Eterniseed › Curriculum › Matei
Matei 27 — cu Ryle
Deschidere
Astăzi deschidem clasicul Expository Thoughts on the Gospels al lui J.C. Ryle și ascultăm cum episcopul anglican din secolul al nouăsprezecelea parcurge încet Matei 27. Stilul simplu și pătrunzător al lui Ryle refuză să treacă grăbit peste cruce; în schimb, el zăbovește asupra fiecărui detaliu pentru ca suferințele lui Hristos să pătrundă adânc în inimile noastre. Cuvintele sale poartă încă aceeași căldură pastorală statornică ce a mângâiat generații de cititori. Pe măsură ce urmăm expunerea sa, suntem invitați să vedem atât oroarea păcatului, cât și slava Înlocuitorului care l-a purtat. Duhul care a călăuzit pana lui Ryle să ne călăuzească și nouă meditația de astăzi.
Citește
Citire
Așază-te într-un loc liniștit și citește Matei capitolul 27 de la un capăt la altul, fără grabă. Lasă narațiunea despre judecată, batjocură, răstignire și înmormântare să vorbească de la sine. Observă acțiunile repetate săvârșite asupra lui Isus și cuvintele scurte, dar grele, pe care El le rostește. Când termini, oprește-te o clipă de tăcere înainte de a reveni la reflecțiile lui Ryle.
Studiu
Ryle începe prin a îndrepta atenția spre întinderea și realitatea suferințelor Domnului nostru.
Să observăm, în primul rând, întinderea și realitatea suferințelor Domnului nostru.Ryle se îndreaptă apoi spre caracterul vicar al acelorași suferințe.
Să observăm, în al doilea rând, că toate suferințele Domnului nostru Isus Hristos au fost vicare. El nu a suferit pentru păcatele Sale, ci pentru ale noastre. El a fost în mod eminent Înlocuitorul nostru în toată patima Sa.Ryle atrage apoi atenția specială asupra cuvintelor remarcabile rostite de Isus cu puțin timp înainte de moartea Sa.
Să observăm, în primul rând, cuvintele remarcabile pe care Isus le-a rostit cu puțin timp înainte de moartea Sa: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?”
Considerați
Considerare
Ryle încheie secțiunea îndemnând cititorii să părăsească povestea patimii cu inimi pline de recunoștință și cu o ură adâncită față de păcat.
În ultimul rând, dar nu cel din urmă, să învățăm mereu din povestea patimii să urâm păcatul cu o mare ură. Păcatul a fost pricina a toată suferința Mântuitorului nostru. Păcatele noastre au împletit cununa de spini. Păcatele noastre au bătut cuiele în mâinile și picioarele Sale. Din pricina păcatelor noastre sângele Său a fost vărsat. Cu siguranță, gândul la Hristos răstignit ar trebui să ne facă să detestăm orice păcat. Bine spune Omilia Patimii: „Să fie întotdeauna tipărită în inimile noastre această imagine a lui Hristos răstignit. Să ne trezească la ura față de păcat și să ne provoace mințile la dragostea fierbinte față de Dumnezeu Atotputernicul.”
Răspunde
Răspuns
1. Unde ai cea mai mare nevoie să-ți amintești că suferințele lui Hristos au fost atât reale, cât și pentru tine?
2. Cum afectează strigătul „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?” vederea ta despre păcat și înlocuire?
3. În ce mod practic poți cultiva o ură mai mare față de păcat din cauza crucii?
Roagă-te
Rugăciune
O, Dumnezeule, care ai dat pe Fiul Tău Unul-Născut la cruce pentru răscumpărarea noastră, dă-ne harul să privim suferințele Lui cu inimi pocăite, ca să vedem păcatele noastre în cuie și în spini și mântuirea noastră în Înlocuitorul de bunăvoie care le-a purtat. Stârnește în noi și pocăință adâncă și încredere statornică în adevărul că Hristos a fost părăsit pentru noi și păzește-ne să nu socotim vreodată sfânta Ta cruce ca un lucru ușor sau obișnuit; prin același Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →