← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › A Doua Carte a Omiliilor (1571)

Omilie — Despre Nașterea și Nașterea Mântuitorului Nostru

A Doua Carte a Omiliilor (1571) 12Cărțile de Omilii (Certain Sermons or Homilies)15 min
Deschidere
Această lecție zilnică este extrasă din Omilia — Despre Nașterea și Nașterea Mântuitorului Nostru din Cartea a doua a Omiliilor, predicile rânduite ale Reformei Engleze. Omilia mărturisește minunea venirii lui Hristos ca Mesia cel făgăduit care restaurează ceea ce s-a pierdut în Adam. Ea ancorează nădejdea creștină în legământul veșnic pe care Dumnezeu l-a făcut de a trimite un Mijlocitor, deplin Dumnezeu și deplin om, a cărui naștere aduce mântuire unei lumi căzute. Prin acest text confesional suntem invitați să ne aducem aminte de ce Nașterea contează pentru credință și să răspundem cu credință statornică și recunoștință.
Citește

Citire

Întoarce-te acum la omilie și citește paragrafele rânduite. Textul se întemeiază pe pasaje din Scriptură, inclusiv Geneza 3, Psalmii 8, Isaia 7, Mica 5, Romani 5, Ioan 1, Filipeni 2 și 1 Timotei 3. Pe măsură ce citești, observă cum omilia mărturisește atât nevoia disperată a omenirii, cât și îndurarea tandră a lui Dumnezeu împlinită în nașterea lui Iisus Hristos.
Studiu
Mărturisirea începe prin a descrie demnitatea originară a omenirii înainte de cădere. Dintre toate făpturile pe care Dumnezeu le-a făcut la începutul lumii, cele mai alese și minunate în felul lor, niciuna (după cum mărturisește Scriptura) nu se putea compara aproape în niciun fel cu omul, care atât în trup cât și în suflet le întrecea pe toate celelalte nu mai puțin decât soarele în strălucire și lumină întrece fiecare stea mică și neînsemnată din firmament. El a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, a fost înzestrat cu tot felul de daruri cerești, nu avea nicio pată de necurăție în el, era întreg și desăvârșit în toate părțile, atât pe dinafară cât și pe dinăuntru, rațiunea lui era necoruptă, înțelegerea lui era curată și bună, voința lui era ascultătoare și evlavioasă, a fost făcut cu totul asemenea lui Dumnezeu, în dreptate, în sfințenie, în înțelepciune, în adevăr, pe scurt, în tot felul de desăvârșire. Apoi ea expune noul legământ și făgăduința dată îndată după cădere. Dar iată bunătatea cea mare și îndurarea cea tandră a lui Dumnezeu față de el: deși răutatea și purtarea păcătoasă a omului era astfel încât nu merita iertare în niciun fel, totuși, ca să nu fie cu totul lipsit de orice nădejde și mângâiere în vremea ce va veni, El a orânduit un nou legământ și a făcut o făgăduință sigură despre acesta, anume că va trimite un Mesia sau Mijlocitor în lume, care să facă mijlocire și să se pună ca o stavilă între ambele părți, ca să potolească mânia și indignarea pricinuită de păcat și să-l izbăvească pe om din blestemul nenorocit și din nenorocirea blestemată în care căzuse cu capul în jos prin neascultarea de voia și porunca singurului Domn și Făcător. Acest legământ și această făgăduință au fost făcute mai întâi lui Adam însuși îndată după căderea lui, după cum citim în Geneza 3, unde Dumnezeu a zis șarpelui astfel: Voi pune vrăjmășie între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. El îți va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul. Mărturisirea declară apoi trimiterea adevăratului Mesia la plinirea vremii. Iar după cum spune Apostolul Pavel, când a venit plinirea vremii, adică desăvârșirea și cursul anilor hotărât de la început, atunci Dumnezeu, potrivit legământului și făgăduinței Sale de mai înainte, a trimis un Mesia, altfel numit Mijlocitor, în lume, nu unul ca Moise, nu unul ca Iosua, Saul sau David, ci unul care să izbăvească neamul omenesc de blestemul amar al Legii și să facă desăvârșită mulțumire prin moartea Sa pentru păcatele tuturor oamenilor, anume și-a trimis pe Fiul Său drag și Unul-Născut, Iisus Hristos, născut (după cum spune Apostolul) dintr-o femeie și făcut sub Lege, ca să-i răscumpere pe cei ce erau în robia Legii și să-i facă fii ai lui Dumnezeu prin înfiere. Nu a fost aceasta o dragoste minunat de mare față de noi, care eram vrăjmașii Săi mărturisiți și fățiși, față de noi care eram din fire fii ai mâniei și tăciuni ai focului iadului? În aceasta (zice Sfântul Ioan) s-a arătat dragostea cea mare a lui Dumnezeu, că și-a trimis pe Fiul Său Unul-Născut în lume ca să ne mântuiască, când eram vrăjmașii Lui cei mai de pe urmă. Ea continuă prin a mărturisi cele două firi unite în singura persoană a lui Hristos. Despre a cărui fire și substanță, pentru că în zilele acestea s-au ivit felurite și nenumărate erezii, prin mișcarea și sugestia Satanei, de aceea va fi de trebuință și de folos pentru învățătura voastră să vorbim și despre aceasta cu un cuvânt sau două. Ni se învață limpede în Scriptură că Domnul și Mântuitorul nostru Hristos constă din două firi deosebite, din omenirea Sa, fiind prin aceasta om desăvârșit, și din dumnezeirea Sa, fiind prin aceasta Dumnezeu desăvârșit. Este scris: Cuvântul, adică a doua Persoană din Treime, s-a făcut trup (Ioan 1:14). Dumnezeu, trimițându-L pe Fiul Său în asemănarea cărnii păcătoase, a împlinit acele lucruri pe care Legea nu le putea împlini (Romani 8:3-4). Hristos, fiind în chip de Dumnezeu, a luat chip de rob și s-a făcut asemenea omului, fiind găsit în înfățișare ca un om (Filipeni 2:6-8). Dumnezeu a fost arătat în trup, îndreptățit în duh, văzut de îngeri, propovăduit neamurilor, crezut în lume și primit în slavă (1 Timotei 3:16). De asemenea, în alt loc: Este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și om, anume omul Iisus Hristos.
Considerați

Cugetare

Mărturisirea încheie chemând credincioșii la credință neîncetată și ascultare recunoscătoare. De aceea, preaiubiților, să nu uităm această dragoste covârșitoare a Domnului și Mântuitorului nostru, să nu ne arătăm nememori sau nerecunoscători față de El, ci să-L iubim, să ne temem de El, să-L ascultăm și să-L slujim. Să-L mărturisim cu gurile noastre, să-L lăudăm cu limbile noastre, să credem în El cu inimile noastre și să-L slăvim cu faptele noastre cele bune. Hristos este lumina, să primim lumina. Hristos este adevărul, să credem adevărul. Hristos este calea, să urmăm calea. Și pentru că El este singurul nostru învățător, singurul nostru dascăl, singurul nostru păstor și căpitan, de aceea să devenim robii Lui, ucenicii Lui, oile Lui și ostașii Lui. Cât despre păcat, trup, lume și diavol, ale căror robi și sclavi am fost înainte de venirea lui Hristos, să-i lepădăm cu desăvârșire și să-i defăimăm ca pe vrăjmașii cei mai de seamă și singuri ai sufletului nostru. Și văzând că am fost odată izbăviți din tirania lor crudă prin Hristos, să nu cădem niciodată iarăși în mâinile lor, ca nu cumva să ajungem într-o stare mai rea decât am fost vreodată.
Răspunde

Răspuns

Cum modelează mărturisirea omiliei despre cădere și făgăduință propriul tău simț al nevoii de Mântuitor? În ce fel întărește învățătura clară despre cele două firi ale lui Hristos încrederea ta în lucrarea Sa mântuitoare? Unde te invită omilia să treci de la ascultare la mărturisire activă și slujire a Împăratului nou-născut?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, Îți mulțumim pentru mărturisirea clară a Nașterii Fiului Tău, așezată în această omilie. Dă-ne har să primim cu credință smerită pe Mijlocitorul pe care L-ai făgăduit de la început, adevărat Dumnezeu și adevărat om. Ține-ne statornici în mărturisirea lui Iisus ca singurul Mântuitor, ca să umblăm în lumina pe care El a adus-o în lume. Plămădește în noi inimi recunoscătoare care să-L iubească, să-L asculte și să-L slujească fără șovăire până când Îl vom vedea față către față. Prin același Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Cărțile de Omilii (Certain Sermons or Homilies) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →