa dreaptă. De asemenea, l-ar expune la scrupule nesfârșite despre binecuvântare, dacă ar obține-o astfel fraudulos, dacă ar fi de vreun folos pentru el sau ai săi, mai ales dacă tatăl său ar revoca-o, la descoperirea înșelătoriei, și ar pleda, cum ar putea, că a fost nulă printr-o eroare de persoană — o greșeală a persoanei. El însuși era conștient de pericol, ca nu cumva (v. 12), dacă ar rata binecuvântarea, cum ar fi putut probabil să facă, să aducă asupra sa blestemul tatălui său, pe care îl temea mai mult decât orice; în plus, s-a expus la blestemul divin care este rostit asupra celui ce face pe orb să rătăcească din cale, Deuteronom 27:18. Dacă Rebeca, când a auzit că Isaac promite binecuvântarea lui Esau, s-ar fi dus, la întoarcerea sa de la vânătoare, la Isaac și, cu umilință și seriozitate, l-ar fi pus în amintire de ceea ce Dumnezeu spusese despre fiii lor — dacă i-ar fi arătat în plus cum Esau pierduse binecuvântarea atât prin vânzarea dreptului de întâi născut cât și prin căsătoria cu soții străine, este probabil că Isaac ar fi fost convins să confere binecuvântarea lui Iacov în mod conștient și știind, și nu ar fi trebuit astfel să fie înșelat în aceasta. Aceasta ar fi fost onorabil și lăudabil și ar fi arătat bine în istorie; dar Dumnezeu a lăsat-o pe ea însăși să ia această cale indirectă, ca El să aibă gloria de a aduce bine din rău și de a-și servi propriile scopuri prin păcatele și nebuniile oamenilor, și ca noi să avem satisfacția de a ști că, deși există atât de multă răutate și înșelăciune în lume, Dumnezeu o guvernează conform voii Sale, spre lauda Sa proprie. Vezi Iov 12:16: 'La El sunt putere și înțelepciune; cel înșelat și înșelătorul sunt ale Lui.' Isaac pierduse simțul văzului, care în acest caz nu ar fi putut fi înșelat, Providența ordonând atât de admirabil diferența de trăsături încât nici două fețe nu sunt exact la fel: conversația și comerțul abia ar putea fi menținute dacă nu ar exista o astfel de varietate. De aceea ea încearcă să înșele: 1. Simțul gustului său, pregătind niște bucăți alese de ied, condimentându-le, servindu-le astfel încât să-l facă să creadă că sunt vânat: aceasta nu era o treabă grea. Vezi nebunia celor ce sunt pretențioși și curioși în pofta lor și se mândresc cu a o satisface. Este ușor să-i înșeli cu ceea ce pretind că disprețuiesc și nu le place, atât de puțin diferă poate de ceea ce preferă cu hotărâre. Solomon ne spune că delicatesele sunt carne înșelătoare; căci este posibil să fim înșelați de ele în mai multe moduri decât unul, Proverbe 23:32. 2. Simțul atingerii și mirosului său. A pus hainele lui Esau pe Iacov, hainele sale cele mai bune, pe care s-ar fi putut presupune că Esau le-ar pune, în semn de bucurie și respect față de tatăl său, când urma să primească binecuvântarea. Isaac le-a recunoscut, după material, formă și miros, că sunt ale lui Esau. Dacă vrem să obținem o binecuvântare de la Tatăl nostru ceresc, trebuie să venim pentru ea în hainele fratelui nostru mai mare, îmbrăcați cu dreptatea Lui, care este întâiul născut între mulți frați. Ca nu cumva netezimea și moliciunea mâinilor și gâtului lui Iacov să-l trădeze, i le-a acoperit, și probabil o parte din față, cu pieile iezilor proaspăt uciși, v. 16. Esau era într-adevăr aspru când nimic mai puțin decât acestea nu ar fi servit să-l facă pe Iacov să semene cu el. Cei ce afectează să pară aspri și duri în purtarea lor pun fiara pe om și se rușinează cu adevărat, deghizându-se astfel. Și, în sfârșit, a fost un cuvânt foarte nesăbuit pe care l-a rostit Rebeca, când Iacov a obiectat pericolul unui blestem: 'Asupra mea fie blestemul tău, fiul meu', v. 13. Hristos într-adevăr, care este puternic să mântuiască, pentru că este puternic să poarte, a spus: 'Asupra Mea fie blestemul, numai ascultă glasul Meu'; El a purtat povara blestemului, blestemul legii, pentru toți cei ce vor lua asupra lor jugul poruncii, porunca Evangheliei. Dar este prea îndrăzneț pentru orice creatură să spună: 'Asupra mea fie blestemul', decât dacă este acel blestem fără cauză care suntem siguri că nu va veni, Proverbe 26:2. Henry procedează apoi la evaluarea conduitei lui Iacov în ducerea la îndeplinire a planului. Observă aici: I. Arta și siguranța cu care Iacov a gestionat această intrigă. Cine ar fi crezut că acest om simplu ar fi putut juca rolul său atât de bine într-un plan de această natură? Mama sa punându-l pe calea aceasta și încurajându-l în ea, el s-a aplicat cu dexteritate la acele metode la care nu se obișnuise niciodată, dar față de care avusese întotdeauna o aversiune. Observă: Minciuna se învață repede. Psalmistul vorbește despre cei ce, de îndată ce se nasc, vorbesc minciuni, Psalmul 58:3; Ieremia 9:5. Mă întreb cum de Iacov cel cinstit și-a putut întoarce limba atât de ușor să spună (v. 19): 'Eu sunt Esau, întâiul tău născut'; nici nu văd cum încercarea unora de a-l justifica cu acea echivocare: 'Sunt făcut întâiul tău născut', și anume prin cumpărare, îi aduce vreun serviciu; căci când tatăl său l-a întrebat (v. 24): 'Ești tu cu adevărat fiul meu Esau?', el a spus: 'Eu sunt'. Cum a putut spune: 'Am făcut cum mi-ai poruncit', când nu primise nicio poruncă de la tatăl său, ci făcea cum îi poruncise mama sa? Cum a putut spune: 'Mănâncă din vânatul meu', când știa că venea nu din câmp, ci din staul? Dar mai ales mă întreb cum a putut avea îndrăzneala să-l atribuie lui Dumnezeu și să folosească numele Său în înșelătorie (v. 20): 'Domnul Dumnezeul tău mi l-a adus'. Este acesta Iacov? Este acesta cu adevărat Israel, fără viclenie? Este cu siguranță scris nu pentru imitația noastră, ci pentru avertizarea noastră. Cel ce crede că stă să ia seama să nu cadă. Oamenii buni au eșuat uneori în exercitarea acelor haruri pentru care au fost cei mai eminenți.
Considerați

Consideră

Henry încheie prin a considera consecințele durabile pentru Esau. Aici este: I. Binecuvântarea legământului refuzată lui Esau. Cel ce a făcut atât de ușoară dreptul de întâi născut ar fi vrut acum să moștenească binecuvântarea, dar a fost respins și nu a găsit loc de pocăință în tatăl său, deși a căutat-o cu grijă cu lacrimi, Evrei 12:17. Observă: 1. Cât de grijuliu a căutat-o. A pregătit mâncarea gustoasă, cum îi îndrumase tatăl său, și apoi a cerut binecuvântarea pe care tatăl său îl încurajase să o aștepte, v. 31. Când a înțeles că Iacov o obținuse pe furiș, a strigat cu un strigăt mare și nespus de amar, v. 34. Nimeni nu ar fi putut lua dezamăgirea mai la inimă decât a făcut el; a făcut cortul tatălui său să răsune de durerea sa și din nou (v. 38) și-a ridicat glasul și a plâns. Observă: Vine ziua când cei ce fac acum ușoară binecuvântările legământului și își vând titlul la ele pentru un nimic, vor cere în zadar după ele. Cei ce nu vor nici măcar să ceară și să caute acum vor bate curând și vor striga: 'Doamne, Doamne'. Cei ce disprețuiesc pe Hristos vor fi atunci umili suitori la El. 2. Cum a fost respins. Isaac, când a devenit conștient de impunerea ce fusese practicată asupra sa, a tremurat nespus, v. 33. Cei ce urmează alegerea afecțiunilor lor proprii, mai degrabă decât dictatele voii divine, se implică în astfel de perplexități ca acestea. Dar își revine curând și ratifică binecuvântarea pe care o dăduse lui Iacov: 'L-am binecuvântat și va fi binecuvântat'; ar fi putut, pe motive foarte plauzibile, să o revoce, dar acum, în sfârșit, este conștient că a fost într-o eroare când a intenționat-o pentru Esau. Fie el însuși amintindu-și oracolul divin, fie mai degrabă descoperind că fusese umplut mai mult decât de obicei cu Duhul Sfânt când a dat binecuvântarea lui Iacov, a perceput că Dumnezeu, ca să zicem așa, a spus Amin la ea. Acum: (1.) Iacov a fost astfel confirmat în posesia binecuvântării și pe deplin mulțumit de validitatea ei, deși a obținut-o fraudulos; de aici a avut și motiv să spere că Dumnezeu a trecut cu vederea și a iertat cu har purtarea sa greșită. (2.) Isaac a consimțit astfel la voia lui Dumnezeu, deși contrazicea propriile sale așteptări și afecțiune. Avea de gând să dea binecuvântarea lui Esau, dar când a perceput că voia lui Dumnezeu era altfel, s-a supus; și aceasta a făcut-o prin credință (Evrei 11:20), ca Avraam înaintea sa, când solicitase pentru Ismael. Oare nu poate Dumnezeu să facă ce vrea cu ale Sale? (3.) Esau a fost astfel tăiat de la așteptarea acelei binecuvântări speciale pe care crezuse că și-o păstrează când și-a vândut dreptul de întâi născut. Prin acest exemplu suntem învățați: [1.] Că nu este de la cel ce voiește, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu care arată îndurare, Romani 9:16. Apostolul pare să alude la această poveste. Esau avea o bunăvoință față de binecuvântare și a alergat după ea; dar Dumnezeu care a arătat îndurare a destinat-o lui Iacov, ca scopul lui Dumnezeu conform alegerii să stea, v. 11. Iudeii, ca Esau, au vânat după legea dreptății (v. 31), totuși au ratat binecuvântarea dreptății, pentru că au căutat-o prin faptele legii (v. 32); în timp ce Neamurile, care, ca Iacov, au căutat-o prin credință în oracolul lui Dumnezeu, au obținut-o cu forță, cu acea violență pe care o suferă împărăția cerurilor. Vezi Matei 11:12. [2.] Că cei ce subestimează dreptul lor spiritual de întâi născut și își permit să-l vândă pentru o bucată de carne pierd binecuvântările spirituale și este drept ca Dumnezeu să le refuze acele favoruri de care au fost nepăsători. Cei ce vor renunța la înțelepciunea și harul lor, la credința și conștiința lor bună, pentru onorurile, bogățiile sau plăcerile acestei lumi, oricât de mult ar pretinde un zel pentru binecuvântare, s-au judecat deja nevrednici de ea și astfel va fi și osânda lor. [3.] Că cei ce ridică mâinile în mânie le ridică în zadar. Esau, în loc să se pocăiască de propria nebunie, și-a reproșat fratelui său, l-a acuzat pe nedrept că i-a luat dreptul de întâi născut pe care i-l vânduse în mod cinstit (v. 36) și a conceput răutate împotriva lui pentru ceea ce făcuse acum, v. 41. Cei ce nu sunt probabil să reușească în rugăciune sunt cei ce își întorc resentimentele asupra fraților lor pe care ar trebui să le întoarcă asupra lor înșiși și pun vina greșelilor lor pe alții, când ar trebui să-și ia rușinea asupra lor. [4.] Că cei ce nu caută până nu este prea târziu vor fi respinși. Aceasta a fost ruina lui Esau, nu a venit la timp. După cum există un timp acceptat, un timp când Dumnezeu va fi găsit, tot așa există un timp când El nu va răspunde celor ce Îl cheamă, pentru că au neglijat sezonul rânduit. Vezi Proverbe 1:28. Timpul răbdării lui Dumnezeu și al încercării noastre nu va dura veșnic; ziua harului va lua sfârșit și ușa va fi închisă. Atunci mulți care acum disprețuiesc binecuvântarea o vor căuta cu grijă; căci atunci vor ști cum să o prețuiască și se vor vedea pierduți, veșnic pierduți, fără ea, dar fără niciun folos, Luca 13:25-27. O, de am cunoaște deci, în ziua noastră, lucrurile care țin de pacea noastră!
Răspunde
Unde în viața ta ai fost tentat să-L ajuți pe Dumnezeu să-Și împlinească promisiunile prin mijloace îndoielnice? Cum provoacă povestea viziunea ta despre capacitatea lui Dumnezeu de a lucra în ciuda eșecului uman? Ce pas de încredere ai putea face săptămâna aceasta în loc să încerci să controlezi rezultatele?
Roagă-te
Tată preabun, îți mulțumim pentru înregistrarea cinstită a greșelilor slujitorilor Tăi și pentru felul în care scopurile Tale totuși prevalează. Învață-ne să așteptăm timpul Tău mai degrabă decât să forțăm propriile noastre soluții. Păzește-ne limbile de înșelăciune și inimile de invidie. Fă-ne să prețuim dreptul spiritual de întâi născut pe care ni-L oferi mai mult decât orice avantaj pământesc. Întărește-ne să binecuvântăm pe alții cu sinceritate și să primim cuvântul Tău cu umilință. Prin Hristos Domnul nostru, amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →