Eterniseed › Curriculum › Leviticul
Leviticul 23-24 — cu Simeon
Deschidere
În ritmul măsurat al căii de mijloc, ne întoarcem din nou la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, unde sărbătorile rânduite din Levitic sunt deschise cu răbdare reverentă și claritate evanghelică. Expunerile lui Simeon invită Biserica să urmărească linia de la umbră la substanță, astfel încât fiecare comemorare să ne adâncească bucuria în Hristos.
Citește
Citire
Să auzim rânduielile sărbătorilor primelor roade, ale trâmbițelor și ale corturilor, împreună cu orânduiala privind candelele și pâinile punerii înainte, citind încet pentru ca ritmul antic să ne pregătească inimile pentru îndurările mai mari pe care le prefigurează.
Studiu
Simeon începe prin a aminti scopul comemorativ al celor două jertfe ale primelor roade.
Săptămâna care urma Paștelui era numită „sărbătoarea azimelor”: în prima zi a acesteia trebuiau să înfățișeze lui Dumnezeu un snop din orzul proaspăt secerat; iar, cincizeci de zile după aceea, două pâini din grâu; amândouă fiind primele roade, una ale secerișului de orz, iar cealaltă ale grâului. De aceea aceste două perioade erau numite sărbătorile „primelor roade”: iar rânduiala lor poate fi privită în trei feluri; ca, I. Comemorativă— [Ziua în care trebuia înfățișat snopul de orz lui Dumnezeu era aceea în care ieșiseră din Egipt: și trebuia ținută în pomenirea acelui eveniment; pentru ca, atunci când se bucurau de roadele pașnice ale muncii, să-și amintească de osteneala și de suferința îndurate în pământul robiei lor. Cincizecea zi după aceea era ziua în care legea lui Dumnezeu fusese dată lor de pe Muntele Sinai.Apoi descoperă însemnătatea lor tipologică față de învierea lui Hristos și pogorârea Duhului.
Iar, dacă pomenirea anuală a unei izbăviri pământești era plăcută și primită de Dumnezeu, nu poate fi nici o îndoială întemeiată că pomenirea anuală a unor îndurări cu mult mai bogate (numai să ne ferim de dreptatea de sine și de superstiție) trebuie să-i fie de asemenea plăcută.] Dar aceste sărbători dobândeau o și mai mare însemnătate prin faptul că erau, II. Tipologice— [Două dintre cele mai mari evenimente care s-au întâmplat vreodată de la întemeierea lumii și care sunt izvorul și temeiul tuturor nădejdilor noastre au avut loc în zilele rânduite pentru aceste sărbători și au fost prefigurate tipologic de ele. În cea dintâi dintre acele zile, adică în ziua în care Israeliții au ieșit din mormintele lor din Egipt, (care era întâia roadă a izbăvirii lor, după cum snopul legănat era al secerișului de orz,) Hristos a înviat din morți și a înviat nu ca un singur om, ci „ca întâia roadă a celor adormiți [Notă: 1 Corinteni 15:20.Simeon continuă apoi să scoată în evidență puterea învățătoare a acestor rânduieli pentru recunoștința și evlavia creștină.
], care vor fi secerate la vremea potrivită, când „toți vor cunoaște pe Domnul de la cel mai mic până la cel mai mare” și „toate împărățiile lumii vor deveni împărăția Domnului și a Hristosului Său”. În aceste privințe, sărbătorile despre care vorbim devin deosebit de importante. Este adevărat că nu erau decât umbre și umbre foarte obscure; dar pentru noi, care avem substanța și peste care „lumina cea adevărată strălucește”, ele sunt vrednice de cea mai atentă cercetare; fiind primele schițe sau modele ale acelei clădiri slăvite pe care o locuim.] Dar aceste sărbători ne mai sunt de folos și ca, III. Învățătoare— [Nu este nimic ce ne interesează mai mult să cunoaștem decât îndatoririle noastre față de Dumnezeu și datoria noastră care decurge de aici față de El: totuși acestea ne sunt înfățișate clar și puternic în rânduielile dinaintea noastră. Iată îndatoririle noastre față de Dumnezeu.
Considerați
Considerare
Simeon încheie prin a sublinia folosul practic care trebuie să decurgă atât din tipuri, cât și din împlinirea lor.
Numai să fie întipărite aceste învățături în mințile noastre și să fie arătate prin viețile noastre, și atunci vom face cea mai bună folosire cu putință a acestor instituții tipologice. Da, fie că privim tipurile, fie lucrurile prefigurate, folosirea lor trebuie să fie aceeași. Din învierea lui Hristos trebuie să învățăm să înviem la o viață nouă; iar din revărsarea Duhului trebuie să învățăm să prețuim și să ascultăm lucrările Sale sfințitoare. Astfel, atât Legea cât și Evanghelia vor fi transcrise în viețile noastre, iar Dumnezeu va fi slăvit în toate rânduielile Sale.
Răspunde
Cum modelează pomenirea îndurărilor trecute ale lui Dumnezeu bucuria cu care păzim Ziua Domnului? În ce măsură Îi aduci lui Dumnezeu primele roade ale timpului, ale averii și ale puterii tale? Unde ai nevoie mai mult de lucrarea sfințitoare a Duhului pe care a prefigurat-o sărbătoarea Rusaliilor?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne al secerișului, care ne-ai dat primele roade în învierea Fiului Tău și chezășia Duhului, dă-ne să păzim astfel sărbătorile Bisericii Tale încât să înviem împreună cu Hristos la o viață nouă și să umblăm neîncetat în bucuria mântuirii Tale; prin același Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →