← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Luca

Luca 5 — cu Coke

Luca 5Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie20 min
Deschidere
În orele liniștite ale devoțiunii ne întoarcem din nou la 'Commentary on the Holy Bible' al lui Thomas Coke, acel tovarăș iubit al cititorilor metodiști timpurii. Episcopul Coke, prietenul de încredere al lui Wesley și primul episcop metodist, deschide pagina sacră cu grijă reverentă, invitând fiecare credincios să zăbovească unde Domnul încă cheamă, vindecă și iartă. Cuvintele sale, modelate de rugăciune și studiu îndelungat, ne conduc blând în capitolul cinci din Luca pentru ca același Mântuitor care odinioară a umplut năvoadele și a iertat păcătoșii să ne umple inimile din nou.
Citește

Citire

Să citim acum capitolul cinci din Luca într-un spirit de umilă așteptare. Așa cum pescarii și-au lăsat bărcile la cuvântul lui Hristos, tot așa să lăsăm deoparte orice distragere și să ascultăm glasul care încă cheamă ucenici, curățește pe cei necurați și iartă pe cei împovărați. Citiți încet, lăsând fiecare verset să se așeze în inimă, pentru ca aceeași putere odinioară prezentă în Capernaum să fie prezentă aici.
Studiu
Coke începe prin a considera cuvintele reverente, dar surprinse ale lui Petru lângă prinderea minunată. Versetul 8. Luca 5:8. Pleacă de la mine, — Cuvintele lui Petru cu această ocazie pot fi interpretate în moduri diferite; căci putem presupune că, conștient de păcătoșenia sa, se temea să fie în compania lui Hristos, ca nu cumva vreo slăbiciune sau ofensă să-l expună la pedepse mai mult decât obișnuite. Compară Judecători 6:22; Judecători 13:22. Sau, fiind o opinie a evreilor că vizitele profeților erau însoțite de pedepse din cer, 1 Regi 17:18, el ar fi putut fi cuprins de panică când a observat această dovadă a puterii lui Hristos: sau ar fi putut spune Maestrului său, pleacă, pentru că nu era în stare să-i arate respectul pe care îl merita și nu era vrednic să fie în compania sa. În acest din urmă sens, cuvintele Sf. Petru erau pline de reverență și umilință, fiind nu lipsite de asemănare cu vorbirea centurionului atât de mult lăudată de însuși Iisus, — Nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu. Este atât de bine cunoscut încât abia mai trebuie observat că anticii considerau nepotrivit și nesigur, acolo unde putea fi evitat, ca oamenii buni să fie în aceeași corabie cu persoane de caracter infam; nici păgânii nu permiteau uneori ca însăși imaginile zeităților lor să fie purtate într-o corabie cu astfel de persoane. Vezi Inferențele și Reflecțiile. El se întoarce apoi la credința vizibilă a paraliticului și a prietenilor săi când îl coboară pe om prin acoperiș. Versetul 20. Luca 5:20. Și când a văzut credința lor, — A omului și a prietenilor săi, — deși ei înșiși nu au rostit nimic; starea mizerabilă a paraliticului pledând totuși cu un glas mult mai elocvent decât orice limbaj. Sf. Hrisostom, vorbind despre acest act al purtătorilor, spune: 'Atât de ingenioasă este afecțiunea și atât de rodnică în invenție este dragostea!' Și despre răbdarea paraliticului în a îndura toate aceste dificultăți și a nu aștepta o altă ocazie, observă că el nu a spus nimic din toate acestea purtătorilor săi; ci a considerat că se cuvine să facă martori ai vindecării sale un număr atât de mare de persoane câte erau prezente. Credința sa, totuși, nu era vizibilă doar de aici, ci de asemenea din însăși cuvintele folosite de Hristos cu această ocazie; din care pricină Hristos nu a ieșit la el, ci a așteptat ca omul bolnav să vină la el, pentru ca să aibă ocazia de a demonstra credința paraliticului întregii companii. Căci nu ar fi putut El face venirea paraliticului la El un lucru ușor? Dar nu a făcut nimic de acest fel, pentru ca să arate întregii companii credința diligentă și ferventă a paraliticului și a prietenului său Coke trage apoi primele inferențe din chemarea lui Simon și a partenerilor săi. Putem remarca doar cât de aplicabile erau aceste pilde proverbiale la timp și ocazie. Vezi Luca 5:29. Inferențe trase din chemarea lui Simon etc. — Așa cum soarele în prima sa răsărită atrage toate privirile spre el, tot așa a făcut Soarele Dreptății când a strălucit pentru prima oară în lume. Vindecările sale minunate au atras bolnavi; doctrinele sale divine au atras ascultători; ambele împreună au atras mulțimea admiratoare în cete după el, Luca 5:1. Și de ce nu te mai urmăm și noi, o Mântuitorule, prin deșerturi și munți, peste uscat și mări, ca să fim și vindecați și învățați? — Era promisiunea ta, o Mântuitorule, că atunci când vei fi înălțat, vei atrage pe toți oamenii după tine; iată, ai fost înălțat de atunci, atât la lemnul rușinii, cât și la tronul slavei cerești: O, atrage-ne atunci, binecuvântate Doamne, și vom alerga după tine.
Considerați

Considerare

Coke apasă concluzia cea mai grea privind chemarea divină care transformă pescari în pescari de oameni. Cel care a cerut lui Hristos să plece de la el va avea onoarea de a merge primul în fericita misiune a mântuirii evanghelice. Aceasta era într-adevăr o meserie în care Simon nu avea îndemânare; totuși nu putea decât să-i fie de ajuns că Hristos spusese: Urmează-mă, — te voi face. — Minunea i-a arătat că este în stare să-și țină cuvântul. Ce este atunci această meserie divină a noastră, decât o pescuire spirituală? Lumea este o mare; sufletele, ca peștii, înoată în libertate în această mare adâncă: năvoadele doctrinei sănătoase trag pe unii la țărmul slavei, care consimt să fie mântuiți prin har. Câtă îndemânare și grijă, câtă trudă și răbdare sunt necesare pentru această artă! Cine este de ajuns pentru aceste lucruri? Această mare, — aceste năvoade, — pescarii, — peștii, — corăbiile, — toate sunt ale tale, Dumnezeule; fă în noi și prin noi ce voiești: dă-ne abilitate și har să te urmăm și să prindem oameni; și dă oamenilor voință și har să fie prinși; și ia tu slava veșnică. REFLECȚII. El încheie reflectând asupra aceluiași har care cheamă pe vameși și păcătoși la pocăință. În al patrulea rând, convertirea inimii păcătosului la Dumnezeu este la fel de minunată și tot atât de mare o dovadă a puterii divine ca și curățirea leprosului sau învierea morților. Avem, 1. Chemarea lui Matei sau Levi vameșul și ascultarea sa promptă la porunca lui Iisus: părăsind îndată toate, l-a urmat. Cei mai răi păcătoși care vin la Iisus la chemarea sa vor auzi că le vorbește inimilor și vor fi lucrati în mod eficient: nimic nu este mai presus de harul său atotputernic. 2. Condescendența plină de har a Domnului față de acei vameși pe care Matei i-a invitat la casa sa. Domnul nostru nu a disprețuit să stea cu ei și își justifică purtarea față de sugestiile invidioase, răuvoitoare și critice ale fariseilor. Nu s-a asociat cu ei ca aprobându-le căile sau încurajându-i în rău, ci așa cum un medic vizitează pe cei bolnavi: cei sănătoși, cel puțin cei care se cred astfel, nu au nevoie de grija sa.
Răspunde

Răspuns

Unde în munca ta zilnică te-a întrerupt Domnul cu o invitație neașteptată de a-l urma? Cum întărește credința altora din jurul tău propria ta încredere în puterea lui Hristos de a vindeca și ierta? În ce loc ascuns te mai cheamă Mântuitorul să lași totul și să devii pescar de suflete?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostive, care odinioară ai stat în barca lui Petru și ai umplut năvoadele goale, stai acum cu noi și umple viețile noastre cu prezența ta. Dă-ne umilința lui Simon, care a căzut la genunchii tăi, și ascultarea promptă a lui Matei, care s-a ridicat și te-a urmat. Vindecă orice paralizie a sufletului și a trupului, iartă orice păcat pe care îndrăznim să-l aducem înaintea ta și fă-ne pescari de oameni care să tragă pe alții din apele adânci ale acestei lumi în libertatea copiilor tăi. Ține-ne aproape de tine în rugăciune și slujire, prin Iisus Hristos Mântuitorul nostru. Amin.

Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →