Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa
Apocalipsa 10 — cu Benson
Deschidere
Preaiubitule, ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Joseph Benson despre Vechiul și Noul Testament, acea bogată comoară wesleyană de expunere răbdătoare și afecțiune sfântă. În tratarea sa a capitolului 10 din Apocalipsă, Benson ghidează cititorul atent printr-un interval solemn între perioadele profetice, pregătind inima și mintea pentru sunetul trâmbiței a șaptea. Cu claritate reverentă el arată cum viziunea se mută de la tronul cerului la pământul însuși, unde un înger puternic stă cu un picior pe mare și altul pe uscat. Cuvintele sale ne invită să primim cărticica deschisă cu bucurie și tremur, ca să fim întăriți pentru mărturia credincioasă în zilele ce vor veni.
Citește
Citire
Să dăm acum atenție reverentă capitolului al zecelea din Apocalipsă. Să citim încet, îngăduind Duhului să deschidă scena îngerului puternic, a celor șapte tunete și a jurământului solemn. Să observăm cum cărticica este oferită spre digerare, ca să fim pregătiți să profețim din nou înaintea multor popoare. Domnul să ne dea urechi ca să auzim și inimi ca să păstrăm ce este aici descoperit spre mângâierea Bisericii Sale.
Studiu
Benson începe prin a plasa capitolul ca un interval deliberat între a doua și a treia perioadă profetică.
Capitolele precedente ne-au dat o descriere profetică a primelor două perioade, sau a stării lumii și a Bisericii sub persecuțiile Romei păgâne; a necazurilor pricinuite de invaziile națiunilor nordice, care au rupt puterea imperiului roman și l-au împărțit în mai multe guverne noi; și în cele din urmă a ridicării și progresului religiei și imperiului mahomedan, care a pricinuit atâtea rele în cea mai mare parte a lumii, atât în imperiul de răsărit cât și în cel de apus. Acest al zecelea capitol pare a fi un interval între a doua și a treia perioadă, în care scena viziunii se schimbă și se face pregătire pentru o nouă profeție, reprezentând o nouă stare a lumii și a Bisericii, pentru o nouă perioadă de patruzeci și două de luni, un timp, vremuri și jumătate de timp, sau o mie două sute șaizeci de zile; fiind zilele glasului îngerului al șaptelea, când taina lui Dumnezeu va fi împlinită.El descrie apoi coborârea îngerului puternic și simbolurile care însoțesc apariția sa.
Versetele 1-2. Apocalipsa 10:1-2. Și după viziunea mea de mai înainte, înfățișată în partea precedentă a acestei profeții, o altă scenă mi s-a deschis, introductivă la o nouă descoperire privitoare la starea Bisericii și a lumii. Căci am văzut un alt înger puternic, altul, deosebit de acel înger puternic pomenit în Apocalipsa 5:2; totuși el era un înger creat, căci nu a jurat pe sine însuși; coborât din cer sau însărcinat dumnezeiește, Apocalipsa 10:6; îmbrăcat cu un nor, în semn al înaltei sale demnități; și un curcubeu pe capul său, un semn plăcut al bunăvoinței dumnezeiești și un simbol al legământului și milei lui Dumnezeu față de păcătoșii pocăiți; iar fața lui era ca soarele. Nici aceasta nu era prea mult pentru o făptură, căci toți cei drepți vor străluci ca soarele, Matei 13:43. Sau aceasta putea fi un simbol al luminii Evangheliei ce urma să fie răspândită. Iar picioarele lui erau ca niște stâlpi de foc, strălucitori și luminoși ca flacăra.Benson dezvăluie apoi jurământul solemn al îngerului privitor la împlinirea tainei lui Dumnezeu.
Versetele 5-7. Apocalipsa 10:5-7. Și îngerul, etc. Dar deși nu mi s-a îngăduit să descoper ce au rostit cele șapte tunete, totuși îngerul a continuat să dea o nouă descoperire a rânduielilor Proniei dumnezeiești față de lume și de Biserică în general; și, ca să întărească adevărul și certitudinea descoperirii sale, și-a luat jurământul în chipul cel mai solemn: și-a ridicat mâna spre cer și a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, pe Dumnezeul cel veșnic, înaintea căruia o mie de ani sunt ca o zi pentru noi; care a creat cerul, pământul, marea, etc.
Considerați
Considerare
Benson subliniază mângâierea oferită sfinților necăjiți prin jurământul îngerului.
Taina lui Dumnezeu este sfatul sau planul Său, care începe cu convertirea și fericirea prezentă a omului pe pământ, va culmina prin răspândirea acelei fericiri peste toată lumea și se va împlini într-o stare de nemurire; după cum a vestit, potrivit veștii bune pe care a publicat-o; robilor Săi prorocii. Și atunci starea glorioasă a Bisericii nu va mai fi întârziată. Atâta vreme cât a treia nenorocire rămâne pe pământ și pe mare, taina lui Dumnezeu nu este împlinită. Iar declarația îngerului că ea va fi împlinită, întărită printr-un jurământ solemn, este făcută în mod deosebit spre mângâierea oamenilor sfinți, care sunt necăjiți sub acea nenorocire. Într-adevăr, mânia lui Dumnezeu trebuie mai întâi împlinită prin vărsarea potirelor, și apoi vine împlinirea plină de bucurie a tainei lui Dumnezeu.În cele din urmă el arată de ce apostolul trebuie să profețească din nou înaintea multor popoare și neamuri.
Versetul 11. Apocalipsa 10:11. Și el a zis: Nu ți-ai terminat încă toată lucrarea, în cele ce ai consemnat deja din viziunile Domnului; dar trebuie să profețești din nou înaintea, sau către, multe popoare și neamuri, etc. Mede deduce de aici că apostolul este pe cale să treacă din nou peste aceeași perioadă de timp despre care a vorbit mai înainte, dând socoteală de starea Bisericii așa cum a făcut-o de starea imperiului. Dar noile descrieri și noile evenimente la care se referă profețiile următoare, introduse aici și care alcătuiesc capitolele ce urmează, sunt de ajuns, fără nicio interpretare deosebită, ca să justifice expresia: Trebuie să profețești din nou. În afară de aceasta, după cum observă episcopul Newton, dacă profeția începe aici din nou de la început, subiectul este reluat de la început și tot ce urmează este cuprins în cărticică, atunci cărticica conține mai multă materie decât cartea cea mare; și o parte din cartea pecetluită este făcută parte din cartea deschisă, ceea ce este contrar regularității și ordinii Apocalipsei și distruge în mare măsură frumusețea și simetria diferitelor părți: căci este evident și de netăgăduit că trâmbița a șaptea este a șaptea parte a peceții a șaptea, după cum pecetea a șaptea este a șaptea parte a cărții pecetluite și, în consecință, nu poate fi parte din cărticica deschisă, care se sfârșește, după cum vom vedea, cu trâmbița a șasea și imediat înainte de sunetul trâmbiței a șaptea.
Răspunde
Răspuns
1. Cum lărgește viziunea îngerului stând pe mare și pe pământ simțul tău despre stăpânirea suverană a lui Dumnezeu peste națiunile de răsărit și de apus? 2. În ce feluri ar putea amestecul de dulceață și amărăciune în primirea cărticicii să oglindească propria ta experiență a nădejdii evanghelice în mijlocul încercărilor prezente? 3. Unde te invită Domnul să 'profețești din nou' cu curaj înnoit printre popoarele pe care le-a pus în jurul tău?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, care ai pus îngerul Tău puternic cu un picior pe mare și celălalt pe pământ, Îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a lui Joseph Benson, care ne-a deschis înțelesul acestui interval solemn. Dă-ne har să primim cărticica pe care o oferi, ca dulceața ei să ne întărească nădejdea și amărăciunea ei să ne pregătească pentru răbdare credincioasă. Împlinește, Doamne, taina Proniei Tale la timpul Tău cel bun și lasă trâmbița a șaptea să vestească curând Împărăția Ta. Ține Biserica Ta neclintită până în ziua aceea și fă-ne gata să profețim din nou înaintea multor neamuri. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →