← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Tesaloniceni

1 Tesaloniceni 1 — cu Matthew Henry

1 Tesaloniceni 1Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul atemporal al lui Matthew Henry despre 1 Tesaloniceni capitolul 1 ne invită să urmărim recunoștința apostolului pentru o biserică tânără a cărei credință, dragoste și speranță au strălucit puternic în mijlocul necazurilor. Expunerea atentă a lui Henry dezvăluie cum Evanghelia a sosit nu doar în cuvinte, ci cu putere divină și asigurare, transformând vieți și răspândindu-și influența mult dincolo de Tesalonic. Pe măsură ce ne oprim asupra perspectivelor sale, ni se amintește că fiecare lucrare autentică a harului curge din dragostea aleasă a lui Dumnezeu și poartă roade vizibile în răbdare statornică și slujire bucuroasă. Lecția de astăzi ne atrage în același flux al recunoștinței, îndemnându-ne să examinăm dovezile propriei noastre chemări în timp ce celebrăm pe Domnul care ne eliberează de mânia ce va veni.
Citește

Citire

Liniștește-ți inima și citește 1 Tesaloniceni capitolul 1 încet, permițând cuvintelor apostolului de recunoștință și credinței vibrante a tesalonicenilor să vorbească din nou. Observă cum Pavel trece de la salut la amintirea recunoscătoare a lucrării credinței lor, a trudei dragostei și a răbdării speranței. Lasă pasajul să trezească atât recunoștința pentru harul ales al lui Dumnezeu, cât și dorința de a trăi ca exemple vii ale puterii Evangheliei.
Studiu
Henry deschide studiul îndreptând atenția spre practica constantă a recunoștinței a apostolului. I. Apostolul începe cu mulțumire adusă lui Dumnezeu. Fiind pe cale să menționeze lucrurile care erau pentru el pricină de bucurie și demne de mare laudă în ei și de mare folos pentru ei, alege să facă aceasta prin mulțumire adusă lui Dumnezeu, care este autorul a tot binele ce vine la noi sau este făcut de noi în orice vreme. Dumnezeu este obiectul oricărei închinări religioase, al rugăciunii și al laudei. Iar mulțumirea adusă lui Dumnezeu este o mare datorie, ce trebuie împlinită întotdeauna sau constant; chiar când nu dăm de fapt mulțumire lui Dumnezeu prin cuvintele noastre, ar trebui să avem un simțământ recunoscător al bunătății lui Dumnezeu în mințile noastre. Mulțumirea trebuie repetată adesea; și nu doar ar trebui să fim recunoscători pentru favorurile pe care le primim noi înșine, ci și pentru binefacerile dăruite altora, asupra semenilor noștri și a fraților creștini. Apostolul a mulțumit nu doar pentru cei care îi erau prieteni cei mai apropiați sau cei mai evident favorizați de Dumnezeu, ci pentru toți. Henry desfășoară apoi cele trei haruri cardinale care au marcat convertirea tesalonicenilor. 1. Binefacerile mântuitoare dăruite lor. Acestea au fost temeiurile și motivele mulțumirii sale. (1.) Credința lor și lucrarea credinței lor. Credința lor, le spune el (v. 8), era foarte vestită și s-a răspândit pretutindeni. Aceasta este harul radical; iar credința lor era o credință adevărată și vie, pentru că era o credință lucrătoare. Observă: Oriunde este o credință adevărată, ea va lucra: va avea o influență asupra inimii și vieții; ne va pune să lucrăm pentru Dumnezeu și pentru mântuirea noastră. Avem mângâiere în propria noastră credință și în credința altora când percepem lucrarea credinței. Arată-mi credința ta prin faptele tale, Iac. ii. 18. (2.) Dragostea lor și truda dragostei. Dragostea este unul dintre harurile cardinale; este de mare folos pentru noi în această viață și va rămâne și va fi desăvârșită în viața viitoare. Credința lucrează prin dragoste; se arată în exercitarea dragostei față de Dumnezeu și a dragostei față de aproapele nostru; după cum dragostea se va arăta prin trudă, ne va pune să ne ostenim în religie. (3.) Speranța lor și răbdarea speranței. Suntem mântuiți prin speranță. Acest har este comparat cu coiful ostașului și cu ancora marinarului și este de mare folos în vremuri de primejdie. Oriunde este o speranță bine întemeiată a vieții veșnice, ea se va arăta prin exercitarea răbdării; într-o purtare răbdătoare a necazurilor vremii de acum și o așteptare răbdătoare a slavei ce va fi descoperită. Căci, dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, atunci așteptăm cu răbdare, Rom. viii. 25. Henry urmărește apoi aceste haruri până la izvorul lor divin în dragostea aleasă a lui Dumnezeu. 2. Apostolul nu doar menționează aceste trei haruri cardinale, credință, speranță și dragoste, ci ia seama și (1.) La obiectul și cauza eficientă a acestor haruri, și anume Domnul nostru Isus Hristos. (2.) La sinceritatea lor: fiind în vederea lui Dumnezeu, Tatăl nostru. Marele motiv al sincerității este conștiința ochiului lui Dumnezeu care este mereu asupra noastră; și este un semn de sinceritate când în tot ce facem căutăm să ne încuviințăm înaintea lui Dumnezeu, și ceea ce este drept este ceea ce este așa în vederea lui Dumnezeu. Atunci lucrarea credinței, sau truda dragostei, sau răbdarea speranței este sinceră, când este făcută sub ochiul lui Dumnezeu. (3.) El menționează izvorul de unde curg aceste haruri, și anume dragostea aleasă a lui Dumnezeu: Știind, fraților iubiți, alegerea voastră de la Dumnezeu, v. 4. Astfel el urcă aceste pâraie până la izvor, și acela a fost alegerea veșnică a lui Dumnezeu. Unii prin alegerea lor de la Dumnezeu înțeleg doar despărțirea temporară a tesalonicenilor de iudeii și neamurile necredincioase în convertirea lor; dar aceasta a fost după scopul veșnic al Celui ce lucrează toate după sfatul voii Sale, Ef. i. 11. Vorbind despre alegerea lor, îi numește frați iubiți; căci originea frăției ce este între creștini și relația în care stau unii față de alții este alegerea. Și este un motiv bun pentru care ar trebui să ne iubim unii pe alții, pentru că suntem toți iubiți de Dumnezeu și am fost iubiți de El în sfaturile Sale când nu era nimic în noi care să merite dragostea Sa. Alegerea acestor tesaloniceni era cunoscută apostolilor și de aceea putea fi cunoscută de ei înșiși, și anume prin roadele și efectele ei — credința, speranța și dragostea lor sincere, prin propovăduirea cu succes a Evangheliei printre ei. Observă: [1.] Toți aceia care în plinirea vremii sunt chemați și sfințiți cu putere au fost din veșnicie aleși și hotărâți la mântuire. [2.] Alegerea lui Dumnezeu este din buna Sa plăcere și din har curat, nu din pricina vreunui merit din partea celor aleși. [3.] Alegerea lui Dumnezeu poate fi cunoscută prin roadele ei. [4.] Ori de câte ori mulțumim lui Dumnezeu pentru harul Său fie nouă, fie altora, ar trebui să urcăm pâraiele până la izvor și să mulțumim lui Dumnezeu pentru dragostea Sa aleasă, prin care suntem făcuți să ne deosebim.
Considerați

Considerare

Henry încheie arătând cum credința tesalonicenilor a devenit o mărturie vie care a răsunat mult dincolo de cetatea lor. 3. Era foarte vestită. Cuvântul Domnului, sau efectele sale minunate asupra tesalonicenilor, a răsunat sau a fost vestit și bine cunoscut în ținuturile dimprejurul acelei cetăți și în orice loc; nu strict pretutindeni, ci ici și colo, în lume: astfel încât, din succesul bun al Evangheliei printre ei, mulți alții au fost încurajați să o primească și să fie dispuși, când vor fi chemați, să sufere pentru ea. Credința lor s-a răspândit pretutindeni. (1.) Promptitudinea credinței lor a fost vestită. Acești tesaloniceni au primit Evanghelia de îndată ce le-a fost propovăduită; astfel încât toată lumea a observat ce fel de intrare au avut apostolii printre ei, că nu au fost întârzieri ca la Filipi, unde a trecut mult timp până să se facă mult bine. (2.) Efectele credinței lor au fost vestite. [1.] Au părăsit idolatría; s-au întors de la idolii lor și au abandonat toată închinarea falsă în care fuseseră crescuți. [2.] S-au predat lui Dumnezeu, Dumnezeului celui viu și adevărat, și s-au închinat slujirii Lui. [3.] S-au pus să aștepte pe Fiul lui Dumnezeu din cer, v. 10. Și aceasta este una dintre particularitățile sfintei noastre religii, să așteptăm a doua venire a lui Hristos, ca unii care cred că va veni și nădăjduiesc că va veni spre bucuria noastră. Credincioșii din Vechiul Testament au așteptat venirea Mesia, iar credincioșii de acum așteaptă a doua Sa venire; El este încă să vină. Și este un motiv bun să credem că va veni, pentru că Dumnezeu L-a înviat din morți, ceea ce este o deplină asigurare pentru toți oamenii că va veni la judecată, Fap. xvii. 31. Și este un motiv bun să nădăjduim și să așteptăm venirea Sa, pentru că El ne-a eliberat de mânia ce va veni. El a venit să cumpere mântuirea și, când va veni din nou, va aduce mântuirea cu El, eliberare deplină și finală de păcat, de moarte și de iad, de acea mânie care este încă să vină peste necredincioși și care, odată ce a venit, va fi încă să vină, pentru că este foc veșnic pregătit pentru diavol și îngerii lui, Mt. xxv. 41.
Răspunde

Răspuns

Unde vezi lucrarea credinței, truda dragostei și răbdarea speranței cel mai clar în propria ta viață chiar acum? Cum adâncește amintirea dragostei alese a lui Dumnezeu recunoștința și smerenia ta față de alții? În ce feluri ar putea exemplul tău să încurajeze pe credincioși în locuri pe care nu le vei vizita niciodată personal?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, Te lăudăm că Evanghelia vine la noi nu numai în cuvânt, ci și în putere și în Duhul Sfânt, trezind credință, dragoste și nădejde în cei pe care Tu i-ai ales. Ține-ne mereu conștienți de iubirea Ta aleasă care ne-a pus deoparte în Hristos înainte de a avea ceva de oferit și dă-ne răbdare bucuroasă în orice necaz. Prin același Duh, fă ca viețile noastre să fie o proclamare clară a Cuvântului Tău oriunde suntem așezați. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →